Lucrul mecanic măsoară energia transferată unui corp de către o forță în timpul unei deplasări. Pentru a-l calcula corect, trebuie să urmărim atât valoarea forței, cât și direcția ei și modul în care aceasta se modifică pe parcursul mișcării.
1. Definiția lucrului mecanic
În cazul cel mai simplu, forța este constantă, iar corpul se deplasează pe o direcție dreaptă. Lucrul mecanic efectuat de forță este:
Unghiul \(\varphi\) este unghiul dintre direcția forței și direcția deplasării. Factorul \(\cos\varphi\) selectează partea forței orientată de-a lungul deplasării.
Lucru pozitiv
Dacă \(\cos\varphi>0\), forța favorizează mișcarea corpului.
Lucru negativ
Dacă \(\cos\varphi<0\), forța se opune mișcării corpului.
Lucru nul
Dacă \(\varphi=90^\circ\), forța este perpendiculară pe deplasare.
Simboluri și unități
| Simbol | Semnificație | Unitate SI |
|---|---|---|
| \(W\) | lucrul mecanic | \(\mathrm{J}\) |
| \(F\) | modulul forței | \(\mathrm{N}\) |
| \(d\) | deplasarea corpului | \(\mathrm{m}\) |
| \(\varphi\) | unghiul dintre forță și deplasare | grade sau radiani |
Un joule reprezintă lucrul mecanic efectuat de o forță de un newton care deplasează un corp cu un metru pe direcția forței.
2. Lucrul mecanic efectuat de forța de greutate
Alegem axa verticală orientată în sus. Forța de greutate este orientată în jos, deci proiecția sa pe axa verticală este:
Scriem lucrul mecanic pe o deplasare verticală mică
Pentru o deplasare elementară \(dh\), lucrul mecanic este:
Adunăm contribuțiile dintre cele două înălțimi
Corpul se deplasează de la înălțimea inițială \(h_i\) la înălțimea finală \(h_f\). Lucrul total se obține prin integrare.
Calculăm integrala
În apropierea suprafeței Pământului, \(m\) și \(g\) sunt considerate constante.
Formula arată că lucrul greutății depinde numai de înălțimea inițială și de înălțimea finală. Forma drumului parcurs nu schimbă rezultatul.
Corpul coboară
Dacă \(h_f<h_i\), atunci \(W_G>0\). Greutatea favorizează mișcarea.
Corpul urcă
Dacă \(h_f>h_i\), atunci \(W_G<0\). Greutatea se opune mișcării.
Aceeași înălțime
Dacă \(h_f=h_i\), atunci \(W_G=0\), chiar dacă drumul este mai lung.
Legătura cu energia potențială gravitațională
Energia potențială gravitațională a corpului este:
Variația energiei potențiale dintre cele două poziții este:
Comparând această relație cu expresia lucrului greutății, obținem:
Când greutatea efectuează lucru pozitiv, energia potențială gravitațională scade.
3. Lucrul mecanic efectuat de forța elastică
Pentru un resort ideal, forța elastică respectă legea lui Hooke. Dacă originea axei este aleasă în poziția în care resortul este relaxat, atunci:
Constanta \(k\) arată cât de rigid este resortul. Semnul minus arată că forța elastică are întotdeauna sens opus deformării.
| Simbol | Semnificație | Unitate SI |
|---|---|---|
| \(F_x\) | proiecția forței elastice pe axa resortului | \(\mathrm{N}\) |
| \(k\) | constanta elastică a resortului | \(\mathrm{N/m}\) |
| \(x\) | alungirea sau comprimarea față de poziția relaxată | \(\mathrm{m}\) |
Observăm că forța nu este constantă
Pe măsură ce deformarea \(x\) se schimbă, se schimbă și valoarea forței. De aceea, nu putem folosi direct formula \(W=Fd\cos\varphi\) cu o singură valoare a forței.
Scriem lucrul mecanic sub formă de integrală
Corpul se deplasează de la poziția \(x_i\) la poziția \(x_f\).
Înlocuim forța elastică
Folosim relația \(F_x=-kx\).
Calculăm integrala
Constanta elastică \(k\) nu se modifică pentru un resort ideal.
Prin rearanjare, obținem forma folosită cel mai des:
Caz particular: resortul pornește din poziția relaxată
Dacă \(x_i=0\), iar poziția finală este \(x_f=x\), atunci:
Rezultatul este negativ deoarece, în timpul întinderii sau comprimării, forța elastică se opune deplasării.
Legătura cu energia potențială elastică
Energia stocată într-un resort deformat este:
Variația energiei elastice este:
Prin comparație cu lucrul forței elastice:
Dacă un corp prins de resort este în repaus atât la începutul, cât și la sfârșitul deplasării, lucrul forței aplicate din exterior este opus lucrului forței elastice.
4. Lucrul mecanic efectuat de o forță variabilă
Dacă forța depinde de poziție, o singură valoare a acesteia nu poate descrie întreaga deplasare. Ideea este să împărțim drumul în intervale suficient de mici.
Împărțim deplasarea în intervale mici
Fiecare interval are lățimea \(\Delta x\). Într-un interval foarte îngust, forța poate fi considerată aproximativ constantă.
Calculăm lucrul pe un singur interval
Dacă valoarea medie a forței pe intervalul \(j\) este \(F_{j,\mathrm{med}}\), atunci:
Adunăm lucrul tuturor intervalelor
Lucrul mecanic total este aproximat prin suma:
Micșorăm lățimea intervalelor
Dacă \(\Delta x\) tinde la zero, numărul intervalelor crește, iar aproximarea devine exactă.
Recunoaștem definiția integralei
Limita acestei sume este integrala forței în raport cu poziția.
Din punct de vedere geometric, lucrul mecanic este aria cu semn cuprinsă între graficul \(F(x)\), axa poziției și limitele \(x_i\) și \(x_f\).
Forță variabilă în spațiu
Într-o mișcare tridimensională, deplasarea elementară este:
Dacă forța are componente pe toate cele trei axe:
Lucrul elementar este produsul scalar dintre forță și deplasare:
Pentru deplasarea completă dintre poziția inițială și poziția finală:
5. Analiza matematică a injecției epidurale
În timpul introducerii unui ac epidural, forța exercitată de medic nu rămâne constantă. Pielea, țesuturile și ligamentele opun rezistențe diferite, iar acest lucru se observă prin schimbările succesive ale forței.
La început, forța crește deoarece pielea se deformează și se opune pătrunderii acului. După străpungerea pielii, rezistența scade. Alte creșteri apar atunci când acul întâlnește țesuturi sau ligamente mai rezistente.
În apropierea spațiului epidural, acul străpunge un ligament relativ rezistent. După trecerea prin el, forța necesară scade brusc. Această scădere este un indiciu important pentru medic.
Deoarece graficul este alcătuit din mai multe segmente aproape drepte, aria poate fi aproximată printr-o sumă de triunghiuri, dreptunghiuri și trapeze.
Calculul ariei unui segment
Dacă pe un anumit interval forța variază aproximativ liniar de la \(F_1\) la \(F_2\), aria de sub grafic este aria unui trapez:
Este important ca distanța să fie exprimată în metri. Dacă graficul folosește milimetri:
Exemplu de citire aproximativă
În prima porțiune a graficului, forța crește aproximativ de la \(0\,\mathrm{N}\) la \(12\,\mathrm{N}\), pe o distanță de \(8\,\mathrm{mm}\).
Valoarea este aproximativă deoarece punctele sunt citite dintr-un grafic, nu dintr-un tabel de măsurători exacte.
Pentru întregul traseu al acului, calculăm aria fiecărui segment și adunăm toate contribuțiile:
Scăderea bruscă a forței la intrarea în spațiul epidural nu înseamnă că lucrul mecanic acumulat până atunci dispare. Ea arată doar că, în acea regiune, acul întâmpină o rezistență mult mai mică.
6. Teorema variației energiei cinetice
Lucrul mecanic total efectuat asupra unui corp este egal cu variația energiei sale cinetice. Relația poate fi obținută pornind de la lucrul unei forțe variabile.
Pornim de la definiția lucrului
Pentru o mișcare pe axa \(x\):
Aplicăm legea a doua a lui Newton
Forța rezultantă este \(F=ma\).
Exprimăm accelerația prin viteză și poziție
Accelerația este:
Folosind regula derivării funcțiilor compuse:
Prin urmare:
Înlocuim accelerația în integrală
Obținem:
Calculăm integrala în raport cu viteza
Masa corpului este constantă.
Recunoaștem energia cinetică:
Rezultă teorema variației energiei cinetice:
\(W_{\mathrm{rez}}>0\)
Energia cinetică și, în general, viteza corpului cresc.
\(W_{\mathrm{rez}}<0\)
Energia cinetică scade, iar corpul încetinește.
\(W_{\mathrm{rez}}=0\)
Energia cinetică rămâne constantă.
7. Verificarea dimensională
O formulă fizică trebuie să fie corectă și din punctul de vedere al unităților de măsură. Verificarea dimensională ne ajută să observăm rapid unele greșeli de calcul.
Forță constantă
\([W]=\mathrm{N}\cdot\mathrm{m}=\mathrm{J}\)
Forța elastică
\([W_s]=\mathrm{\frac{N}{m}}\cdot\mathrm{m^2} =\mathrm{N\,m}=\mathrm{J}\)
Forță variabilă
\([W]=\mathrm{N}\cdot\mathrm{m}=\mathrm{J}\)
Energie cinetică
\([K]=\mathrm{kg}\cdot\mathrm{\frac{m^2}{s^2}} =\mathrm{J}\)
Relațiile esențiale
- Forță constantă: \(W=Fd\cos\varphi\)
- Forța de greutate: \(W_G=mg(h_i-h_f)\)
- Forța elastică: \(W_s=\frac{1}{2}kx_i^2-\frac{1}{2}kx_f^2\)
- Forță variabilă pe o axă: \(W=\int_{x_i}^{x_f}F(x)\,dx\)
- Teorema variației energiei cinetice: \(W_{\mathrm{rez}}=\Delta K\)