Exemplu grafic al fenomenului — Energia potențială gravitațională
Urmărește același corp în mai multe situații. Poți schimba masa, înălțimea și accelerația gravitațională, apoi poți observa direct ce se întâmplă cu energia corpului atunci când poziția lui se schimbă. Nivelul solului este considerat nivelul de referință.
Ce arată simularea?
Energia potențială gravitațională este legată de poziția corpului în raport cu Pământul. Dacă aceeași masă este ridicată mai sus, energia potențială crește. Dacă obiectul coboară, energia potențială scade.
Atunci când corpul trece de la o înălțime \(h_1\) la o înălțime \(h_2\), nu este importantă numai valoarea energiei într-un punct, ci mai ales variația dintre cele două poziții.
Dacă obiectul coboară, greutatea favorizează deplasarea și efectuează lucru mecanic pozitiv. Dacă obiectul este ridicat, greutatea se opune deplasării și lucrul ei este negativ.
În cădere liberă, dacă neglijăm rezistența aerului, scăderea energiei potențiale este însoțită de creșterea energiei cinetice. Energia mecanică a sistemului corp–Pământ rămâne constantă.
Același lucru poate fi urmărit în sens invers pentru o minge aruncată vertical în sus. Pe măsură ce mingea urcă, viteza sa scade, energia cinetică se transformă în energie potențială, iar în punctul cel mai înalt viteza devine momentan nulă. La coborâre, transformarea se inversează.
- dublează masa și păstrează aceeași înălțime;
- dublează înălțimea și păstrează aceeași masă;
- lasă corpul să cadă și urmărește cum \(E_p\) scade în timp ce \(E_c\) crește;
- aruncă mingea vertical și urmărește momentul în care viteza devine zero;
- compară drumul vertical cu drumul pe rampă;
- repetă aceeași situație pe Pământ, Lună și Marte.