Principiile dinamicii
Mecanica newtoniană se bazează pe trei legi generale, formulate de Isaac Newton în celebra sa lucrare Principiile matematice ale filozofiei naturale, publicată în anul 1687.
Aceste legi explică de ce un corp rămâne în repaus, de ce începe să se miște, de ce accelerează, încetinește sau își schimbă direcția și ce se întâmplă atunci când două corpuri interacționează.
Legile lui Newton pot fi observate în aproape toate activitățile obișnuite: în mersul unui om, în deplasarea unui automobil, în lovirea unei mingi, în zborul unui avion sau în lansarea unei rachete.
Principiul inerției
Prima lege a lui NewtonUn corp aflat în repaus față de Pământ rămâne în repaus atât timp cât asupra lui nu acționează alte corpuri care să îi modifice această stare. În mod asemănător, un corp aflat în mișcare tinde să își păstreze viteza și direcția de deplasare.
Proprietatea unui corp de a-și păstra starea de repaus sau de mișcare se numește inerție.
Un corp nu își schimbă singur poziția, viteza sau direcția de mișcare. Pentru ca aceste mărimi să se modifice, este necesară o interacțiune cu un alt corp.
Un corp nu are nevoie de o forță pentru a continua să se miște rectiliniu și uniform. Forța este necesară pentru a-i modifica mișcarea.
Principiul inerției poate fi observat foarte ușor în interiorul unui vehicul.
Corpul pasagerului tinde să rămână în repaus, motiv pentru care acesta pare că se deplasează spre partea din spate.
Corpul pasagerului tinde să își păstreze mișcarea și este proiectat înainte.
Corpul pasagerului tinde să continue pe direcția anterioară mișcării.
În realitate, asupra corpurilor acționează aproape întotdeauna mai multe forțe. Un corp poate totuși să rămână în repaus sau să se miște uniform dacă efectele acestor forțe se compensează.
Dacă o bilă se află în repaus pe masa de biliard și este lovită cu tacul, ea este scoasă din starea de repaus datorită interacțiunii cu tacul.
După lovire, bila începe să se deplaseze. În timp, ea încetinește din cauza frecării cu masa și a rezistenței aerului. Dacă aceste forțe ar lipsi, bila și-ar continua mișcarea rectilinie și uniformă.
Principiul inerției este valabil în sistemele de referință numite sisteme inerțiale. Pentru multe fenomene din viața obișnuită, suprafața Pământului poate fi considerată aproximativ un asemenea sistem, chiar dacă, în realitate, Pământul se rotește.
Principiul fundamental al dinamicii
A doua lege a lui NewtonDacă asupra unui corp acționează o forță rezultantă, corpul nu își mai păstrează viteza constantă. Mișcarea sa începe să se modifice, iar corpul capătă accelerație.
O forță rezultantă produce modificarea vitezei corpului asupra căruia acționează.
Accelerația nu înseamnă numai creșterea vitezei. Un corp are accelerație în toate situațiile în care vectorul viteză se modifică.
- Corpul își mărește viteza.
- Corpul își micșorează viteza.
- Corpul își schimbă direcția de deplasare.
- Corpul își schimbă simultan viteza și direcția.
Cu cât forța rezultantă este mai mare, cu atât schimbarea mișcării este mai rapidă. De exemplu, un cărucior împins ușor pornește lent, iar dacă este împins mai puternic, viteza lui crește mai repede.
Efectul forței depinde și de masa corpului. O minge poate fi accelerată ușor, în timp ce un automobil necesită o forță mult mai mare pentru a obține aceeași modificare a mișcării.
Masa arată cât de greu este să modificăm starea de mișcare a unui corp. Din acest motiv, masa este considerată o măsură a inerției.
Un corp cu masă mare:
- este mai greu de pus în mișcare;
- este mai greu de oprit;
- își modifică mai greu viteza;
- are o inerție mai mare.
Diferența dintre masă și greutate
| Masă | Greutate |
|---|---|
| Este o proprietate a corpului și reprezintă măsura inerției acestuia. | Este legată de atracția gravitațională exercitată asupra corpului. |
| Nu depinde de locul în care se află corpul. | Poate varia în funcție de intensitatea câmpului gravitațional. |
| Un corp are aceeași masă pe Pământ și pe Lună. | Corpul are o greutate mai mică pe Lună decât pe Pământ. |
Forțele pot produce mai multe efecte asupra corpurilor:
- pot modifica mișcarea unui corp;
- pot produce deformări;
- pot echilibra efectul altor forțe;
- pot schimba traiectoria corpului.
Dacă un obiect este tras în două direcții opuse cu forțe egale, efectele lor se compensează, iar corpul nu accelerează.
Dacă una dintre forțe este mai mare, efectele nu se mai compensează, iar corpul accelerează în direcția forței dominante.
A doua lege a lui Newton explică astfel de ce mișcarea unui corp se modifică numai atunci când asupra sa există o acțiune exterioară necompensată.
Principiul acțiunii și reacțiunii
A treia lege a lui NewtonForțele apar întotdeauna în urma unei interacțiuni dintre două corpuri. Dacă un corp acționează asupra altui corp, al doilea corp acționează simultan asupra primului.
Oricărei acțiuni îi corespunde o reacțiune egală ca mărime, pe aceeași direcție, dar orientată în sens opus.
Cele două forțe:
- sunt egale ca mărime;
- au aceeași direcție;
- au sensuri opuse;
- apar în același timp;
- acționează asupra unor corpuri diferite.
Acțiunea și reacțiunea nu se anulează reciproc deoarece nu acționează asupra aceluiași corp. Fiecare forță acționează asupra unuia dintre cele două corpuri aflate în interacțiune.
Atunci când împingem un perete, mâna exercită o forță asupra peretelui. În același timp, peretele exercită asupra mâinii o forță egală și de sens opus.
Forța exercitată de perete este cea pe care o simțim în palmă.
Piciorul împinge solul înapoi, iar solul împinge corpul înainte.
Corpul împinge solul în jos, iar solul exercită asupra corpului o forță orientată în sus.
Înotătorul împinge apa înapoi, iar apa îl împinge înainte.
Același principiu explică numeroase alte fenomene și mijloace de deplasare.
- reculul unei arme;
- mișcarea unei bărci în timpul vâslitului;
- deplasarea unui înotător;
- propulsia unui avion;
- lansarea unei rachete.
O rachetă elimină gaze cu viteză mare într-un sens, iar gazele exercită asupra rachetei o forță orientată în sens opus.
Racheta nu are nevoie să împingă aerul pentru a se deplasa. Din acest motiv, ea poate funcționa și în spațiul cosmic.
Principiul acțiunii și reacțiunii este valabil și pentru interacțiunile la distanță. Pământul atrage un corp, dar și corpul atrage Pământul cu o forță egală și de sens opus.
Accelerația produsă Pământului este extrem de mică deoarece masa sa este mult mai mare decât masa corpului.
Cum se leagă cele trei legi?
Cele trei principii ale dinamicii descriu situații diferite, dar complementare. Împreună, ele explică modul în care corpurile își păstrează sau își modifică mișcarea.
- Legea I: descrie ce se întâmplă atunci când acțiunile exterioare se compensează.
- Legea a II-a: descrie modul în care mișcarea se modifică atunci când acțiunile exterioare nu se compensează.
- Legea a III-a: explică faptul că forțele apar întotdeauna în urma interacțiunii dintre două corpuri.