Electrostatică / Sarcina electrică și legea lui Coulomb

03

Sarcina electrică și legea lui Coulomb

Formule și raționament matematic

Relații matematice și justificări.

Spațiu de lucru · lecția 02

Sarcina electrică și legea lui Coulomb

Electrostatică · Interacțiunea sarcinilor · Lecția 02

Formule și raționament matematic — Sarcina electrică și legea lui Coulomb

În pagina fenomenului fizic am observat că două sarcini electrice se pot atrage sau respinge și că intensitatea interacțiunii depinde atât de valoarea sarcinilor, cât și de distanța dintre ele. Acum transformăm aceste observații într-un model matematic precis. Vom urmări separat mărimea forței, semnul sarcinilor, direcția vectorului forță și compunerea mai multor interacțiuni.

1 · Modelul de lucru

În ce condiții folosim forma simplă a legii lui Coulomb?

Considerăm două sarcini electrice \(q_1\) și \(q_2\), separate de distanța \(r\).

Ipotezele modelului

În forma elementară, legea lui Coulomb descrie interacțiunea electrostatică dintre două sarcini punctiforme aflate în repaus. Pentru început considerăm că sarcinile se află în vid sau, în calcule școlare obișnuite, în aer aproximat ca vid.

„Sarcină punctiformă” nu înseamnă neapărat că obiectul fizic are dimensiune exact nulă. Înseamnă că dimensiunile sale pot fi neglijate în raport cu distanțele relevante ale problemei.

Precizare de rigoare

Dependența de tip \(1/r^2\) nu poate fi dedusă numai din definiția sarcinii electrice. Ea este o proprietate fizică a interacțiunii electrostatice, stabilită experimental. Raționamentul matematic al acestei pagini pornește de la aceste rezultate experimentale și le dezvoltă.

2 · Notații și unități

Mărimile folosite

\(q_1\) prima sarcină electrică, măsurată în coulombi \(\mathrm C\)
\(q_2\) a doua sarcină electrică, măsurată în coulombi
\(r\) distanța dintre sarcini, măsurată în metri
\(F\) modulul forței electrostatice, măsurat în newtoni
\(k_e\) constanta electrostatică în vid
\(\varepsilon_0\) permitivitatea electrică a vidului
\(e\) modulul sarcinii elementare
\(\hat r_{12}\) vector unitar orientat de la sarcina 1 spre sarcina 2

Sarcina elementară este:

\[ e = 1{,}602\,176\,634 \times 10^{-19} \ \mathrm C. \]

Constanta electrostatică este aproximativ:

\[ \boxed{ k_e \approx 8{,}99 \times 10^9 \, \mathrm{ N\,m^2/C^2 } } \]
3 · Sarcina înaintea forței

Sarcina electrică este cuantificată

În lecția anterioară am văzut că sarcina netă a unui corp apare în multipli ai sarcinii elementare:

\[ \boxed{ q=ne, \qquad n\in\mathbb Z } \]

De exemplu, dacă un corp primește \(N\) electroni:

\[ q=-Ne. \]

Dacă pierde \(N\) electroni:

\[ q=+Ne. \]

Această relație poate fi introdusă direct în legea lui Coulomb. Pentru două corpuri ale căror sarcini au modulele \(N_1e\) și \(N_2e\):

\[ \boxed{ F = k_e \frac{ N_1N_2e^2 }{ r^2 } } \]
Legătura dintre două scări

Această formulă leagă direct două niveluri ale fizicii: numărul microscopic de electroni transferați și forța macroscopică măsurată în newtoni.

4 · Primul rezultat experimental

Forța este proporțională cu produsul modulelor sarcinilor

Menținem distanța dintre sarcini constantă.

Experimentele arată:

\[ F\propto |q_1| \]

și:

\[ F\propto |q_2|. \]

Combinând cele două proporționalități:

\[ \boxed{ F\propto |q_1q_2| } \]
Dublăm o singură sarcină
\[ q_1\rightarrow2q_1 \]

Produsul sarcinilor se dublează, deci forța se dublează.

\[ F'\!=2F. \]
Dublăm ambele sarcini
\[ (2q_1)(2q_2) = 4q_1q_2. \]

Forța devine de patru ori mai mare.

\[ F'\!=4F. \]
5 · Al doilea rezultat experimental

Forța este invers proporțională cu pătratul distanței

Menținem sarcinile constante și modificăm distanța.

Rezultatul experimental este:

\[ \boxed{ F\propto\frac{1}{r^2} } \]

Dacă:

\[ r\rightarrow2r, \]

atunci:

\[ (2r)^2=4r^2. \]

Deci:

\[ F' = \frac{F}{4}. \]
\(r\)
\[ F \]

valoarea de referință

\(2r\)
\[ \frac{F}{4} \]

forța scade de patru ori

\(3r\)
\[ \frac{F}{9} \]

forța scade de nouă ori

Capcană frecventă

Dublarea distanței nu înjumătățește forța. Distanța apare la pătrat, deci trebuie modificat întreg termenul \(r^2\).

6 · Legea lui Coulomb

Reunirea celor două proporționalități

Avem:

\[ F\propto|q_1q_2| \]

și:

\[ F\propto\frac1{r^2}. \]

Rezultă:

\[ F \propto \frac{|q_1q_2|}{r^2}. \]

Introducem constanta de proporționalitate \(k_e\):

\[ \boxed{ F = k_e \frac{|q_1q_2|}{r^2} } \]

Această relație oferă modulul forței. Valoarea absolută \(|q_1q_2|\) este folosită deoarece modulul unei forțe este o mărime nenegativă:

\[ F\ge0. \]
7 · Constanta electrostatică

De ce apare \(\varepsilon_0\)?

În vid, constanta electrostatică poate fi scrisă:

\[ \boxed{ k_e = \frac{1}{4\pi\varepsilon_0} } \]

unde \(\varepsilon_0\) este permitivitatea electrică a vidului.

Valoarea sa aproximativă este:

\[ \varepsilon_0 \approx 8{,}854 \times 10^{-12} \, \mathrm{F/m}. \]

Introducând expresia lui \(k_e\) în legea lui Coulomb:

\[ \boxed{ F = \frac{1}{4\pi\varepsilon_0} \frac{|q_1q_2|}{r^2} } \]
În aer

Pentru multe probleme introductive, permitivitatea aerului este suficient de apropiată de cea a vidului încât se folosește aceeași valoare a constantei \(k_e\).

8 · Semnul produsului

Cum aflăm dacă interacțiunea este atractivă sau repulsivă?

În formula scalară folosim \(|q_1q_2|\) pentru a calcula modulul forței. Pentru natura interacțiunii, analizăm separat semnul produsului:

Produs pozitiv
\[ q_1q_2>0 \]

Cele două sarcini au același semn. Interacțiunea este repulsivă.

Produs negativ
\[ q_1q_2<0 \]

Sarcinile au semne opuse. Interacțiunea este atractivă.

Două operații diferite

Nu introduce semnul minus „din reflex” în valoarea numerică a forței. Mai întâi calculăm modulul:

\[ F = k_e \frac{|q_1q_2|}{r^2}. \]

Apoi stabilim separat direcția și sensul forței.

9 · Forma vectorială

Cum include formula și sensul forței?

Considerăm pozițiile celor două sarcini:

\[ \vec r_1, \qquad \vec r_2. \]

Vectorul orientat de la sarcina \(q_1\) către sarcina \(q_2\) este:

\[ \vec r_{12} = \vec r_2-\vec r_1. \]

Modulul său este:

\[ r_{12} = |\vec r_{12}|. \]

Definim vectorul unitar:

\[ \hat r_{12} = \frac{\vec r_{12}}{r_{12}}. \]

Forța exercitată de sarcina 1 asupra sarcinii 2 este:

\[ \boxed{ \vec F_{1\to2} = k_e \frac{q_1q_2}{r_{12}^{\,2}} \hat r_{12} } \]

Aici nu mai apare valoarea absolută. Semnul produsului \(q_1q_2\) stabilește automat sensul vectorului.

Cum funcționează semnul?
1

Dacă:

\[ q_1q_2>0, \]

coeficientul din fața lui \(\hat r_{12}\) este pozitiv. Forța asupra lui \(q_2\) este orientată de la \(q_1\) spre \(q_2\): respingere.

2

Dacă:

\[ q_1q_2<0, \]

coeficientul este negativ. Vectorul forță are sens opus lui \(\hat r_{12}\), adică spre \(q_1\): atracție.

10 · Acțiune și reacțiune

Cele două sarcini exercită forțe una asupra celeilalte

Forța exercitată de \(q_1\) asupra lui \(q_2\) și forța exercitată de \(q_2\) asupra lui \(q_1\) au module egale.

\[ |\vec F_{1\to2}| = |\vec F_{2\to1}|. \]

Sensurile sunt opuse:

\[ \boxed{ \vec F_{1\to2} = - \vec F_{2\to1} } \]

Faptul că forțele sunt egale și opuse nu înseamnă că se anulează . Ele acționează asupra unor corpuri diferite. Se pot anula numai forțe care acționează asupra aceluiași corp.

11 · Metodă rapidă de calcul

Cum comparăm două situații fără să recalculăm totul?

Pentru situația inițială:

\[ F_1 = k_e \frac{|q_1q_2|}{r_1^2}. \]

Pentru o nouă configurație:

\[ F_2 = k_e \frac{|q'_1q'_2|}{r_2^2}. \]

Împărțim relațiile:

\[ \frac{F_2}{F_1} = \frac{ k_e \dfrac{|q'_1q'_2|}{r_2^2} }{ k_e \dfrac{|q_1q_2|}{r_1^2} }. \]

Constanta \(k_e\) se simplifică:

\[ \boxed{ \frac{F_2}{F_1} = \frac{|q'_1q'_2|} {|q_1q_2|} \left( \frac{r_1}{r_2} \right)^2 } \]
Un rezultat interesant

Dacă dublăm ambele sarcini și, în același timp, dublăm distanța:

\[ q'_1=2q_1, \qquad q'_2=2q_2, \qquad r_2=2r_1. \]

Atunci:

\[ \frac{F_2}{F_1} = 4 \left( \frac12 \right)^2 = 1. \]

Forța rămâne neschimbată.

12 · Exemplu complet

Calculul forței dintre două sarcini

Două sarcini de ordinul microcoulombilor

Considerăm:

\[ q_1 = +2{,}0\,\mu\mathrm C, \]
\[ q_2 = -3{,}0\,\mu\mathrm C, \]
\[ r = 0{,}20\,\mathrm m. \]

Mai întâi trecem sarcinile în coulombi:

\[ q_1 = 2{,}0 \times 10^{-6} \mathrm C, \]
\[ q_2 = -3{,}0 \times 10^{-6} \mathrm C. \]

Calculăm modulul produsului:

\[ |q_1q_2| = 6{,}0 \times 10^{-12} \mathrm{C^2}. \]

Pătratul distanței:

\[ r^2 = (0{,}20)^2 = 0{,}040 \mathrm{m^2}. \]

Aplicăm legea lui Coulomb:

\[ F = 8{,}99 \times 10^9 \frac{ 6{,}0\times10^{-12} }{ 0{,}040 }. \]

Obținem:

\[ \boxed{ F \approx 1{,}35 \mathrm N } \]

Deoarece:

\[ q_1q_2<0, \]

forța este atractivă.

13 · Mai multe sarcini

Principiul superpoziției

Dacă asupra unei sarcini acționează mai multe sarcini simultan, fiecare contribuție este calculată separat.

Forța rezultantă este suma vectorială:

\[ \boxed{ \vec F_{\mathrm{rez}} = \sum_i \vec F_i } \]

Pentru trei contribuții:

\[ \vec F_{\mathrm{rez}} = \vec F_1 + \vec F_2 + \vec F_3. \]
De ce vectorial?

Două forțe de \(5\,\mathrm N\) nu produc automat o rezultantă de \(10\,\mathrm N\). Rezultatul depinde de unghiul dintre ele.

14 · Raționament prin simetrie

Două forțe pot exista și totuși rezultanta să fie zero

Considerăm o sarcină pozitivă \(q_0\) plasată în origine. La distanțele egale \(a\), în stânga și în dreapta, se află două sarcini pozitive identice \(Q\).

Forța produsă de sarcina din stânga are modulul:

\[ F_L = k_e \frac{|Qq_0|}{a^2}. \]

Forța produsă de sarcina din dreapta:

\[ F_R = k_e \frac{|Qq_0|}{a^2}. \]

Deci:

\[ F_L=F_R. \]

Dar sensurile sunt opuse.

\[ \boxed{ \vec F_{\mathrm{rez}} = \vec F_L+\vec F_R = \vec 0 } \]

Rezultanta nulă nu înseamnă că nu există interacțiuni. În acest exemplu există două forțe nenule, dar ele se compensează vectorial.

15 · Extinderea modelului

Ce se schimbă într-un mediu material?

Într-un mediu dielectric omogen și liniar, permitivitatea poate fi scrisă:

\[ \varepsilon = \varepsilon_r \varepsilon_0, \]

unde \(\varepsilon_r\) este permitivitatea relativă a mediului.

Forma corespunzătoare devine:

\[ \boxed{ F = \frac{1}{4\pi\varepsilon} \frac{|q_1q_2|}{r^2} } \]

Deoarece:

\[ \varepsilon = \varepsilon_r\varepsilon_0, \]

putem scrie:

\[ F = \frac{1}{\varepsilon_r} F_{\mathrm{vid}} \]

pentru modelul idealizat considerat.

De ce se modifică interacțiunea?

Materialul se poate polariza în prezența câmpului electric. Efectul microscopic al polarizării modifică relația dintre sarcinile libere și câmpul produs în mediu.

16 · Verificare dimensională

Formula produce într-adevăr o forță?

Pornim de la:

\[ F = k_e \frac{|q_1q_2|}{r^2}. \]

Unitatea constantei este:

\[ [k_e] = \mathrm{ N\,m^2\,C^{-2} }. \]

Sarcinile au unitatea:

\[ [q_1q_2] = \mathrm{C^2}. \]

Iar:

\[ [r^2] = \mathrm{m^2}. \]

Înlocuim:

\[ [F] = \mathrm{ N\,m^2\,C^{-2} } \cdot \frac{ \mathrm{C^2} }{ \mathrm{m^2} }. \]

Se simplifică \(\mathrm{C^2}\) și \(\mathrm{m^2}\):

\[ \boxed{ [F]=\mathrm N } \]

Formula este dimensional compatibilă cu o forță.

Ce nu demonstrează verificarea?

Analiza dimensională nu poate demonstra că exponentul distanței trebuie să fie exact \(2\). Acest exponent provine din legea fizică stabilită experimental. Verificarea dimensională ne spune numai că unitățile formulei sunt coerente.

17 · Metodă de rezolvare

Cum abordăm riguros o problemă cu legea lui Coulomb?

Ordinea recomandată
1

Identificăm toate sarcinile și semnele lor.

2

Transformăm sarcinile în coulombi.

\[ 1\,\mu\mathrm C=10^{-6}\,\mathrm C \]
\[ 1\,\mathrm{nC}=10^{-9}\,\mathrm C. \]
3

Transformăm distanța în metri.

4

Stabilim sensul interacțiunii din semnul produsului:

\[ q_1q_2 \gtrless 0. \]
5

Calculăm modulul:

\[ F = k_e \frac{|q_1q_2|}{r^2}. \]
6

Dacă există mai multe sarcini, calculăm fiecare forță separat și efectuăm suma vectorială.

7

Verificăm unitatea, ordinul de mărime și sensul fizic al rezultatului.

18 · Limitele formulei

Când trebuie să fim atenți?

Corpuri foarte mici
pot fi tratate direct ca sarcini punctiforme.
Corpuri extinse
distribuția sarcinii poate trebui analizată explicit.
Conductori apropiați
sarcina se poate redistribui prin inducție, astfel încât modelul unor sarcini punctiforme fixe poate deveni insuficient.
Sarcini în mișcare
descrierea completă poate necesita și interacțiuni magnetice.
Un model nu este realitatea însăși

Legea lui Coulomb este extrem de precisă în domeniul pentru care este formulată. Rigoarea nu înseamnă doar utilizarea corectă a formulei, ci și verificarea faptului că situația fizică poate fi reprezentată prin modelul ales.

Relațiile esențiale

Cuantificarea sarcinii:

\[ \boxed{ q=ne } \]

Modulul forței Coulomb în vid:

\[ \boxed{ F = k_e \frac{|q_1q_2|}{r^2} } \]

Constanta electrostatică:

\[ \boxed{ k_e = \frac{1}{4\pi\varepsilon_0} } \]

Forma vectorială pentru forța exercitată de \(q_1\) asupra lui \(q_2\):

\[ \boxed{ \vec F_{1\to2} = k_e \frac{q_1q_2}{r_{12}^{\,2}} \hat r_{12} } \]

Acțiune și reacțiune:

\[ \boxed{ \vec F_{1\to2} = - \vec F_{2\to1} } \]

Superpoziția:

\[ \boxed{ \vec F_{\mathrm{rez}} = \sum_i \vec F_i } \]

Raportul dintre două configurații:

\[ \boxed{ \frac{F_2}{F_1} = \frac{|q'_1q'_2|} {|q_1q_2|} \left( \frac{r_1}{r_2} \right)^2 } \]

Ideea matematică centrală este:

forța electrostatică crește proporțional cu produsul modulelor sarcinilor și scade cu pătratul distanței. Semnul produsului sarcinilor stabilește sensul interacțiunii, iar pentru mai multe sarcini forțele trebuie compuse vectorial.