Fenomenul fizic — Sarcina electrică și legea lui Coulomb
Un corp încărcat electric poate modifica mișcarea altui corp încărcat fără să îl atingă. Două obiecte pot fi atrase unul spre celălalt sau se pot îndepărta unul de altul, iar intensitatea interacțiunii se modifică atunci când schimbăm sarcinile sau distanța dintre ele. Legea lui Coulomb descrie cantitativ tocmai această interacțiune electrostatică.
Două corpuri se pot influența fără contact
Apropiem două corpuri încărcate electric, fără ca ele să se atingă. Chiar și în această situație observăm că fiecare corp poate fi accelerat. Așadar, asupra lui acționează o forță.
Interacțiunea electrostatică este interacțiunea dintre corpuri sau particule încărcate electric aflate în repaus, în modelul electrostatic. Ea se manifestă prin apariția unor forțe electrice între acestea.
Forța electrică nu necesită contact mecanic direct. Dacă mărim distanța, interacțiunea devine mai slabă. Dacă mărim sarcinile, interacțiunea devine mai puternică.
Întrebarea fizică centrală a lecției este: de ce depinde forța electrică dintre două sarcini și în ce direcție acționează ea?
Sarcina electrică poate fi pozitivă sau negativă
Există două tipuri de sarcină electrică, pe care le numim pozitivă și negativă.
Sarcină pozitivă
În cazul unui corp obișnuit electrizat, sarcina pozitivă poate corespunde unui deficit de electroni față de starea neutră.
Sarcină negativă
Într-un corp electrizat negativ există un exces de electroni față de starea electric neutră.
Un corp neutru are sarcina totală:
Aceasta nu înseamnă că în corp nu există particule încărcate. Înseamnă că sarcinile pozitive și negative se compensează la nivel macroscopic.
Semnul sarcinilor stabilește atracția sau respingerea
Experimentele arată o regulă foarte simplă.
Sarcini de același semn
Două sarcini pozitive sau două sarcini negative se resping.
Sarcini de semne opuse
O sarcină pozitivă și una negativă se atrag.
Fiecare forță este orientată spre cealaltă sarcină. Corpurile tind să se apropie.
Forțele sunt orientate în sensuri opuse, îndepărtând cele două sarcini una de alta.
Forța electrică acționează de-a lungul dreptei care unește sarcinile
Pentru două sarcini punctiforme, forța electrostatică este orientată pe dreapta care unește pozițiile celor două sarcini.
Acest lucru este important deoarece forța este o mărime vectorială. Nu este suficient să cunoaștem numai valoarea numerică; trebuie precizate și direcția și sensul.
Dacă sarcina \(q_1\) exercită o forță asupra lui \(q_2\), atunci \(q_2\) exercită simultan o forță asupra lui \(q_1\). Cele două forțe au aceeași mărime și sensuri opuse.
Acest rezultat este în acord cu principiul acțiunii și reacțiunii.
Sarcinile mai mari produc o interacțiune mai puternică
Dacă distanța dintre două sarcini rămâne aceeași, experimentele arată că forța crește atunci când crește modulul uneia dintre sarcini.
Dacă dublăm \(q_1\) și păstrăm restul condițiilor:
atunci forța devine de două ori mai mare.
Dacă dublăm ambele sarcini:
produsul sarcinilor devine:
Prin urmare, forța devine de patru ori mai mare.
Interacțiunea scade foarte repede cu distanța
Dacă sarcinile rămân neschimbate, forța electrică depinde puternic de distanța \(r\) dintre ele.
Nu este o simplă dependență de tip \(1/r\). Forța este invers proporțională cu pătratul distanței:
Distanța \(r\)
Aceasta este situația de referință.
Distanța \(2r\)
Dublarea distanței reduce forța de patru ori.
Distanța \(3r\)
Triplarea distanței reduce forța de nouă ori.
Aceeași dependență de tip \(1/r^2\) apare și în legea gravitației universale. Cele două interacțiuni sunt fizic diferite, dar au o structură matematică asemănătoare: influența unei surse punctiforme scade rapid pe măsură ce ne îndepărtăm de ea.
Cele două observații experimentale se reunesc într-o singură lege
Am observat două lucruri:
și:
Combinând cele două dependențe:
Introducem constanta de proporționalitate \(k\):
În vid:
Deci:
Pentru vid:
Formula nu trebuie memorată ca o succesiune de simboluri. Ea spune că interacțiunea devine mai intensă atunci când sarcinile sunt mai mari și devine rapid mai slabă atunci când distanța dintre ele crește.
Distanța este măsurată între pozițiile sarcinilor
Pentru două particule tratate ca punctiforme, \(r\) este distanța dintre cele două particule.
Dacă avem corpuri de dimensiuni finite, situația este mai delicată. Nu putem utiliza automat distanța dintre două margini sau dintre două suprafețe.
Forma simplă a legii lui Coulomb este formulată direct pentru sarcini punctiforme. Un corp extins poate fi aproximat printr-o sarcină punctiformă atunci când geometria și distribuția sarcinii permit această aproximație.
Pentru o distribuție sferic simetrică de sarcină, câmpul exterior se comportă ca și cum întreaga sarcină ar fi concentrată în centrul sferei. Această proprietate face posibilă aplicarea foarte simplă a ideilor lui Coulomb în multe situații cu simetrie sferică.
Într-un conductor, sarcina se poate redistribui
Într-un conductor există purtători de sarcină capabili să se deplaseze prin material. Într-un metal, aceștia sunt în principal electronii de conducție.
Dacă apropiem o sarcină externă de un conductor neutru, electronii din conductor se redistribuie.
Regiunea apropiată
Poate apărea un exces local de sarcină de semn opus corpului exterior.
Regiunea îndepărtată
Apare deficitul sau excesul complementar necesar pentru conservarea sarcinii totale.
Acesta este fenomenul de inducție electrostatică.
Din acest motiv, un corp încărcat poate atrage chiar și un conductor care este neutru în ansamblu. Corpul neutru nu trebuie să capete o sarcină totală nenulă; este suficient ca sarcinile sale să se redistribuie.
Un corp neutru poate fi atras prin polarizare
Presupunem că apropiem o sarcină pozitivă de un conductor neutru.
Electronii mobili sunt atrași spre partea conductorului mai apropiată de sarcina pozitivă. Regiunea apropiată devine astfel negativă local, iar partea îndepărtată rămâne cu un deficit relativ de electroni.
Sarcina negativă indusă este mai aproape de corpul pozitiv decât sarcina pozitivă indusă de pe partea opusă.
Deoarece forța scade cu pătratul distanței, atracția produsă de regiunea apropiată este mai puternică decât respingerea produsă de regiunea îndepărtată.
Rezultanta poate fi astfel atractivă.
Respingerea dintre două corpuri constituie un indiciu clar că ele au sarcini de același semn. Atracția, în schimb, nu demonstrează singură că cele două corpuri au sarcini nete opuse, deoarece unul dintre ele poate fi neutru și polarizat.
Forțele electrice se compun vectorial
Într-un sistem real pot exista mai mult de două sarcini. O anumită particulă poate fi influențată simultan de mai multe sarcini din jur.
Calculăm separat forța produsă de fiecare sarcină, apoi adunăm vectorial toate contribuțiile.
Aceasta este o manifestare a principiului superpoziției.
Forțele nu se adună în general numai prin valorile lor numerice. Direcția fiecărei forțe trebuie luată în considerare. Două forțe de aceeași mărime pot chiar să se anuleze dacă au direcții identice și sensuri opuse.
Interacțiunea electrică și interacțiunea gravitațională
Legea lui Coulomb are o structură matematică asemănătoare legii gravitației universale.
| Caracteristică | Electrică | Gravitațională |
|---|---|---|
| Proprietatea sursă | sarcina electrică | masa |
| Dependența de distanță | \(1/r^2\) | \(1/r^2\) |
| Sensul interacțiunii | atracție sau respingere | atracție |
| Semnul proprietății | pozitiv sau negativ | masa obișnuită este pozitivă |
Asemănarea matematică nu înseamnă că cele două interacțiuni au aceeași origine fizică. Ele sunt două interacțiuni distincte.
Sarcini mici pot produce forțe observabile
Constanta electrostatică are valoarea aproximativă:
Valoarea mare a acestei constante explică de ce chiar sarcini de ordinul microcoulombilor pot produce forțe ușor observabile la distanțe mici.
Majoritatea corpurilor macroscopice sunt aproape neutre electric. Ele conțin cantități uriașe de sarcină pozitivă și negativă, dar acestea se compensează aproape perfect. O abatere foarte mică de la această neutralitate poate fi deja suficientă pentru apariția unor efecte electrostatice vizibile.
Legea lui Coulomb este un model electrostatic
Forma elementară a legii este construită pentru sarcini punctiforme aflate în repaus.
Ea poate fi folosită și în numeroase situații în care corpurile au dimensiuni finite, dacă acestea pot fi modelate adecvat prin distribuții de sarcină sau prin sarcini punctiforme.
Ce trebuie să vedem în spatele formulei?
Legea lui Coulomb nu este numai o formulă pentru introducerea numerelor într-un calcul.
Ea comprimă într-o singură relație mai multe observații fizice:
Ideea esențială este că sarcina electrică modifică starea de mișcare a altor sarcini printr-o interacțiune care poate acționa la distanță și a cărei intensitate depinde de sarcini și de separarea dintre ele.
Ce trebuie reținut înainte de pagina matematică
Există două semne ale sarcinii electrice:
Sarcinile de același semn se resping, iar cele de semne opuse se atrag:
Mărimea forței dintre două sarcini punctiforme este:
În vid:
Forța este orientată pe dreapta care unește cele două sarcini.
Pentru mai multe sarcini:
Iar ideea fizică ce trebuie înțeleasă înainte de orice calcul este:
forța electrică devine mai mare când sarcinile sunt mai mari și scade cu pătratul distanței dintre ele. Semnul sarcinilor stabilește dacă interacțiunea este atractivă sau repulsivă.