În jurul corpurilor electrizate, spațiul nu este „gol” din punct de vedere fizic. El capătă o proprietate nouă: capacitatea de a exercita forțe electrice asupra altor sarcini. Această proprietate a spațiului se numește câmp electric, iar mărimea care îl descrie într-un punct este intensitatea câmpului electric, notată de obicei cu E sau \(\vec{E}\).
Ce fenomen observăm în realitate?
Fenomenul poate fi recunoscut în multe situații simple: un pieptene frecat atrage bucăți mici de hârtie, un balon electrizat se lipește de perete, iar între norii încărcați electric și sol apare fulgerul. În toate aceste exemple, sarcinile electrice existente într-o regiune produc efecte la distanță asupra altor corpuri. Nu este nevoie ca obiectele să fie în contact direct; simpla prezență a unei sarcini modifică spațiul din jurul ei.
Dacă am plasa într-un anumit punct o sarcină de probă pozitivă, foarte mică, aceasta ar fi împinsă sau atrasă de sarcinile din vecinătate. Tocmai această reacție ne arată că în acel punct există câmp electric. Așadar, intensitatea câmpului electric descrie cât de puternică este acțiunea electrică într-un punct și în ce direcție se manifestă ea.
Întrebarea fizică principală
Problema fundamentală a lecției este următoarea: cum putem caracteriza acțiunea electrică produsă de una sau mai multe sarcini într-un punct din spațiu? Cu alte cuvinte, dacă știm cum sunt așezate sarcinile electrice, vrem să aflăm ce efect ar avea ele asupra unei sarcini de probă plasate într-un anumit loc.
Pentru a răspunde, definim intensitatea câmpului electric prin raportul dintre forța electrică exercitată asupra sarcinii de probă și valoarea acelei sarcini:
E = F / q0
unde F este forța electrică, iar q0 este sarcina de probă. Această definiție arată clar că intensitatea câmpului electric nu depinde de sarcina de probă aleasă, ci de sarcinile care creează câmpul și de poziția punctului considerat.
Cum se comportă câmpul electric?
Pentru o sarcină punctiformă pozitivă, vectorii câmpului electric sunt orientați spre exterior, adică „ies” din sarcină. Pentru o sarcină punctiformă negativă, vectorii sunt orientați spre sarcină, adică „intră” în ea. Astfel, direcția câmpului este aceea în care s-ar deplasa, la început, o sarcină de probă pozitivă.
Intensitatea câmpului nu rămâne aceeași peste tot. Ea este mai mare în regiunile apropiate de sarcina care produce câmpul și scade pe măsură ce ne îndepărtăm. Pentru o sarcină punctiformă, dependența este de forma 1 / r2, ceea ce înseamnă că, dacă distanța se dublează, intensitatea câmpului devine de patru ori mai mică.
Mai multe sarcini, același spațiu
În multe situații reale nu avem o singură sarcină, ci mai multe: de exemplu un dipol electric, o tijă încărcată, un inel, un disc sau o distribuție mai complexă. Fiecare sarcină contribuie cu propriul său câmp electric, iar câmpul total într-un punct se obține prin suprapunere. Aceasta înseamnă că adunăm vectorial contribuțiile tuturor sarcinilor.
De aceea, intensitatea câmpului electric este o mărime vectorială: are modul, direcție și sens. În unele puncte, contribuțiile se pot aduna și câmpul devine mai intens; în altele, ele se pot compensa parțial sau chiar total.
Unde apare această idee în aplicații?
Studiul intensității câmpului electric este esențial pentru înțelegerea multor fenomene și dispozitive: condensatoare, ecrane, imprimante, acceleratoare de particule, instalații de protecție electrostatică, descărcări atmosferice și modele microscopice ale legăturilor dintre particule. În electrostatică, această mărime joacă un rol central, deoarece permite trecerea de la simpla descriere a sarcinilor la descrierea efectelor pe care ele le produc în spațiu.
De reținut
- Câmpul electric este proprietatea spațiului modificat de prezența sarcinilor electrice.
- Intensitatea câmpului electric arată ce forță ar acționa asupra unei sarcini pozitive de probă.
- Direcția câmpului este direcția forței exercitate asupra unei sarcini de probă pozitive.
- Pentru sarcini pozitive, câmpul este orientat spre exterior; pentru sarcini negative, spre interior.
- În cazul mai multor sarcini, câmpul total se obține prin adunarea vectorială a câmpurilor individuale.
- Unitatea de măsură în SI este N/C (newton pe coulomb), echivalentă cu V/m.
Prin urmare, lecția despre intensitatea câmpului electric nu descrie doar o formulă, ci un mod de a înțelege cum „simte” spațiul prezența sarcinilor și cum această influență se transmite asupra altor corpuri electrizate.