Formule și raționament matematic — Energia potențială gravitațională
Legătura dintre lucrul mecanic al gravitației, poziția unui corp și energia sistemului corp–Pământ.
1. Mărimile și notațiile folosite
În manual, energia potențială este notată în general cu . În această lecție folosim și notația . Cele două simboluri descriu aceeași mărime fizică.
| Mărime fizică | Simbol | Unitate în SI |
|---|---|---|
| Energia potențială gravitațională | ||
| Variația energiei potențiale | ||
| Lucrul mecanic al greutății | ||
| Masa corpului | ||
| Accelerația gravitațională | ||
| Înălțimea |
2. Ce reprezintă energia potențială?
Energia potențială este asociată configurației unui sistem de corpuri care interacționează între ele. În cazul gravitației, sistemul pe care îl analizăm este format din corp și Pământ.
De aceea, este mai corect să spunem că energia potențială gravitațională aparține sistemului corp–Pământ, nu doar corpului.
Atunci când corpul este ridicat, configurația sistemului se schimbă. Pentru ridicare trebuie efectuat lucru mecanic împotriva greutății, iar energia transferată sistemului se regăsește sub formă de energie potențială gravitațională.
Ideea fizică: energia potențială este legată de poziția corpului în raport cu Pământul. Când poziția se modifică, se poate produce un transfer de energie între energia potențială și energia cinetică.
3. Legătura dintre lucrul mecanic și energia potențială
Manualul pornește de la o relație generală foarte importantă. Pentru o forță conservativă, variația energiei potențiale este egală cu opusul lucrului mecanic efectuat de acea forță.
Relația generală dintre lucrul unei forțe conservative și energia potențială asociată.
Pentru gravitație putem scrie aceeași relație folosind notațiile lecției:
Dacă gravitația efectuează lucru pozitiv, energia potențială scade. Dacă gravitația efectuează lucru negativ, energia potențială crește.
Ce se întâmplă când aruncăm un corp în sus?
În timpul urcării, gravitația este orientată în jos, iar deplasarea corpului este în sus. Lucrul greutății este negativ.
În acest interval, corpul încetinește: o parte din energia sa cinetică este transferată în energia potențială gravitațională a sistemului.
Ce se întâmplă la coborâre?
La coborâre, deplasarea are același sens cu greutatea. Gravitația efectuează lucru pozitiv, iar energia potențială scade în timp ce energia cinetică poate crește.
4. De ce gravitația este o forță conservativă?
O proprietate esențială a forței gravitaționale este faptul că lucrul ei între două puncte nu depinde de drumul parcurs.
Considerăm două trasee diferite între aceleași puncte și . Dacă pe corp acționează gravitația, lucrul efectuat între cele două puncte este același pe ambele trasee:
Această proprietate ne permite să alegem pentru calcule drumul cel mai simplu, chiar dacă mișcarea reală are loc pe un traseu curbat.
Drumul închis
Dacă un corp pleacă dintr-un punct și, după o anumită mișcare, revine în același punct, lucrul total efectuat de o forță conservativă este nul:
Putem vedea acest lucru și împărțind traseul în două părți: deplasarea de la la și revenirea de la la .
De aici:
Pentru al doilea traseu avem în mod asemănător:
Cele două expresii au același membru drept, deci:
5. Forțe conservative și neconservative
Nu toate forțele au proprietatea descrisă mai sus. Manualul face o diferență clară între forțele conservative și cele neconservative.
| Tipul forței | Proprietate | Exemple |
|---|---|---|
| Conservativă | Lucrul dintre două puncte nu depinde de forma traseului. Transferul de energie poate fi inversat. | Forța gravitațională, forța elastică |
| Neconservativă | Lucrul depinde de traseu. Energia mecanică se poate transforma în alte forme de energie. | Forța de frecare, forța de rezistență a mediului |
În cazul frecării, o parte din energia mecanică se transformă în energie internă. Acest transfer nu se inversează spontan, de aceea frecarea nu este o forță conservativă.
6. Forma generală a lucrului mecanic
Până acum am folosit situații în care forța putea fi tratată simplu. Dacă forța se modifică odată cu poziția, lucrul mecanic se calculează prin integrare.
Pentru o mișcare de la poziția la poziția , lucrul mecanic este:
Pentru o forță conservativă folosim relația .
Aceasta este forma generală din care poate fi dedusă expresia energiei potențiale pentru diferite forțe conservative.
7. Deducerea energiei potențiale gravitaționale
Considerăm un corp de masă care se deplasează vertical de la poziția la poziția .
Alegem sensul pozitiv al axei verticale în sus. Greutatea este orientată în jos, deci componenta ei pe această axă este negativă.
Modulul greutății este:
Pe axa verticală orientată în sus, forța gravitațională este:
Pornim de la relația generală pentru variația energiei potențiale:
Înlocuim :
Masa și accelerația gravitațională sunt constante în această aproximație, deci:
Integrăm între cele două poziții:
Deoarece:
putem scrie:
În notația folosită în lecție:
8. Alegerea nivelului de referință
Relația dedusă mai sus ne oferă în primul rând variația energiei potențiale. Pentru a atribui o valoare energiei într-un anumit punct, trebuie să alegem o poziție de referință.
Pentru două poziții generale putem scrie:
Alegem poziția de referință astfel încât:
Înlocuind aceste valori:
Rezultă:
Dacă folosim notațiile obișnuite și , obținem forma cunoscută:
Important: nivelul pentru care considerăm este ales de noi. Poate fi solul, podeaua, suprafața unei mese sau orice alt nivel convenabil problemei.
Ceea ce are semnificație fizică directă este mai ales variația energiei potențiale dintre două poziții.
9. Semnul variației energiei potențiale
| Situația | Relația dintre înălțimi | Variația energiei | Lucrul greutății |
|---|---|---|---|
| Corpul urcă | |||
| Corpul coboară | |||
| Înălțimea nu se schimbă |
10. Exemplu — două trasee, același lucru mecanic
Considerăm exemplul din manual: un corp de masă alunecă fără frecare între două puncte.
Lungimea totală a traseului este de , dar diferența verticală dintre poziția inițială și cea finală este numai:
Deoarece gravitația este conservativă, putem înlocui traseul curbat cu unul mai simplu: mai întâi o deplasare orizontală, apoi una verticală.
Pasul 1 — porțiunea orizontală
Greutatea este perpendiculară pe deplasare, deci unghiul dintre ele este:
Pasul 2 — porțiunea verticală
Corpul coboară, iar greutatea și deplasarea au același sens:
Pasul 3 — lucrul total
Același rezultat se obține și pe traseul curbat real. Lungimea traseului nu este importantă pentru lucrul gravitației; contează diferența de nivel dintre punctul inițial și cel final.
Pentru energia potențială:
11. Verificarea dimensională
Pornim de la relația energiei potențiale gravitaționale:
Înlocuim unitățile de măsură:
Dar:
deci:
12. Când putem folosi relația \(E_p=mgh\)?
Relația dedusă presupune că accelerația gravitațională poate fi considerată constantă.
Această aproximație este foarte bună pentru mișcările obișnuite din apropierea suprafeței Pământului, atunci când variația înălțimii este foarte mică în comparație cu raza Pământului.
- este considerat constant;
- mișcarea are loc în apropierea suprafeței Pământului;
- alegem un nivel de referință pentru ;
- formula descrie sistemul corp–Pământ.
Pentru distanțe foarte mari față de Pământ, nu mai poate fi considerat constant, iar expresia nu mai este suficientă.
13. Aceeași idee apare și pentru alte forțe conservative
Energia potențială nu este specifică numai gravitației. Manualul prezintă și cazul forței elastice a unui resort.
Pentru un resort ideal:
Energia potențială elastică este:
Situația este diferită de gravitație, dar ideea de bază rămâne aceeași: unei forțe conservative îi putem asocia o energie potențială.
Ideea principală: energia potențială gravitațională este asociată configurației sistemului corp–Pământ, iar modificarea ei este legată direct de lucrul mecanic al gravitației.