Mecanică / Legile lui Newton

03

Legile lui Newton

Formule și raționament matematic

Relații matematice și justificări.

Spațiu de lucru · lecția 07

Legile lui Newton

Mecanică · Lecția 07

Formule și raționament matematic

Pentru a folosi corect legile lui Newton nu este suficient să memorăm formulele. Mai întâi alegem corpul studiat, identificăm forțele care acționează asupra lui și stabilim sensurile pozitive ale axelor. Abia după aceea scriem relațiile matematice.

În toate raționamentele următoare presupunem că studiul este realizat într-un sistem de referință inerțial și că masa corpului rămâne constantă.

0

Pregătirea modelului matematic

Ce trebuie stabilit înainte de folosirea formulelor

În dinamică, un corp poate fi reprezentat printr-un punct material atunci când dimensiunile și forma sa nu influențează problema. Asupra acestui punct desenăm toate forțele exercitate de celelalte corpuri.

Simbol Mărime fizică Caracter Unitate în SI
\(m\) Masa corpului Mărime scalară \(\mathrm{kg}\)
\(\vec{v}\) Viteza corpului Mărime vectorială \(\mathrm{m/s}\)
\(\vec{a}\) Accelerația corpului Mărime vectorială \(\mathrm{m/s^2}\)
\(\vec{F}\) Forța Mărime vectorială \(\mathrm{N}\)
\(\vec{p}\) Impulsul corpului Mărime vectorială \(\mathrm{kg\cdot m/s}\)
\(\vec{G}\) Forța gravitațională Mărime vectorială \(\mathrm{N}\)
\(\vec{N}\) Reacțiunea normală a suprafeței Mărime vectorială \(\mathrm{N}\)

Rezultanta forțelor

Dacă asupra corpului acționează mai multe forțe, efectul lor total este descris de rezultanta forțelor. Forțele se adună vectorial, nu numai prin adunarea valorilor lor numerice.

\[ \vec{F}_{\mathrm{rez}} = \sum_i \vec{F}_i = \vec{F}_1+\vec{F}_2+\vec{F}_3+\ldots \]

Pe două axe perpendiculare, relația vectorială poate fi înlocuită cu două relații scalare:

\[ F_{\mathrm{rez},x} = \sum_i F_{i,x} \] \[ F_{\mathrm{rez},y} = \sum_i F_{i,y} \]
Alegerea semnelor

Forțele orientate în sensul pozitiv al axei primesc semnul pozitiv, iar forțele orientate în sens contrar primesc semnul negativ. Sensul pozitiv poate fi ales liber, dar trebuie păstrat până la finalul calculului.

I

Principiul inerției

Prima lege a lui Newton

Într-un sistem de referință inerțial, dacă toate forțele care acționează asupra unui corp se compensează, rezultanta lor este nulă.

\[ \sum_i \vec{F}_i=\vec{0} \]

O rezultantă nulă înseamnă că accelerația corpului este nulă.

\[ \vec{a}=\vec{0} \]

Accelerația reprezintă variația vitezei în timp:

\[ \vec{a}=\frac{\Delta\vec{v}}{\Delta t} \]

Dacă accelerația este nulă, atunci variația vitezei este nulă.

\[ \vec{a}=\vec{0} \quad\Longrightarrow\quad \Delta\vec{v}=\vec{0} \quad\Longrightarrow\quad \vec{v}=\text{constantă} \]

Raționamentul complet

  1. Forțele care acționează asupra corpului se compensează: \(\sum_i\vec{F}_i=\vec{0}\).

  2. Corpul nu capătă accelerație: \(\vec{a}=\vec{0}\).

  3. Viteza nu își modifică nici valoarea, nici direcția: \(\vec{v}=\text{constantă}\).

  4. Dacă viteza inițială este nulă, corpul rămâne în repaus.

  5. Dacă viteza inițială este diferită de zero, corpul continuă mișcarea rectilinie uniformă.

\[ \vec{v}_0=\vec{0} \quad\Longrightarrow\quad \vec{v}=\vec{0} \] \[ \vec{v}_0\neq\vec{0} \quad\Longrightarrow\quad \vec{v}=\vec{v}_0=\text{constantă} \]

Echilibrul pe axe

Pentru ca un corp să fie în echilibru, rezultanta trebuie să fie nulă pe fiecare axă.

\[ \sum_i F_{i,x}=0 \] \[ \sum_i F_{i,y}=0 \]
Interpretare

Echilibrul nu înseamnă obligatoriu repaus. Un corp care se mișcă rectiliniu și uniform este tot în echilibru dinamic, deoarece viteza sa nu se modifică.

II

Principiul fundamental al dinamicii

A doua lege a lui Newton

Atunci când rezultanta forțelor nu este nulă, viteza corpului se modifică. Direcția accelerației este aceeași cu direcția rezultantei forțelor.

\[ \sum_i\vec{F}_i=m\vec{a} \]

Din această relație obținem expresia accelerației:

\[ \vec{a} = \frac{\sum_i\vec{F}_i}{m} \]

Ce arată relația?

  1. Pentru aceeași masă, o rezultantă mai mare produce o accelerație mai mare: \(a\sim F_{\mathrm{rez}}\).

  2. Pentru aceeași rezultantă, un corp cu masă mai mare capătă o accelerație mai mică: \(a\sim\dfrac{1}{m}\).

  3. Accelerația are direcția și sensul rezultantei forțelor.

\[ F_{\mathrm{rez}}\uparrow \quad\Longrightarrow\quad a\uparrow \] \[ m\uparrow \quad\Longrightarrow\quad a\downarrow \]

Scrierea pe axe

Într-o problemă plană, legea a doua se scrie separat pentru fiecare axă:

\[ \sum_i F_{i,x}=ma_x \] \[ \sum_i F_{i,y}=ma_y \]

Dacă mișcarea are loc numai pe orizontală, accelerația verticală este nulă:

\[ a_y=0 \quad\Longrightarrow\quad \sum_i F_{i,y}=0 \]

Forma generală folosind impulsul

Impulsul unui corp este produsul dintre masa corpului și viteza sa:

\[ \vec{p}=m\vec{v} \]

Forma generală a celei de-a doua legi a lui Newton este:

\[ \sum_i\vec{F}_i = \frac{\mathrm{d}\vec{p}}{\mathrm{d}t} \]

Pentru o masă constantă:

\[ \frac{\mathrm{d}\vec{p}}{\mathrm{d}t} = \frac{\mathrm{d}(m\vec{v})}{\mathrm{d}t} = m\frac{\mathrm{d}\vec{v}}{\mathrm{d}t} = m\vec{a} \]

Prin urmare:

\[ \sum_i\vec{F}_i=m\vec{a} \]

Unitatea de măsură a forței

Din relația fundamentală rezultă unitatea de măsură a forței în Sistemul Internațional:

\[ [F] = [m]\,[a] = \mathrm{kg}\cdot\frac{\mathrm{m}}{\mathrm{s}^2} \]
\[ 1\,\mathrm{N} = 1\,\mathrm{kg} \cdot 1\,\mathrm{m/s^2} \]

Un newton este forța care imprimă unui corp cu masa de \(1\,\mathrm{kg}\) o accelerație de \(1\,\mathrm{m/s^2}\).

Verificarea dimensională

\[ [m\vec{a}] = \mathrm{kg} \cdot \frac{\mathrm{m}}{\mathrm{s}^2} = \mathrm{N} \]

Cele două membre au aceeași unitate de măsură, deci relația este omogenă dimensional.

Exemplu calculat — un tren care accelerează

Considerăm un tren cu masa de \(400\,\mathrm{t}\). Forța de tracțiune a locomotivei este \(180\,\mathrm{kN}\), iar forțele de rezistență au valoarea totală de \(60\,\mathrm{kN}\).

Alegem sensul deplasării ca sens pozitiv.

Transformarea masei: \[ m = 400\,\mathrm{t} = 400\,000\,\mathrm{kg} \]

Transformarea forțelor: \[ F_{\mathrm{tr}} = 180\,\mathrm{kN} = 180\,000\,\mathrm{N} \] \[ F_{\mathrm{r}} = 60\,\mathrm{kN} = 60\,000\,\mathrm{N} \]

Calculul rezultantei: \[ F_{\mathrm{rez}} = F_{\mathrm{tr}}-F_{\mathrm{r}} \] \[ F_{\mathrm{rez}} = 180\,000-60\,000 = 120\,000\,\mathrm{N} \]

Aplicarea celei de-a doua legi: \[ F_{\mathrm{rez}}=ma \]

Calculul accelerației: \[ a = \frac{F_{\mathrm{rez}}}{m} = \frac{120\,000}{400\,000} = 0{,}30\,\mathrm{m/s^2} \]

Accelerația este pozitivă, deci trenul își mărește viteza în sensul ales.

III

Principiul acțiunii și reacțiunii

A treia lege a lui Newton

Atunci când două corpuri interacționează, fiecare corp exercită o forță asupra celuilalt. Cele două forțe apar simultan.

Notăm cu \(\vec{F}_{A\rightarrow B}\) forța exercitată de corpul \(A\) asupra corpului \(B\), iar cu \(\vec{F}_{B\rightarrow A}\) forța exercitată de corpul \(B\) asupra corpului \(A\).

\[ \vec{F}_{A\rightarrow B} = -\vec{F}_{B\rightarrow A} \]

Semnul minus arată că cele două forțe au sensuri opuse. Egalitatea vectorială arată și faptul că modulele lor sunt egale:

\[ \left| \vec{F}_{A\rightarrow B} \right| = \left| \vec{F}_{B\rightarrow A} \right| \]

Perechea acțiune–reacțiune are următoarele proprietăți:

  • forțele apar simultan;
  • au aceeași direcție;
  • au module egale;
  • au sensuri opuse;
  • acționează asupra unor corpuri diferite.
De ce nu se anulează?

Cele două forțe nu se adună în ecuația de mișcare a unui singur corp, deoarece una acționează asupra corpului \(A\), iar cealaltă asupra corpului \(B\).

Analiza separată a celor două corpuri

\[ \sum\vec{F}_A = m_A\vec{a}_A \] \[ \sum\vec{F}_B = m_B\vec{a}_B \]

Forța \(\vec{F}_{B\rightarrow A}\) apare numai în ecuația corpului \(A\), iar forța \(\vec{F}_{A\rightarrow B}\) apare numai în ecuația corpului \(B\).

Analiza sistemului format din ambele corpuri

Dacă cele două corpuri sunt considerate împreună, acțiunea și reacțiunea devin forțe interne. Suma lor este nulă:

\[ \vec{F}_{A\rightarrow B} + \vec{F}_{B\rightarrow A} = \vec{0} \]

Din acest motiv, mișcarea întregului sistem este determinată numai de forțele exterioare.

\[ \sum\vec{F}_{\mathrm{ext}} = \frac{\mathrm{d}\vec{p}_{\mathrm{total}}}{\mathrm{d}t} \]
A

Trenul și șinele de cale ferată

Aplicarea legilor lui Newton pe verticală

Considerăm un tren aflat pe o cale ferată orizontală. Pe direcție verticală, asupra trenului acționează două forțe principale: forța gravitațională și reacțiunea normală a șinelor.

reacțiunea șinelor atracția Pământului tracțiune rezistență

Diagrama corpului liber: toate săgețile reprezintă forțe care acționează asupra trenului.

Pasul 1 — Forța gravitațională

Pământul atrage trenul vertical în jos:

\[ \vec{G}=m\vec{g} \]

Modulul acestei forțe este:

\[ G=mg \]

Pasul 2 — Reacțiunea șinelor

Șinele exercită asupra roților o forță verticală orientată în sus, notată cu \(\vec{N}\).

Pasul 3 — Alegerea axei verticale

Alegem sensul vertical în sus ca sens pozitiv. Deoarece trenul nu se deplasează pe verticală:

\[ a_y=0 \]

Pasul 4 — Aplicarea celei de-a doua legi

\[ \sum F_y=ma_y \]

Pe verticală avem reacțiunea șinelor cu semn pozitiv și forța gravitațională cu semn negativ:

\[ N-G=0 \]

Înlocuind \(G=mg\), obținem:

\[ N-mg=0 \]
\[ N=mg \]

Așadar, atunci când trenul nu are accelerație verticală, reacțiunea totală a șinelor este egală cu forța gravitațională care acționează asupra trenului.

O confuzie frecventă

\(\vec{G}\) și \(\vec{N}\) nu formează o pereche acțiune–reacțiune. Ambele forțe acționează asupra trenului și se pot compensa.

Perechea acțiune–reacțiune este formată din forța exercitată de tren asupra șinelor și forța exercitată de șine asupra trenului.

\[ \vec{F}_{\mathrm{tren}\rightarrow\mathrm{șine}} = - \vec{F}_{\mathrm{șine}\rightarrow\mathrm{tren}} \]

Prima forță acționează asupra șinelor, iar cea de-a doua acționează asupra trenului.

B

Impulsul și impactul dintre două trenuri

Legătura cu forma generală a celei de-a doua legi

Pentru studiul unei ciocniri frontale alegem un singur sens pozitiv. Considerăm sensul spre dreapta pozitiv.

Trenul \(A\) se deplasează spre dreapta, deci viteza lui este pozitivă. Trenul \(B\) se deplasează spre stânga, deci viteza sa este negativă.

\[ v_A>0 \qquad\text{și}\qquad v_B<0 \]

Impulsurile celor două trenuri

\[ \vec{p}_A=m_A\vec{v}_A \] \[ \vec{p}_B=m_B\vec{v}_B \]

Impulsul total înainte de impact este suma vectorială:

\[ \vec{p}_{\mathrm{total}} = \vec{p}_A+\vec{p}_B \]

Pe axa aleasă, dacă folosim valorile pozitive ale modulelor vitezelor, relația devine:

\[ p_{\mathrm{total}} = m_Av_A-m_Bv_B \]

Semnul rezultatului arată sensul impulsului total:

  • dacă \(p_{\mathrm{total}}>0\), impulsul total este orientat spre dreapta;
  • dacă \(p_{\mathrm{total}}<0\), impulsul total este orientat spre stânga;
  • dacă \(p_{\mathrm{total}}=0\), cele două impulsuri se compensează vectorial.
Impuls total nul nu înseamnă impact slab

Două trenuri pot avea impulsuri egale și opuse, astfel încât impulsul total să fie nul, dar fiecare tren poate avea o viteză foarte mare. Gravitatea impactului depinde și de energia cinetică, de variația impulsului fiecărui tren și de durata coliziunii.

Variația impulsului

În timpul impactului, viteza fiecărui tren se modifică. Prin urmare, se modifică și impulsul său.

\[ \Delta\vec{p} = \vec{p}_{\mathrm{final}} - \vec{p}_{\mathrm{inițial}} \]

Din forma generală a legii a doua, pentru o forță medie:

\[ \vec{F}_{\mathrm{med}} = \frac{\Delta\vec{p}}{\Delta t} \]

Rezultă că, pentru aceeași variație a impulsului, o durată mai mică a impactului produce o forță medie mai mare.

\[ \Delta t\downarrow \quad\Longrightarrow\quad F_{\mathrm{med}}\uparrow \]

Impulsul forței

Produsul dintre forța medie și durata acțiunii sale se numește impulsul forței:

\[ \vec{I} = \vec{F}_{\mathrm{med}}\Delta t \]

Impulsul forței este egal cu variația impulsului corpului:

\[ \vec{I}=\Delta\vec{p} \]

Conservarea impulsului total

În timpul foarte scurt al impactului, dacă impulsul forțelor exterioare este neglijabil în comparație cu impulsul forțelor de contact, impulsul total al sistemului se conservă.

\[ \vec{p}_{\mathrm{total,\,inițial}} = \vec{p}_{\mathrm{total,\,final}} \]
\[ m_A\vec{v}_A + m_B\vec{v}_B = m_A\vec{v}'_A + m_B\vec{v}'_B \]
Legătura dintre legile lui Newton

Conservarea impulsului rezultă din legea a doua aplicată sistemului și din legea a treia, deoarece forțele interne dintre trenuri sunt egale și opuse.

Metoda de rezolvare a unei probleme de dinamică

Următoarea ordine de lucru poate fi folosită în majoritatea problemelor bazate pe legile lui Newton.

  1. Alegem corpul sau sistemul de corpuri pe care îl studiem.

  2. Alegem un sistem de referință inerțial și stabilim axele de coordonate.

  3. Izolăm corpul și desenăm toate forțele care acționează asupra lui.

  4. Descompunem forțele pe axele alese, dacă este necesar.

  5. Scriem separat legea a doua pe fiecare axă: \(\sum F_x=ma_x\) și \(\sum F_y=ma_y\).

  6. Introducem valorile în unități ale Sistemului Internațional și rezolvăm ecuațiile.

  7. Verificăm semnul rezultatului, unitatea de măsură și sensul fizic al răspunsului.

Legătura matematică dintre cele trei legi

Rezultantă nulă: \[ \sum\vec{F}=\vec{0} \quad\Longrightarrow\quad \vec{a}=\vec{0} \quad\Longrightarrow\quad \vec{v}=\text{constantă} \]

Rezultantă nenulă: \[ \sum\vec{F}=m\vec{a} \]

Interacțiunea dintre două corpuri: \[ \vec{F}_{A\rightarrow B} = -\vec{F}_{B\rightarrow A} \]

Forma generală: \[ \sum\vec{F} = \frac{\mathrm{d}\vec{p}}{\mathrm{d}t} \]