Mecanică / Lucrul mecanic efectuat de forțe

03

Lucrul mecanic efectuat de forțe

Formule și raționament matematic

Relații matematice și justificări.

Spațiu de lucru · lecția 11

Lucrul mecanic efectuat de forțe

Lucrul mecanic măsoară energia transferată unui corp de către o forță în timpul unei deplasări. Pentru a-l calcula corect, trebuie să urmărim atât valoarea forței, cât și direcția ei și modul în care aceasta se modifică pe parcursul mișcării.

1. Definiția lucrului mecanic

În cazul cel mai simplu, forța este constantă, iar corpul se deplasează pe o direcție dreaptă. Lucrul mecanic efectuat de forță este:

$$W=F\,d\cos\varphi$$

Unghiul \(\varphi\) este unghiul dintre direcția forței și direcția deplasării. Factorul \(\cos\varphi\) selectează partea forței orientată de-a lungul deplasării.

Lucru pozitiv

Dacă \(\cos\varphi>0\), forța favorizează mișcarea corpului.

Lucru negativ

Dacă \(\cos\varphi<0\), forța se opune mișcării corpului.

Lucru nul

Dacă \(\varphi=90^\circ\), forța este perpendiculară pe deplasare.

Simboluri și unități

Simbol Semnificație Unitate SI
\(W\) lucrul mecanic \(\mathrm{J}\)
\(F\) modulul forței \(\mathrm{N}\)
\(d\) deplasarea corpului \(\mathrm{m}\)
\(\varphi\) unghiul dintre forță și deplasare grade sau radiani

Un joule reprezintă lucrul mecanic efectuat de o forță de un newton care deplasează un corp cu un metru pe direcția forței.

$$1\,\mathrm{J}=1\,\mathrm{N}\cdot\mathrm{m}$$

2. Lucrul mecanic efectuat de forța de greutate

Alegem axa verticală orientată în sus. Forța de greutate este orientată în jos, deci proiecția sa pe axa verticală este:

$$G_y=-mg$$
1

Scriem lucrul mecanic pe o deplasare verticală mică

Pentru o deplasare elementară \(dh\), lucrul mecanic este:

$$dW_G=G_y\,dh=-mg\,dh$$
2

Adunăm contribuțiile dintre cele două înălțimi

Corpul se deplasează de la înălțimea inițială \(h_i\) la înălțimea finală \(h_f\). Lucrul total se obține prin integrare.

$$ W_G=\int_{h_i}^{h_f}(-mg)\,dh $$
3

Calculăm integrala

În apropierea suprafeței Pământului, \(m\) și \(g\) sunt considerate constante.

$$ \begin{aligned} W_G &=-mg\int_{h_i}^{h_f}dh\\[4pt] &=-mg\left(h_f-h_i\right)\\[4pt] &=mg\left(h_i-h_f\right) \end{aligned} $$

Formula arată că lucrul greutății depinde numai de înălțimea inițială și de înălțimea finală. Forma drumului parcurs nu schimbă rezultatul.

Corpul coboară

Dacă \(h_f<h_i\), atunci \(W_G>0\). Greutatea favorizează mișcarea.

Corpul urcă

Dacă \(h_f>h_i\), atunci \(W_G<0\). Greutatea se opune mișcării.

Aceeași înălțime

Dacă \(h_f=h_i\), atunci \(W_G=0\), chiar dacă drumul este mai lung.

Legătura cu energia potențială gravitațională

Energia potențială gravitațională a corpului este:

$$U_G=mgh$$

Variația energiei potențiale dintre cele două poziții este:

$$ \Delta U_G =U_{G,f}-U_{G,i} =mg\left(h_f-h_i\right) $$

Comparând această relație cu expresia lucrului greutății, obținem:

$$W_G=-\Delta U_G$$

Când greutatea efectuează lucru pozitiv, energia potențială gravitațională scade.

3. Lucrul mecanic efectuat de forța elastică

Pentru un resort ideal, forța elastică respectă legea lui Hooke. Dacă originea axei este aleasă în poziția în care resortul este relaxat, atunci:

$$F_x=-kx$$

Constanta \(k\) arată cât de rigid este resortul. Semnul minus arată că forța elastică are întotdeauna sens opus deformării.

Simbol Semnificație Unitate SI
\(F_x\) proiecția forței elastice pe axa resortului \(\mathrm{N}\)
\(k\) constanta elastică a resortului \(\mathrm{N/m}\)
\(x\) alungirea sau comprimarea față de poziția relaxată \(\mathrm{m}\)
1

Observăm că forța nu este constantă

Pe măsură ce deformarea \(x\) se schimbă, se schimbă și valoarea forței. De aceea, nu putem folosi direct formula \(W=Fd\cos\varphi\) cu o singură valoare a forței.

2

Scriem lucrul mecanic sub formă de integrală

Corpul se deplasează de la poziția \(x_i\) la poziția \(x_f\).

$$ W_s=\int_{x_i}^{x_f}F_x\,dx $$
3

Înlocuim forța elastică

Folosim relația \(F_x=-kx\).

$$ W_s=\int_{x_i}^{x_f}(-kx)\,dx $$
4

Calculăm integrala

Constanta elastică \(k\) nu se modifică pentru un resort ideal.

$$ \begin{aligned} W_s &=-k\int_{x_i}^{x_f}x\,dx\\[4pt] &=-k\left[\frac{x^2}{2}\right]_{x_i}^{x_f}\\[4pt] &=-\frac{k}{2}\left(x_f^2-x_i^2\right) \end{aligned} $$

Prin rearanjare, obținem forma folosită cel mai des:

$$W_s=\frac{1}{2}kx_i^2-\frac{1}{2}kx_f^2$$

Caz particular: resortul pornește din poziția relaxată

Dacă \(x_i=0\), iar poziția finală este \(x_f=x\), atunci:

$$W_s=-\frac{1}{2}kx^2$$

Rezultatul este negativ deoarece, în timpul întinderii sau comprimării, forța elastică se opune deplasării.

Legătura cu energia potențială elastică

Energia stocată într-un resort deformat este:

$$U_e=\frac{1}{2}kx^2$$

Variația energiei elastice este:

$$ \Delta U_e =\frac{1}{2}kx_f^2-\frac{1}{2}kx_i^2 $$

Prin comparație cu lucrul forței elastice:

$$W_s=-\Delta U_e$$

Dacă un corp prins de resort este în repaus atât la începutul, cât și la sfârșitul deplasării, lucrul forței aplicate din exterior este opus lucrului forței elastice.

$$ \Delta K=0 \quad\Longrightarrow\quad W_a+W_s=0 \quad\Longrightarrow\quad W_a=-W_s $$
$$W_a=\Delta U_e$$

4. Lucrul mecanic efectuat de o forță variabilă

Dacă forța depinde de poziție, o singură valoare a acesteia nu poate descrie întreaga deplasare. Ideea este să împărțim drumul în intervale suficient de mici.

Lucrul mecanic ca arie sub graficul forței O forță variabilă este reprezentată în funcție de poziție. Aria de sub curbă este aproximată cu dreptunghiuri înguste. \(x\) \(F(x)\) \(x_i\) \(x_f\) poziția corpului aria aproximată cu fâșii înguste
Pe măsură ce lățimea fâșiilor scade, suma ariilor dreptunghiurilor se apropie de aria exactă aflată sub grafic.
1

Împărțim deplasarea în intervale mici

Fiecare interval are lățimea \(\Delta x\). Într-un interval foarte îngust, forța poate fi considerată aproximativ constantă.

2

Calculăm lucrul pe un singur interval

Dacă valoarea medie a forței pe intervalul \(j\) este \(F_{j,\mathrm{med}}\), atunci:

$$\Delta W_j\approx F_{j,\mathrm{med}}\,\Delta x$$
3

Adunăm lucrul tuturor intervalelor

Lucrul mecanic total este aproximat prin suma:

$$W\approx\sum_jF_{j,\mathrm{med}}\,\Delta x$$
4

Micșorăm lățimea intervalelor

Dacă \(\Delta x\) tinde la zero, numărul intervalelor crește, iar aproximarea devine exactă.

$$ W= \lim_{\Delta x\to 0} \sum_jF_{j,\mathrm{med}}\,\Delta x $$
5

Recunoaștem definiția integralei

Limita acestei sume este integrala forței în raport cu poziția.

$$W=\int_{x_i}^{x_f}F(x)\,dx$$

Din punct de vedere geometric, lucrul mecanic este aria cu semn cuprinsă între graficul \(F(x)\), axa poziției și limitele \(x_i\) și \(x_f\).

Forță variabilă în spațiu

Într-o mișcare tridimensională, deplasarea elementară este:

$$d\vec r=dx\,\vec i+dy\,\vec j+dz\,\vec k$$

Dacă forța are componente pe toate cele trei axe:

$$\vec F=F_x\vec i+F_y\vec j+F_z\vec k$$

Lucrul elementar este produsul scalar dintre forță și deplasare:

$$dW=\vec F\cdot d\vec r=F_x\,dx+F_y\,dy+F_z\,dz$$

Pentru deplasarea completă dintre poziția inițială și poziția finală:

$$ W= \int_{x_i}^{x_f}F_x\,dx+ \int_{y_i}^{y_f}F_y\,dy+ \int_{z_i}^{z_f}F_z\,dz $$

5. Analiza matematică a injecției epidurale

În timpul introducerii unui ac epidural, forța exercitată de medic nu rămâne constantă. Pielea, țesuturile și ligamentele opun rezistențe diferite, iar acest lucru se observă prin schimbările succesive ale forței.

La început, forța crește deoarece pielea se deformează și se opune pătrunderii acului. După străpungerea pielii, rezistența scade. Alte creșteri apar atunci când acul întâlnește țesuturi sau ligamente mai rezistente.

În apropierea spațiului epidural, acul străpunge un ligament relativ rezistent. După trecerea prin el, forța necesară scade brusc. Această scădere este un indiciu important pentru medic.

Deoarece graficul este alcătuit din mai multe segmente aproape drepte, aria poate fi aproximată printr-o sumă de triunghiuri, dreptunghiuri și trapeze.

Grafic schematic al forței exercitate asupra acului epidural Forța crește și scade la trecerea acului prin diferite straturi. Aria de sub grafic reprezintă lucrul mecanic. 0 2 4 6 8 12 0 10 20 30 Pătrunderea acului, x (mm) Forța, F (N) piele țesut ligamente ligament rezistent spațiu epidural Aria colorată reprezintă lucrul mecanic efectuat asupra acului.
Reprezentare schematică inspirată de graficul forței în funcție de pătrunderea acului.

Calculul ariei unui segment

Dacă pe un anumit interval forța variază aproximativ liniar de la \(F_1\) la \(F_2\), aria de sub grafic este aria unui trapez:

$$ W_{\mathrm{segment}} \approx \frac{F_1+F_2}{2}\left(x_2-x_1\right) $$

Este important ca distanța să fie exprimată în metri. Dacă graficul folosește milimetri:

$$1\,\mathrm{mm}=10^{-3}\,\mathrm{m}$$

Exemplu de citire aproximativă

În prima porțiune a graficului, forța crește aproximativ de la \(0\,\mathrm{N}\) la \(12\,\mathrm{N}\), pe o distanță de \(8\,\mathrm{mm}\).

$$ \begin{aligned} W_1 &\approx \frac{0+12}{2}\cdot 8\cdot10^{-3}\\[4pt] &=6\cdot8\cdot10^{-3}\\[4pt] &=4{,}8\cdot10^{-2}\,\mathrm{J} \end{aligned} $$

Valoarea este aproximativă deoarece punctele sunt citite dintr-un grafic, nu dintr-un tabel de măsurători exacte.

Pentru întregul traseu al acului, calculăm aria fiecărui segment și adunăm toate contribuțiile:

$$ W_{\mathrm{total}} \approx \sum_{j=1}^{n} \frac{F_j+F_{j+1}}{2} \left(x_{j+1}-x_j\right) $$

Scăderea bruscă a forței la intrarea în spațiul epidural nu înseamnă că lucrul mecanic acumulat până atunci dispare. Ea arată doar că, în acea regiune, acul întâmpină o rezistență mult mai mică.

6. Teorema variației energiei cinetice

Lucrul mecanic total efectuat asupra unui corp este egal cu variația energiei sale cinetice. Relația poate fi obținută pornind de la lucrul unei forțe variabile.

1

Pornim de la definiția lucrului

Pentru o mișcare pe axa \(x\):

$$W=\int_{x_i}^{x_f}F(x)\,dx$$
2

Aplicăm legea a doua a lui Newton

Forța rezultantă este \(F=ma\).

$$W=\int_{x_i}^{x_f}ma\,dx$$
3

Exprimăm accelerația prin viteză și poziție

Accelerația este:

$$a=\frac{dv}{dt}$$

Folosind regula derivării funcțiilor compuse:

$$ \frac{dv}{dt} = \frac{dv}{dx}\frac{dx}{dt} = v\frac{dv}{dx} $$

Prin urmare:

$$a=v\frac{dv}{dx}$$
4

Înlocuim accelerația în integrală

Obținem:

$$ \begin{aligned} W &=\int_{x_i}^{x_f} m\,v\frac{dv}{dx}\,dx\\[4pt] &=\int_{v_i}^{v_f}mv\,dv \end{aligned} $$
5

Calculăm integrala în raport cu viteza

Masa corpului este constantă.

$$ \begin{aligned} W &=m\int_{v_i}^{v_f}v\,dv\\[4pt] &=m\left[\frac{v^2}{2}\right]_{v_i}^{v_f}\\[4pt] &=\frac{1}{2}mv_f^2-\frac{1}{2}mv_i^2 \end{aligned} $$

Recunoaștem energia cinetică:

$$K=\frac{1}{2}mv^2$$

Rezultă teorema variației energiei cinetice:

$$W_{\mathrm{rez}}=K_f-K_i=\Delta K$$

\(W_{\mathrm{rez}}>0\)

Energia cinetică și, în general, viteza corpului cresc.

\(W_{\mathrm{rez}}<0\)

Energia cinetică scade, iar corpul încetinește.

\(W_{\mathrm{rez}}=0\)

Energia cinetică rămâne constantă.

7. Verificarea dimensională

O formulă fizică trebuie să fie corectă și din punctul de vedere al unităților de măsură. Verificarea dimensională ne ajută să observăm rapid unele greșeli de calcul.

Forță constantă

$$W=Fd$$

\([W]=\mathrm{N}\cdot\mathrm{m}=\mathrm{J}\)

Forța elastică

$$W_s=\frac{1}{2}kx^2$$

\([W_s]=\mathrm{\frac{N}{m}}\cdot\mathrm{m^2} =\mathrm{N\,m}=\mathrm{J}\)

Forță variabilă

$$W=\int F(x)\,dx$$

\([W]=\mathrm{N}\cdot\mathrm{m}=\mathrm{J}\)

Energie cinetică

$$K=\frac{1}{2}mv^2$$

\([K]=\mathrm{kg}\cdot\mathrm{\frac{m^2}{s^2}} =\mathrm{J}\)

Relațiile esențiale

  • Forță constantă: \(W=Fd\cos\varphi\)
  • Forța de greutate: \(W_G=mg(h_i-h_f)\)
  • Forța elastică: \(W_s=\frac{1}{2}kx_i^2-\frac{1}{2}kx_f^2\)
  • Forță variabilă pe o axă: \(W=\int_{x_i}^{x_f}F(x)\,dx\)
  • Teorema variației energiei cinetice: \(W_{\mathrm{rez}}=\Delta K\)