Formule și raționament matematic
De la câmp electric la legea lui Gauss
Legea lui Gauss nu trebuie începută prin memorarea unei integrale. Mai întâi trebuie înțeles ce măsurăm, apoi de ce apare produsul scalar, de ce este necesară integrarea și, în final, de ce o suprafață aleasă inteligent poate transforma o problemă dificilă într-un calcul foarte scurt.
Începem cu o porțiune foarte mică de suprafață
Pentru a calcula cât câmp electric traversează o suprafață, problema este analizată mai întâi local.
Considerăm o suprafață și alegem pe ea o porțiune foarte mică, de arie dA. Pentru această porțiune definim un vector de arie dA⃗.
Vectorul de arie este construit astfel încât să fie perpendicular pe suprafață, iar modulul lui să fie egal cu aria elementului:
Motivul pentru care introducem acest vector este simplu: intensitatea câmpului electric singură nu ne spune cât câmp traversează suprafața. Trebuie să știm și orientarea câmpului față de suprafață.
De ce nu folosim un vector aflat chiar în planul suprafeței?
Pentru că vrem să măsurăm partea câmpului care trece prin suprafață. Direcția perpendiculară este direcția naturală după care putem măsura această traversare.
Fluxul electric printr-un element de suprafață
Produsul scalar selectează exact componenta câmpului care străbate suprafața.
Fie E⃗ câmpul electric într-un punct al suprafeței, iar θ unghiul dintre E⃗ și dA⃗.
Fluxul elementar prin porțiunea dA este definit prin produsul scalar:
Din definiția produsului scalar:
Câmpul este perpendicular pe suprafață
Atunci E⃗ și dA⃗ sunt paralele. Unghiul dintre ele este θ = 0°.
dΦ = E dA
Fluxul are valoarea maximă posibilă pentru acel E și acel dA.
Câmpul este tangent la suprafață
E⃗ este perpendicular pe vectorul de arie dA⃗, deci θ = 90°.
dΦ = 0
Câmpul există, însă nu traversează suprafața.
Câmpul traversează suprafața în sens opus
Pentru o suprafață închisă, vectorul de arie este ales spre exterior. Dacă E⃗ este orientat spre interior, θ = 180°.
dΦ = −E dA
Semnul minus indică flux orientat spre interior.
Flux pozitiv
Câmpul străbate suprafața spre exterior.
Flux negativ
Câmpul străbate suprafața spre interior.
Flux nul
Câmpul este tangent la suprafață și nu o străbate.
De la o porțiune mică la întreaga suprafață
O suprafață reală conține nenumărate porțiuni mici. Fluxurile lor trebuie adunate.
Dacă am împărți suprafața în multe porțiuni de arie ΔA, am putea aproxima fluxul total printr-o sumă:
Dacă micșorăm aceste porțiuni până când devin elemente infinitezimale dA, suma se transformă într-o integrală.
Pe o suprafață curbată sau într-un câmp neuniform, atât direcția vectorului de arie, cât și valoarea sau direcția câmpului electric se pot schimba de la un punct la altul.
Prin urmare, nu putem calcula o singură contribuție și să presupunem că ea este valabilă peste tot.
Pentru cazul simplu al unui câmp uniform care traversează o suprafață plană, atât E, cât și θ sunt constante. Ele pot fi scoase în afara integralei.
Suprafață plană într-un câmp uniform
Pornim de la definiția fluxului:
Scriem produsul scalar:
Pentru câmp uniform și suprafață plană, E și θ nu se schimbă.
Integrala ∫dA reprezintă pur și simplu aria totală A.
Ce se schimbă pentru o suprafață închisă?
Trebuie să diferențiem câmpul care intră în suprafață de câmpul care iese.
Pentru o suprafață închisă alegem convențional fiecare vector dA⃗ orientat spre exterior.
Fluxul net prin întreaga suprafață este:
Aici este important cuvântul net. Dacă printr-o parte a suprafeței intră câmp, iar prin alta iese aceeași cantitate, contribuțiile se pot anula.
Φ = 0 nu implică neapărat E = 0
Fluxul este o sumă pe întreaga suprafață. Este posibil ca unele contribuții să fie pozitive, iar altele negative, astfel încât suma să fie zero, deși câmpul electric există.
Legea lui Gauss
Fluxul net printr-o suprafață închisă este legat direct de sarcina electrică netă aflată în interiorul acesteia.
Înlocuind definiția fluxului electric obținem forma integrală:
Dacă qînc > 0
Fluxul net este pozitiv. În ansamblu, prin suprafață iese mai mult câmp decât intră.
Dacă qînc < 0
Fluxul net este negativ. În ansamblu, câmpul traversează suprafața spre interior.
Dacă qînc = 0
Fluxul electric net este zero.
Atenție: acest rezultat nu ne permite singur să spunem că E = 0.
Ce se întâmplă dacă mutăm suprafața gaussiană?
Atât timp cât noua suprafață închide aceeași sarcină netă, legea lui Gauss cere același flux net. Distribuția locală a câmpului pe suprafață se poate schimba, însă valoarea fluxului total rămâne legată de aceeași sarcină închisă.
Dar o sarcină foarte mare aflată chiar lângă suprafață, însă în exterior?
Ea poate modifica puternic câmpul electric în diferite puncte ale suprafeței. Totuși, nu apare în qînc. Liniile sale de câmp care intră prin suprafață trebuie să iasă din nou, astfel încât contribuția sa la fluxul net să fie nulă.
Prima aplicație: sarcină punctuală și simetrie sferică
Acesta este cazul în care structura geometrică a câmpului simplifică aproape complet integrala.
Considerăm o sarcină punctuală q. Dorim să calculăm câmpul electric la distanța r.
Alegem o suprafață gaussiană sferică de rază r, centrată chiar pe sarcină.
Alegerea nu este întâmplătoare. Câmpul unei sarcini punctuale are simetrie sferică.
Câmpul electric al unei sarcini punctuale
Pornim de la legea lui Gauss:
Pe sferă, E⃗ este radial spre exterior pentru q pozitiv. Vectorul dA⃗ este și el radial spre exterior.
Unghiul este deci:
Produsul scalar devine:
Toate punctele sferei sunt la aceeași distanță r de sarcină. Prin simetrie, modulul câmpului E este același pe întreaga suprafață.
Putem scoate E în afara integralei:
Integrala ∮dA reprezintă aria totală a sferei:
Înlocuim:
Izolăm E:
Am obținut exact expresia câmpului electric asociată unei sarcini punctuale.
De unde apare dependența 1/r²?
Fluxul corespunzător aceleiași sarcini trebuie repartizat pe suprafața unei sfere. Aria sferei crește ca 4πr². Pe măsură ce r crește, aceeași structură radială se distribuie pe o suprafață din ce în ce mai mare, iar E scade proporțional cu 1/r².
O sferă gaussiană de rază r închide sarcina q. Înlocuim sfera cu una mai mare, de rază 2r, fără să schimbăm sarcina din interior. Fluxul electric net crește, scade sau rămâne același?
Un cilindru închis într-un câmp electric uniform
Exemplul arată foarte clar cum contribuții locale nenule pot produce un flux net egal cu zero.
Considerăm un cilindru închis cu axa paralelă cu un câmp electric uniform E⃗.
Împărțim suprafața cilindrului în trei părți:
capacul din stânga, suprafața laterală și capacul din dreapta.
Cele trei contribuții
Pe capacul din stânga, dA⃗ este orientat spre exterior, deci în sens opus lui E⃗.
Pe suprafața laterală, vectorul dA⃗ este perpendicular pe axa cilindrului, iar E⃗ este paralel cu axa.
Pe capacul din dreapta, E⃗ și dA⃗ au aceeași direcție.
Fluxul net este suma celor trei contribuții:
Câmpul traversează cilindrul, dar fluxul net este zero
Liniile câmpului intră printr-un capac și ies prin celălalt. Nu există un surplus net de linii care să pornească sau să se termine în interiorul cilindrului.
Simetrie cilindrică: o linie lungă de sarcină
Pentru o distribuție foarte lungă și uniformă de sarcină, suprafața gaussiană potrivită este un cilindru concentric.
Considerăm o linie foarte lungă de sarcină cu densitate liniară uniformă λ.
Densitatea liniară λ reprezintă sarcina pe unitatea de lungime.
Alegem un cilindru gaussian de rază r și înălțime h, având aceeași axă cu linia încărcată.
Câmpul unei distribuții cilindric simetrice este radial. La aceeași distanță r de axă, modulul câmpului este același.
Prin urmare, pe suprafața laterală a cilindrului, E poate fi scos din integrală.
Câmpul unei linii de sarcină
Pornim din legea lui Gauss:
Pe cele două capace, câmpul este tangent la suprafață.
Pe suprafața laterală, câmpul este radial, iar vectorul de arie este tot radial.
Fluxul total provine doar de pe suprafața laterală:
Aria laterală a cilindrului este circumferința bazei înmulțită cu înălțimea:
Deci:
Sarcina aflată în cilindru este:
Aplicăm legea lui Gauss:
Factorul h apare în ambii membri și se simplifică:
Rezultă:
Acum câmpul scade ca 1/r, nu ca 1/r²
Diferența apare din geometrie. În cazul sferic, aria relevantă crește cu r². Pentru cilindru, aria laterală 2πrh crește doar proporțional cu r dacă h rămâne fix.
Conductorul în echilibru electrostatic
Legea lui Gauss oferă un argument foarte scurt pentru localizarea sarcinii în exces.
Într-un conductor există sarcini care se pot deplasa. Dacă în interiorul conductorului ar exista un câmp electric permanent, aceste sarcini ar fi accelerate și ar continua să se miște.
În echilibru electrostatic, această mișcare a încetat. Prin urmare:
Construim acum o suprafață gaussiană aflată complet în interiorul materialului conductor.
Unde poate exista sarcina în exces?
În fiecare punct al suprafeței gaussiene:
Atunci integrandul E⃗ · dA⃗ este zero peste tot:
Din legea lui Gauss:
Suprafața gaussiană poate fi aleasă foarte aproape de suprafața reală a conductorului, dar tot în interior.
Ea nu închide sarcină în exces. Prin urmare, sarcina suplimentară nu se găsește în masa conductorului, ci pe suprafața exterioară.
Cum alegem corect o suprafață gaussiană?
Legea lui Gauss este adevărată pentru orice suprafață închisă. Totuși, nu orice suprafață este la fel de utilă pentru calcul.
Scopul alegerii unei suprafețe gaussiene este să facem integrala
cât mai simplă.
În exemplele analizate, acest lucru s-a întâmplat atunci când geometria suprafeței a respectat simetria câmpului.
Identifică simetria distribuției de sarcină
Sarcină punctuală → simetrie sferică.
Linie foarte lungă → simetrie cilindrică.
Alege suprafața gaussiană cu aceeași simetrie
Astfel, modulul lui E poate deveni constant pe o parte importantă a suprafeței.
Analizează unghiul dintre E⃗ și dA⃗
Ideal, pe fiecare regiune avem unul dintre cazurile simple:
Calculează sarcina închisă
Aceasta este sarcina care apare în membrul drept al legii lui Gauss.
Abia apoi rezolvă ecuația pentru E
Partea grea nu este, de obicei, algebra finală. Partea importantă este justificarea geometrică a fiecărui pas.
Patru confuzii care trebuie evitate
Un calcul corect începe cu interpretarea corectă a mărimilor.
Flux zero nu înseamnă automat câmp zero
Exemplul cilindrului într-un câmp uniform arată exact acest lucru: E este nenul, dar fluxurile prin capace se anulează.
qînc nu înseamnă toate sarcinile existente
În membrul drept apar doar sarcinile aflate în interiorul suprafeței gaussiene.
Dar E⃗ este produs de toate sarcinile
Câmpul electric de pe suprafață poate conține contribuții atât de la sarcini interioare, cât și de la sarcini exterioare.
Suprafața gaussiană nu este un obiect material
Este o suprafață imaginară aleasă pentru calcul. Putem modifica forma și dimensiunea ei atunci când acest lucru ajută analiza.
Legea lui Gauss se rezolvă prin geometrie înainte să se rezolve prin algebră
Formula integrală este aceeași în toate problemele. Ceea ce se schimbă este alegerea suprafeței și felul în care folosim simetria. Dacă justificăm direcția câmpului, constanța modulului și sarcina închisă, calculul devine aproape inevitabil.