Electrostatică / Electrizarea corpurilor

01

Electrizarea corpurilor

Fenomenul fizic

Definiții, observații și condiții de aplicare.

Spațiu de lucru · lecția 01

Electrizarea corpurilor

Electrostatică · Lecția 1 · Fenomenul fizic

Fenomenul fizic — Electrizarea corpurilor

Observația că chihlimbarul frecat atrage corpuri ușoare era cunoscută în Antichitate și este asociată, în relatările istorice, cu Thales din Milet. În lucrarea publicată în 1600, William Gilbert a folosit termenul latin electricus, derivat din grecescul ēlektron — chihlimbar — pentru a grupa asemenea efecte. Cercetările ulterioare au arătat că interacțiunea electrică este esențială pentru structura atomilor, legăturile chimice și o mare parte dintre proprietățile materiei.

Sarcina electrică

Pentru a înțelege electrizarea corpurilor, trebuie să pornim de la una dintre proprietățile fundamentale ale materiei: sarcina electrică.

Particulele care alcătuiesc materia pot avea sarcină electrică. În funcție de natura ei, sarcina electrică este clasificată în două tipuri: pozitivă și negativă.

În mod convențional, cele două tipuri de sarcină sunt reprezentate prin semnele + și −.

Un corp obișnuit conține atât sarcini pozitive, cât și sarcini negative. Atunci când cantitățile celor două tipuri de sarcină se compensează, corpul este neutru din punct de vedere electric.

Neutralitatea electrică nu înseamnă că în interiorul corpului nu există sarcini electrice. Înseamnă că sarcina electrică totală pozitivă este compensată de sarcina electrică totală negativă, astfel încât sarcina netă a corpului este nulă.

Când spunem că un corp este electrizat?

Un corp este electrizat atunci când apare un dezechilibru între sarcinile sale electrice pozitive și negative. Corpul nu mai este, în acest caz, neutru din punct de vedere electric.

În experimentele electrostatice obișnuite, acest dezechilibru este produs în principal prin transferul unor electroni între corpuri.

Electronii sunt particule cu sarcină electrică negativă. În corpurile solide, nucleele atomilor sunt legate de structura materialului și nu se deplasează în mod obișnuit dintr-un corp în altul. Electronii sunt cei care pot fi transferați între suprafețe.

Din acest motiv, putem întâlni două situații:

  • dacă un corp primește electroni, el dobândește un exces de sarcină negativă și devine electrizat negativ;
  • dacă un corp pierde electroni, el rămâne cu un deficit de electroni și devine electrizat pozitiv;

Electrizarea nu presupune, așadar, crearea unor sarcini electrice din nimic, ci modificarea distribuției sarcinilor deja existente în materie.

Electrizarea prin frecare

Una dintre cele mai simple metode prin care poate fi pusă în evidență electrizarea este frecarea a două corpuri realizate din materiale diferite.

În timpul frecării, suprafețele celor două corpuri intră repetat în contact. În funcție de natura materialelor, electronii pot fi transferați de la unul dintre corpuri către celălalt.

După separarea celor două corpuri, unul dintre ele poate avea un exces de electroni, iar celălalt un deficit de electroni. Cele două corpuri devin astfel electrizate cu sarcini de semne opuse.

Frecarea nu „produce” sarcină electrică. Rolul ei este de a favoriza contactul dintre suprafețe și transferul electronilor între cele două materiale.

Experimente simple de electrizare

Fenomenul poate fi observat cu ajutorul unor experimente foarte simple.

Dacă o baghetă de sticlă este frecată cu o bucată de mătase, între cele două materiale are loc un transfer de electroni. În condițiile experimentului clasic, bagheta de sticlă rămâne electrizată pozitiv.

Un alt experiment utilizează o baghetă din material plastic sau cauciuc, frecată cu blană. În acest caz, bagheta poate dobândi un exces de electroni și poate deveni electrizată negativ.

După electrizare, aceste corpuri pot exercita forțe observabile asupra altor corpuri, chiar fără să existe contact direct între ele.

Atracția și respingerea electrică

Existența sarcinii electrice poate fi pusă în evidență prin observarea interacțiunii dintre două corpuri electrizate.

Dacă două corpuri electrizate cu sarcini de același tip sunt apropiate unul de celălalt, între ele apare o forță de respingere.

Dacă cele două corpuri au sarcini electrice de tipuri diferite, între ele apare o forță de atracție.

Rezultatul fundamental al acestor observații poate fi exprimat foarte simplu:

Sarcinile electrice de același semn se resping, iar sarcinile electrice de semne opuse se atrag.

  • pozitivă – pozitivă: respingere
  • negativă – negativă: respingere
  • pozitivă – negativă: atracție

O demonstrație simplă

Putem suspenda o baghetă electrizată astfel încât aceasta să se poată roti liber. Dacă apropiem de ea o altă baghetă electrizată cu sarcină de același semn, bagheta suspendată se îndepărtează.

Dacă apropiem, în schimb, o baghetă electrizată cu sarcină de semn opus, bagheta suspendată se deplasează spre aceasta.

Observația este importantă deoarece arată că interacțiunea electrică se poate manifesta de la distanță. Corpurile nu trebuie să se atingă pentru ca asupra lor să acționeze o forță electrică.

Corpurile neutre și atracția electrică

Un fenomen interesant apare atunci când un corp electrizat este apropiat de un corp care, în ansamblu, este neutru electric.

Chiar dacă sarcina electrică netă a celui de-al doilea corp este nulă, sarcinile din interiorul său pot suferi o redistribuire.

Partea corpului neutru aflată mai aproape de corpul electrizat poate ajunge să prezinte o distribuție a sarcinilor diferită de partea mai îndepărtată. Ca urmare, poate apărea o forță electrică netă de atracție.

Acesta este motivul care explică de ce o baghetă electrizată poate atrage obiecte foarte ușoare care inițial erau neutre electric.

Conductori și izolatori

Modul în care se comportă sarcinile electrice depinde foarte mult de materialul din care este alcătuit corpul.

Într-un conductor, un număr semnificativ de electroni se pot deplasa prin material. Din acest motiv, sarcina electrică se poate redistribui cu ușurință.

Metalele sunt exemple importante de conductori electrici.

Într-un izolator, numit și neconductor, sarcinile electrice nu se deplasează liber prin întregul material. O sarcină depusă într-o anumită regiune poate rămâne localizată acolo.

Sticla, cauciucul și numeroase materiale plastice pot avea un asemenea comportament și sunt, din acest motiv, foarte utile în demonstrațiile electrostatice.

Electrizarea și descărcarea

Un corp electrizat nu își păstrează neapărat sarcina electrică pentru totdeauna.

Dacă apare o cale prin care electronii se pot deplasa între corp și mediul înconjurător, corpul poate pierde treptat sarcina electrică acumulată. Acest proces este numit descărcare electrică.

În anumite situații, descărcarea se produce foarte rapid. Dacă diferența de stare electrică dintre două corpuri este suficient de mare, aerul dintre ele poate deveni temporar conductor și poate apărea o scânteie.

Un exemplu obișnuit apare după deplasarea pe anumite covoare. Prin contactul repetat dintre încălțăminte, covor și corp se poate acumula sarcină electrică. La apropierea mâinii de un obiect metalic, poate avea loc o descărcare rapidă, percepută uneori ca o mică înțepătură și observată sub forma unei scântei.

Rolul umidității

Experimentele de electrostatică sunt, în general, mai ușor de realizat în aer uscat.

Atunci când umiditatea aerului este ridicată, pe suprafața materialelor se pot forma pelicule microscopice de apă care facilitează deplasarea sarcinilor electrice. În aceste condiții, un corp electrizat se poate descărca mai repede.

De aceea, efectele electrizării prin frecare sunt adesea mai evidente în încăperi uscate sau în perioadele în care umiditatea atmospherică este redusă.

Ideile esențiale

Electrizarea unui corp reprezintă apariția unui dezechilibru între sarcinile electrice pozitive și negative ale acestuia.

Un corp neutru are sarcina electrică totală nulă. Dacă primește electroni, el devine electrizat negativ, iar dacă pierde electroni, devine electrizat pozitiv.

Transferul de electroni poate fi produs prin contactul dintre materiale, iar frecarea reprezintă una dintre cele mai simple modalități prin care acest fenomen poate fi observat experimental.

Două corpuri electrizate cu sarcini de același semn se resping, în timp ce două corpuri electrizate cu sarcini de semne opuse se atrag.

Sarcina electrică se poate deplasa cu ușurință în conductori, dar rămâne mult mai localizată în izolatori. În plus, condițiile mediului, în special umiditatea, influențează durata pentru care electrizarea unui corp poate fi observată.