Fenomenul fizic — Vectori
Acest limbaj este folosit și în inginerie, în celelalte științe și chiar în vorbirea obișnuită. Când cineva îți oferă indicații precum „mergi cinci străzi înainte și apoi virează la stânga”, folosește limbajul vectorilor.
De fapt, orice formă de navigație se bazează pe vectori. Fizica și ingineria folosesc însă vectorii și în moduri speciale, pentru explicarea fenomenelor care implică rotația sau forțele magnetice, subiecte care vor fi tratate în capitolele următoare. În acest capitol ne concentrăm asupra limbajului fundamental al vectorilor. De exemplu, direcția și distanța către flori pot fi interpretate ca un vector de deplasare. Albina trebuie să țină cont și de vânt, astfel încât direcția în care zboară poate fi diferită de direcția deplasării reale față de sol.
1. Mărimi scalare și mărimi vectoriale
Mărimile scalare, precum temperatura, au numai valoare. Ele sunt precizate printr-un număr însoțit de o unitate de măsură.
Mărimile vectoriale, precum deplasarea, au atât modul, cât și direcție, de exemplu „5 m spre nord”, și respectă regulile algebrei vectoriale.
2. Adunarea vectorilor
Adunarea vectorilor este comutativă și asociativă.
Doi vectori \(\vec a\) și \(\vec b\) pot fi adunați geometric, desenându-i la aceeași scară și așezând originea celui de-al doilea vector în vârful primului.
Vectorul care unește originea primului vector cu vârful celui de-al doilea este vectorul sumă \(\vec s\).
3. Componentele unui vector
Componentele scalare \(a_x\) și \(a_y\) ale unui vector bidimensional \(\vec a\), pe direcțiile axelor de coordonate, se determină ducând perpendiculare din extremitățile vectorului pe axele de coordonate:
Unghiul \(\theta\) este unghiul dintre sensul pozitiv al axei \(x\) și direcția vectorului \(\vec a\).
Semnul algebric al unei componente indică sensul acesteia de-a lungul axei corespunzătoare.
Dacă sunt cunoscute componentele vectorului, modulul și orientarea sa pot fi determinate cu relațiile: