Mecanică / Lucrul mecanic

03

Lucrul mecanic

Formule și raționament matematic

Relații matematice și justificări.

Spațiu de lucru · lecția 10

Lucrul mecanic

Lucrul mecanic permite exprimarea matematică a transferului de energie produs de o forță în timpul deplasării unui corp. Valoarea sa nu depinde numai de mărimea forței și de lungimea deplasării, ci și de orientarea forței față de direcția în care se mișcă obiectul.

1. Mărimile fizice folosite

Considerăm un corp asupra căruia acționează o forță \(\vec{F}\). În timpul acțiunii forței, corpul se deplasează din poziția inițială în poziția finală. Vectorul deplasare este notat cu \(\vec{d}\).

Vectorul deplasare \[ \vec{d}=\vec{r}_{2}-\vec{r}_{1} \]

Vectorul \(\vec{r}_{1}\) indică poziția inițială, iar \(\vec{r}_{2}\) indică poziția finală.

Simbol Mărime fizică Unitate SI
\(\vec{F}\) forța care acționează asupra corpului newton, \(\mathrm{N}\)
\(\vec{d}\) deplasarea corpului metru, \(\mathrm{m}\)
\(\alpha\) unghiul dintre forță și deplasare grad sau radian
\(W\) lucrul mecanic efectuat de forță joule, \(\mathrm{J}\)

2. Lucrul mecanic al unei forțe constante

Presupunem că forța rămâne constantă atât ca mărime, cât și ca direcție în timpul deplasării. Lucrul mecanic este definit prin produsul scalar dintre vectorul forță și vectorul deplasare.

Definiția lucrului mecanic \[ \boxed{W=\vec{F}\cdot\vec{d}} \]

Folosind definiția produsului scalar, relația poate fi scrisă în funcție de mărimile celor doi vectori și de unghiul dintre ei:

\[ \boxed{W=Fd\cos\alpha} \]

Această relație arată că nu întreaga forță contribuie la efectuarea lucrului mecanic. Contează numai componenta forței orientată pe direcția deplasării.

Descompunem forța pe două direcții

O componentă este paralelă cu deplasarea, iar cealaltă este perpendiculară pe aceasta.

\[ F_{\parallel}=F\cos\alpha \] \[ F_{\perp}=F\sin\alpha \]
Componenta perpendiculară nu produce lucru mecanic

Între \(F_{\perp}\) și deplasare există un unghi de \(90^\circ\), iar \(\cos 90^\circ=0\).

\[ W_{\perp}=F_{\perp}d\cos 90^\circ=0 \]
Rămâne numai componenta paralelă
\[ W=F_{\parallel}d \] \[ W=(F\cos\alpha)d \] \[ \boxed{W=Fd\cos\alpha} \]

Concluzie: o forță efectuează lucru mecanic numai prin componenta sa paralelă cu deplasarea corpului.

3. Semnul lucrului mecanic

Semnul lucrului mecanic este stabilit de valoarea lui \(\cos\alpha\). Din acest motiv, orientarea forței față de deplasare este esențială.

Lucru mecanic pozitiv

\[ 0^\circ\leq\alpha<90^\circ \] \[ \cos\alpha>0 \] \[ W>0 \]

Forța are o componentă orientată în sensul deplasării și transferă energie corpului.

Lucru mecanic nul

\[ \alpha=90^\circ \] \[ \cos\alpha=0 \] \[ W=0 \]

Forța este perpendiculară pe deplasare și nu contribuie la transferul de energie.

Lucru mecanic negativ

\[ 90^\circ<\alpha\leq180^\circ \] \[ \cos\alpha<0 \] \[ W<0 \]

Forța are o componentă orientată în sens opus deplasării și reduce energia cinetică a corpului.

Caz particular: dacă forța are același sens cu deplasarea, atunci \(\alpha=0^\circ\), iar \(W=Fd\). Dacă forța are sens opus deplasării, atunci \(\alpha=180^\circ\), iar \(W=-Fd\).

4. Calculul lucrului mecanic folosind componentele vectorilor

Într-un sistem cartezian tridimensional, forța și deplasarea pot fi scrise prin componentele lor pe axele de coordonate.

\[ \vec{F} = F_x\vec{i} + F_y\vec{j} + F_z\vec{k} \] \[ \vec{d} = \Delta x\,\vec{i} + \Delta y\,\vec{j} + \Delta z\,\vec{k} \]

Aplicăm produsul scalar. Produsele dintre versori diferiți sunt nule, iar produsul unui versor cu el însuși este egal cu unu.

\[ \vec{i}\cdot\vec{i} = \vec{j}\cdot\vec{j} = \vec{k}\cdot\vec{k} = 1 \] \[ \vec{i}\cdot\vec{j} = \vec{i}\cdot\vec{k} = \vec{j}\cdot\vec{k} = 0 \]
1
\[ W=\vec{F}\cdot\vec{d} \]
2
\[ W = \left( F_x\vec{i} + F_y\vec{j} + F_z\vec{k} \right) \cdot \left( \Delta x\,\vec{i} + \Delta y\,\vec{j} + \Delta z\,\vec{k} \right) \]
3
\[ \boxed{ W = F_x\Delta x + F_y\Delta y + F_z\Delta z } \]
Exemplu scurt

O forță are componentele \(\vec{F}=(3\,\vec{i}-2\,\vec{j})\,\mathrm{N}\), iar corpul efectuează deplasarea \(\vec{d}=(4\,\vec{i}+\vec{j})\,\mathrm{m}\).

\[ W = 3\cdot4 + (-2)\cdot1 \] \[ W=12-2 \] \[ \boxed{W=10\,\mathrm{J}} \]

5. Lucrul mecanic efectuat de mai multe forțe

Dacă asupra corpului acționează mai multe forțe, fiecare dintre ele efectuează propriul lucru mecanic. Lucrul mecanic total este suma tuturor acestor contribuții.

\[ \boxed{ W_{\mathrm{tot}} = W_1+W_2+\ldots+W_n } \]

Pentru forțe constante, suma lucrurilor mecanice este egală cu lucrul mecanic al forței rezultante.

\[ \vec{F}_{R} = \vec{F}_{1} + \vec{F}_{2} + \ldots + \vec{F}_{n} \] \[ W_{\mathrm{tot}} = \left( \vec{F}_{1} + \vec{F}_{2} + \ldots + \vec{F}_{n} \right) \cdot\vec{d} \] \[ \boxed{ W_{\mathrm{tot}} = \vec{F}_{R}\cdot\vec{d} } \]

Greutatea și forța normală efectuează lucru mecanic nul în cazul unei deplasări orizontale, deoarece sunt perpendiculare pe deplasare.

6. Lucrul mecanic al unei forțe variabile

Relația \(W=Fd\cos\alpha\) poate fi folosită direct numai atunci când forța rămâne constantă. Dacă forța își modifică mărimea sau direcția, deplasarea este împărțită în porțiuni foarte mici.

Pe o deplasare elementară \(\mathrm{d}\vec{r}\), forța poate fi considerată aproximativ constantă. Lucrul mecanic elementar este:

\[ \mathrm{d}W = \vec{F}\cdot\mathrm{d}\vec{r} \]

Lucrul mecanic total se obține prin însumarea tuturor contribuțiilor elementare de-a lungul traiectoriei.

\[ \boxed{ W_{1\rightarrow2} = \int_{1}^{2} \vec{F}\cdot\mathrm{d}\vec{r} } \]

Mișcare pe o singură axă

Dacă mișcarea se desfășoară pe axa \(Ox\), iar forța depinde de poziție, relația devine:

\[ \boxed{ W = \int_{x_1}^{x_2} F_x(x)\,\mathrm{d}x } \]

Pe graficul \(F_x(x)\), lucrul mecanic este reprezentat de aria algebrică dintre graficul forței și axa poziției, între \(x_1\) și \(x_2\).

7. Deducerea teoremei variației energiei cinetice

Considerăm un corp de masă constantă \(m\), care se deplasează pe axa \(Ox\). Asupra sa acționează forța rezultantă \(\vec{F}_{R}\). Dorim să stabilim legătura dintre lucrul mecanic total și modificarea vitezei.

Scriem lucrul mecanic al forței rezultante
\[ W_R = \int_{x_i}^{x_f} F_R\,\mathrm{d}x \]
Aplicăm principiul fundamental al dinamicii
\[ F_R=ma \] \[ W_R = \int_{x_i}^{x_f} ma\,\mathrm{d}x \]
Exprimăm accelerația în funcție de viteză și poziție
\[ a=\frac{\mathrm{d}v}{\mathrm{d}t} \] \[ \frac{\mathrm{d}v}{\mathrm{d}t} = \frac{\mathrm{d}v}{\mathrm{d}x} \cdot \frac{\mathrm{d}x}{\mathrm{d}t} \] \[ a = v\frac{\mathrm{d}v}{\mathrm{d}x} \]
Înlocuim accelerația în expresia lucrului mecanic
\[ W_R = \int_{x_i}^{x_f} m v \frac{\mathrm{d}v}{\mathrm{d}x} \,\mathrm{d}x \] \[ W_R = \int_{v_i}^{v_f} mv\,\mathrm{d}v \]
Calculăm integrala
\[ W_R = m \left[ \frac{v^2}{2} \right]_{v_i}^{v_f} \] \[ W_R = \frac{mv_f^2}{2} - \frac{mv_i^2}{2} \]

Energia cinetică a unui corp de masă \(m\), care se deplasează cu viteza \(v\), este:

\[ E_c=\frac{mv^2}{2} \]

Cei doi termeni obținuți reprezintă energia cinetică finală și energia cinetică inițială.

\[ W_R = E_{c,f} - E_{c,i} \] \[ \boxed{ W_R=\Delta E_c } \]

Teorema variației energiei cinetice: lucrul mecanic total efectuat asupra unui corp este egal cu variația energiei sale cinetice.

8. Interpretarea teoremei variației energiei cinetice

\(W_R>0\)

\[ E_{c,f}>E_{c,i} \]

Energia cinetică crește. Pentru o masă constantă, viteza finală este mai mare decât viteza inițială.

\(W_R=0\)

\[ E_{c,f}=E_{c,i} \]

Energia cinetică nu se modifică. Modulul vitezei rămâne constant.

\(W_R<0\)

\[ E_{c,f}<E_{c,i} \]

Energia cinetică scade. Corpul pierde din viteză.

Relația \(\Delta E_c=W_R\) se referă la lucrul mecanic total, adică la suma lucrurilor mecanice efectuate de toate forțele care acționează asupra corpului.

9. Verificarea dimensională și unitatea de măsură

Pornim de la relația \(W=Fd\). Unitatea de măsură a forței este newtonul, iar unitatea de măsură a deplasării este metrul.

\[ [W]=[F][d] \] \[ [W] = \mathrm{N}\cdot\mathrm{m} \]

Deoarece \(\mathrm{N}=\mathrm{kg}\cdot\mathrm{m}/\mathrm{s}^{2}\), rezultă:

\[ [W] = \mathrm{kg} \cdot \frac{\mathrm{m}}{\mathrm{s}^{2}} \cdot \mathrm{m} \] \[ \boxed{ [W] = \mathrm{kg} \cdot \frac{\mathrm{m}^{2}}{\mathrm{s}^{2}} = \mathrm{J} } \]
\(1\,\mathrm{J}\) = \(1\,\mathrm{N}\cdot\mathrm{m}\) = \(1\,\mathrm{kg}\cdot\mathrm{m}^{2}/\mathrm{s}^{2}\)

Alte unități întâlnite

\[ 1\,\mathrm{erg} = 10^{-7}\,\mathrm{J} \] \[ 1\,\mathrm{kWh} = 3{,}6\cdot10^{6}\,\mathrm{J} \]

10. Exemplu de calcul

Forță aplicată oblic

Un corp este deplasat pe distanța \(d=5\,\mathrm{m}\) de o forță constantă \(F=40\,\mathrm{N}\). Unghiul dintre forță și deplasare este \(\alpha=60^\circ\).

Pasul 1 — Scriem relația

\[ W=Fd\cos\alpha \]

Pasul 2 — Înlocuim valorile

\[ W = 40\cdot5\cdot\cos60^\circ \]

Pasul 3 — Calculăm

\[ \cos60^\circ=\frac{1}{2} \] \[ W = 40\cdot5\cdot\frac{1}{2} \] \[ \boxed{W=100\,\mathrm{J}} \]
Forța transferă corpului o energie de \(100\,\mathrm{J}\).

Relațiile principale

  • Forță constantă: \(\displaystyle W=\vec{F}\cdot\vec{d}=Fd\cos\alpha\).
  • Prin componente: \(\displaystyle W=F_x\Delta x+F_y\Delta y+F_z\Delta z\).
  • Mai multe forțe: \(\displaystyle W_{\mathrm{tot}}=\sum_i W_i\).
  • Forță variabilă: \(\displaystyle W=\int\vec{F}\cdot\mathrm{d}\vec{r}\).
  • Energie cinetică: \(\displaystyle E_c=\frac{mv^2}{2}\).
  • Teorema variației energiei cinetice: \(\displaystyle W_R=\Delta E_c\).
  • Unitatea de măsură: \(\displaystyle 1\,\mathrm{J}=1\,\mathrm{N}\cdot\mathrm{m}\).