Electrostatică · Lecția 04 · Formule și raționament matematic
Intensitatea câmpului electric
Scopul acestei pagini nu este memorarea unei colecții de formule. Vom porni de la forța electrică și vom construi, în mod succesiv, expresiile câmpului produs de o sarcină punctiformă, de mai multe sarcini și de distribuții continue de sarcină. Ideea centrală rămâne aceeași în toate situațiile: împărțim sistemul în surse simple, determinăm contribuția fiecărei surse și apoi le însumăm vectorial.
1. În ce condiții lucrăm?
În această lecție studiem electrostatica. Asta înseamnă că sarcinile care produc câmpul sunt considerate fixe sau suficient de lente încât pozițiile lor să nu se modifice în timpul analizei.
- Sarcinile sursă sunt considerate în repaus.
- Dacă nu precizăm altfel, spațiul dintre sarcini este vid sau aer, pentru care putem folosi permitivitatea \(\varepsilon_0\).
- Sarcina folosită pentru „testarea” câmpului este suficient de mică pentru a nu modifica distribuția sarcinilor sursă.
- Intensitatea câmpului electric este o mărime vectorială.
2. De la forță la intensitatea câmpului electric
Considerăm un punct \(P\) în care vrem să analizăm acțiunea electrică. Introducem în acel punct o sarcină de probă pozitivă \(q_0\).
Dacă asupra ei acționează forța electrică \(\vec F_e\), observăm că o sarcină de probă de două ori mai mare ar suporta, în aceleași condiții, o forță de două ori mai mare. Prin urmare, forța depinde de valoarea sarcinii de probă.
Pentru a caracteriza numai spațiul și sursele câmpului trebuie să eliminăm această dependență. Împărțim forța la sarcina de probă:
Această relație se poate citi astfel:
\(\vec F_e\) → efectul observat asupra unei anumite sarcini
\(q_0\) → „mărimea” sarcinii pe care o folosim pentru test
\(\vec E\) → proprietatea punctului din spațiu, independentă de sarcina de probă
Din definiție rezultă și relația inversă:
Dacă \(q_0>0\), forța și câmpul au același sens. Dacă \(q_0<0\), sensul forței este opus sensului câmpului.
3. Unitatea de măsură
Din definiția \(\vec E=\vec F_e/q_0\), unitatea SI este imediată:
Prin urmare:
Mai târziu, după introducerea potențialului electric, vom vedea că aceeași unitate poate fi scrisă și \(\mathrm{V/m}\).
4. Simbolurile pe care le folosim
| Simbol | Semnificație | Unitate SI |
|---|---|---|
| \(\vec E\) | intensitatea câmpului electric | N/C |
| \(\vec F_e\) | forța electrică | N |
| \(q,\;Q\) | sarcină electrică | C |
| \(q_0\) | sarcină de probă | C |
| \(r\) | distanță | m |
| \(\varepsilon_0\) | permitivitatea electrică a vidului | F/m |
| \(\lambda\) | densitate liniară de sarcină | C/m |
| \(\sigma\) | densitate superficială de sarcină | C/m² |
| \(\rho\) | densitate volumică de sarcină | C/m³ |
| \(\vec p\) | moment electric dipolar | C·m |
5. Câmpul produs de o sarcină punctiformă
Acum vrem să aflăm intensitatea câmpului electric produs de o singură sarcină punctiformă \(q\), într-un punct aflat la distanța \(r\).
Pasul 1 — pornim de la legea lui Coulomb
Dacă introducem în acel punct sarcina de probă \(q_0\), modulul forței electrice este
Pasul 2 — folosim definiția câmpului
Înlocuim expresia forței:
Sarcina de probă se simplifică:
Dacă notăm
relația poate fi scrisă mai scurt:
Forma vectorială
Modulul nu este suficient. Trebuie să precizăm și direcția. Introducem versorul radial \(\hat r\), orientat de la sarcina sursă către punctul în care calculăm câmpul.
Semnul lui \(q\) conține acum informația despre sens:
\(q>0\)
Vectorul \(\vec E\) este orientat radial dinspre sarcină spre exterior.
\(q<0\)
Vectorul \(\vec E\) este orientat spre sarcină.
6. De ce câmpul scade cu \(1/r^2\)?
Relația
arată că intensitatea câmpului scade foarte repede cu distanța. Dacă ne îndepărtăm de două ori:
La o distanță de trei ori mai mare:
7. Verificarea dimensională
O formulă fizică trebuie să aibă unitățile corecte. Pentru
avem
Prin urmare:
Obținem exact unitatea definită anterior. Formula trece astfel primul test de consistență.
8. Mai multe sarcini — principiul suprapunerii
Dacă în jurul punctului \(P\) există mai multe sarcini \(q_1,q_2,\ldots,q_n\), fiecare produce propriul câmp:
Câmpurile electrice nu se adună ca simple numere, deoarece sunt vectori.
Pentru fiecare sarcină:
Prin urmare:
9. Cum adunăm efectiv vectorii?
În problemele bidimensionale este de obicei cel mai sigur să descompunem fiecare vector pe axe.
Pentru un câmp \(\vec E_i\) care face unghiul \(\theta_i\) cu axa \(Ox\):
Apoi adunăm separat componentele:
Modulul câmpului rezultant este
iar direcția poate fi obținută din
10. Simetria — înainte de calcul
Când configurația este simetrică, anumite componente ale câmpului se anulează fără să fie nevoie să le calculăm individual.
Dacă două elemente de sarcină sunt așezate simetric față de o axă, ele produc în punctul analizat câmpuri de același modul. Componentele orientate în sensuri opuse se anulează, iar cele orientate în același sens se adună.
Geometria distribuției → identificăm simetria
Simetria → eliminăm componente care se anulează
Abia apoi → efectuăm suma sau integrala
Această idee devine esențială atunci când sarcina nu mai este concentrată într-un punct.
11. De la sarcini punctiforme la distribuții continue
Un fir încărcat, un inel, un disc sau o sferă nu pot fi tratate întotdeauna ca sarcini punctiforme. Sarcina este distribuită pe un obiect întins.
Ideea este să împărțim corpul în elemente de sarcină foarte mici \(dq\). Fiecare element este suficient de mic pentru a putea fi aproximat local ca o sarcină punctiformă.
Apoi însumăm contribuțiile tuturor elementelor. Când elementele devin infinit de mici, suma devine integrală:
12. Cum exprimăm elementul \(dq\)?
Forma lui \(dq\) depinde de felul în care este distribuită sarcina.
Distribuție pe o linie
unde
Distribuție pe o suprafață
Distribuție într-un volum
13. Dipolul electric
Un dipol electric este format din două sarcini de aceeași valoare absolută și semne opuse:
separate prin distanța \(d\).
Considerăm un punct \(P\) aflat pe axa dipolului, la distanța \(z\) față de centrul său, cu
Pasul 1 — distanțele până la cele două sarcini
Dacă sarcina pozitivă se află mai aproape de punctul \(P\):
Pasul 2 — câmpurile produse separat
În punctul considerat, cei doi vectori sunt orientați în sensuri opuse. Sarcina pozitivă este mai aproape, deci contribuția sa este mai mare.
Pasul 3 — câmpul rezultant
Înlocuind:
Pasul 4 — aducem la același numitor
Numărătorul diferenței devine
Dezvoltăm:
Numitorul este
Prin urmare:
14. Dipol observat de la mare distanță
În multe aplicații punctul analizat este mult mai departe decât dimensiunea dipolului:
Factorizăm \(z^4\) din numitor:
Dacă \(d/(2z)\ll1\), termenul
este foarte mic. Putem aproxima:
Rămâne:
Definim acum momentul electric dipolar:
Vectorul \(\vec p\) este orientat de la sarcina negativă către sarcina pozitivă.
Pe axa dipolului, la distanță mare:
15. Câmpul pe axa unui inel încărcat uniform
Considerăm un inel de rază \(R\), cu sarcină totală \(Q\), distribuită uniform. Vrem să calculăm câmpul într-un punct \(P\) aflat pe axa inelului la distanța \(z\) de centrul său.
Pasul 1 — alegem un element de sarcină
Luăm un element foarte mic \(dq\) de pe inel. Distanța dintre el și punctul \(P\) este
Elementul produce câmpul
Pasul 2 — folosim simetria
Pentru fiecare element \(dq\) există un element diametral opus. Componentele lor perpendiculare pe axa inelului sunt egale și orientate în sensuri opuse.
Prin urmare:
Componentele pe axa \(Oz\) au același sens și se adună.
Pasul 3 — proiectăm pe axă
Din triunghiul dreptunghic:
Deci
Pasul 4 — integrăm pe tot inelul
Pentru un punct fix \(P\), atât \(z\), cât și \(R\) sunt constante. Singura mărime care se schimbă este \(dq\).
Dar
Prin urmare:
16. Cum verificăm formula inelului?
Testul 1 — centrul inelului
Pentru \(z=0\):
Rezultatul este logic. În centrul unui inel încărcat uniform, contribuțiile tuturor elementelor se anulează prin simetrie.
Testul 2 — distanță foarte mare
Dacă
atunci
Formula devine
Exact câmpul unei sarcini punctiforme \(Q\).
17. Câmpul în centrul de curbură al unui arc încărcat
Acest exemplu este util deoarece arată foarte clar cum se combină trei idei: densitatea liniară, simetria și integrarea.
Considerăm un arc de rază \(R\), încărcat uniform, care se întinde simetric între unghiurile \(-\alpha\) și \(+\alpha\).
Pasul 1 — elementul de sarcină
Pentru o distribuție liniară:
Pentru un arc de cerc:
Deci:
Pasul 2 — câmpul elementar
Toate elementele arcului sunt la aceeași distanță \(R\) de centru:
Înlocuim \(dq\):
Pasul 3 — simetria
Elementele aflate la unghiurile \(+\theta\) și \(-\theta\) produc componente transversale egale și opuse. Acestea se anulează.
Componentele pe axa de simetrie se adună:
Pasul 4 — integrăm
Sensul vectorului depinde de semnul sarcinii: pentru un arc pozitiv câmpul este orientat dinspre arc, iar pentru un arc negativ este orientat spre arc.
18. Câmpul pe axa unui disc încărcat uniform
Trecem acum de la o distribuție liniară la una superficială.
Considerăm un disc de rază \(R\), cu densitate superficială uniformă de sarcină \(\sigma\). Vrem să determinăm câmpul într-un punct situat la distanța \(z\) pe axa perpendiculară pe disc.
O integrare directă pe întreaga suprafață ar fi posibilă, dar există o metodă mult mai clară: descompunem discul în inele concentrice.
Pasul 1 — alegem un inel elementar
Considerăm un inel de rază variabilă \(r\) și grosime foarte mică \(dr\).
Aria lui este aproximativ:
Sarcina acelui inel este:
Prin urmare:
Pasul 2 — folosim rezultatul pentru inel
Pentru un inel de rază \(r\), câmpul pe axă este:
Înlocuim expresia lui \(dq\):
Simplificăm:
Pasul 3 — adunăm toate inelele
Pentru a reconstrui discul, raza inelului variază de la \(r=0\) până la \(r=R\):
Pasul 4 — rezolvăm integrala
Facem substituția:
Atunci:
Integrala devine:
Deoarece
obținem
Pasul 5 — aplicăm limitele
pentru \(z>0\).
Factorizând \(z\), rezultatul devine:
19. Ce ne spune formula discului?
Cazul 1 — foarte aproape de un disc foarte mare
Dacă raza discului este mult mai mare decât distanța:
atunci
iar
Rezultă:
Observăm ceva remarcabil: în această aproximație câmpul nu mai depinde de distanța \(z\).
Cazul 2 — foarte departe de disc
Pentru
discul trebuie să înceapă să se comporte ca o sarcină punctiformă. Sarcina sa totală este:
În această limită se obține:
Din nou, comportamentul la mare distanță ne confirmă că formula este fizic rezonabilă.
20. Metoda generală pentru o distribuție de sarcină
Problemele cu fire, arce, inele, discuri sau alte corpuri încărcate pot arăta foarte diferit. Totuși, structura matematică este aproape întotdeauna aceeași.
- Alege punctul în care calculezi câmpul. Notează-l clar și stabilește sistemul de axe.
- Alege un element mic de sarcină \(dq\). Nu încerca să tratezi imediat întregul obiect.
- Scrie sarcina elementului. Folosește \(dq=\lambda ds\), \(dq=\sigma dA\) sau \(dq=\rho dV\).
- Determină distanța dintre \(dq\) și punctul studiat. Această distanță trebuie exprimată în funcție de variabila după care vei integra.
- Scrie câmpul elementar. \[ dE= \frac{1}{4\pi\varepsilon_0} \frac{dq}{r^2}. \]
- Stabilește direcția lui \(d\vec E\). Semnul sarcinii decide dacă vectorul este orientat spre element sau dinspre el.
- Folosește simetria înainte de integrare. Vezi ce componente se anulează și care se adună.
- Proiectează câmpul pe direcția care rămâne. De exemplu: \(dE_x=dE\cos\theta\).
- Exprimă totul printr-o singură variabilă. Nu integra o expresie care conține simultan două variabile independente fără să existe o legătură între ele.
- Integrează pe întreaga distribuție. \[ \vec E=\int d\vec E. \]
- Verifică rezultatul. Analizează unitățile, sensul vectorului și cazurile-limită.
21. Trei verificări pe care merită să le faci de fiecare dată
1. Verificarea dimensională
Rezultatul final trebuie să aibă unitatea \(\mathrm{N/C}\).
2. Verificarea prin simetrie
Dacă geometria spune că o componentă trebuie să fie zero, formula finală nu trebuie să conțină acea componentă.
3. Verificarea într-un caz-limită
Întreabă-te ce ar trebui să se întâmple dacă:
- distanța devine foarte mare;
- punctul ajunge în centrul unei configurații simetrice;
- raza distribuției devine foarte mică;
- raza distribuției devine foarte mare.
Un rezultat care trece aceste teste este mult mai convingător decât unul obținut doar prin manipulări algebrice.
22. Cum se leagă toate formulele între ele?
Formulele pentru sarcină punctiformă, dipol, inel sau disc nu sunt rezultate independente. Ele fac parte din aceeași construcție.
Legea lui Coulomb
↓
\(\displaystyle \vec E=\frac{\vec F}{q_0} \)
↓
sarcină punctiformă: \(\displaystyle dE= \frac{1}{4\pi\varepsilon_0} \frac{dq}{r^2} \)
↓
principiul suprapunerii: \(\displaystyle \vec E=\sum\vec E_i \)
↓
distribuție continuă: \(\displaystyle \vec E=\int d\vec E \)
Din acest ultim pas apar, prin alegerea geometriei potrivite, formulele pentru fire, arce, inele, discuri și distribuții mai complicate.
23. Ce merită înțeles, nu doar memorat
- Câmpul electric este definit prin efectul pe care l-ar avea asupra unei sarcini pozitive de probă.
- Sarcina de probă nu creează câmpul pe care îl măsurăm; ea este doar instrumentul conceptual prin care îl definim.
- Intensitatea câmpului produs de o sarcină punctiformă scade ca \(1/r^2\).
- Câmpurile produse de mai multe sarcini se adună vectorial.
- Pentru distribuțiile continue, suma devine integrală.
- Simetria trebuie analizată înainte de calcul. Ea poate elimina jumătate din muncă înainte de prima integrală.
- La distanță mare, multe distribuții finite tind să se comporte ca o sarcină punctiformă egală cu sarcina lor totală.
- Un dipol este diferit: sarcina sa totală este zero, iar câmpul dominant la mare distanță scade mai repede, ca \(1/r^3\).