Formule și raționament matematic
Conservarea energiei mecanice poate fi dedusă pornind de la două rezultate cunoscute deja: teorema energiei cinetice și relația dintre lucrul unei forțe conservative și variația energiei potențiale. Legătura dintre ele arată de ce energia cinetică și energia potențială se pot transforma una în cealaltă fără ca suma lor să se modifice.
1. Energia mecanică
Pentru început, trebuie să precizăm ce mărime vrem să urmărim. Energia mecanică a unui sistem este suma dintre energia cinetică și energia potențială.
Energia cinetică este legată de mișcarea corpului:
Energia potențială este legată de poziția sau de configurația sistemului. De exemplu, în cazul gravitației, în apropierea suprafeței Pământului:
Pentru un resort ideal:
Energia mecanică nu este o formă nouă de energie. Este doar suma formelor de energie mecanică pe care le urmărim într-un sistem.
2. Primul punct de plecare: teorema energiei cinetice
Dacă asupra unui corp acționează una sau mai multe forțe, rezultanta lor poate modifica viteza corpului. Cum energia cinetică depinde de viteză, rezultă că și energia cinetică se modifică.
Teorema energiei cinetice exprimă exact această legătură:
Pentru două stări ale corpului, notate cu și , variația energiei cinetice este:
Cum:
și:
putem scrie:
Așadar, dacă rezultanta efectuează lucru mecanic pozitiv, energia cinetică crește. Dacă lucrul rezultantei este negativ, energia cinetică scade.
3. Forțele conservative
Conservarea energiei mecanice este strâns legată de existența forțelor conservative. O forță este conservativă atunci când lucrul mecanic efectuat între două poziții depinde numai de poziția inițială și de poziția finală, nu de forma drumului parcurs.
Dacă un corp ajunge din punctul în punctul pe două drumuri diferite, atunci pentru o forță conservativă:
Dacă traiectoria este închisă și corpul revine în poziția din care a plecat, lucrul total al forței conservative este nul:
Forța gravitațională și forța elastică sunt exemple de forțe conservative. Forța de frecare nu este conservativă.
4. Legătura dintre lucrul mecanic și energia potențială
Pentru o forță conservativă putem asocia sistemului o energie potențială. Prin definiție, variația energiei potențiale este opusă lucrului mecanic efectuat de forța conservativă.
Echivalent:
Dacă forța conservativă efectuează lucru mecanic pozitiv:
atunci:
Energia potențială scade.
Dacă forța conservativă efectuează lucru mecanic negativ:
atunci:
Energia potențială crește.
5. Deducerea principiului conservării energiei mecanice
Presupunem acum că asupra sistemului acționează numai forțe conservative. În această situație, putem combina cele două relații obținute anterior.
Din teorema energiei cinetice:
Pentru o forță conservativă:
Din a doua relație izolăm lucrul mecanic:
Înlocuim această expresie în teorema energiei cinetice:
Mutăm cele două variații în același membru:
Dar energia mecanică este:
Prin urmare, variația energiei mecanice este:
Cum suma variațiilor este nulă, rezultă:
Dacă variația energiei mecanice este zero, energia mecanică nu se modifică în timpul mișcării.
6. Forma folosită în probleme
Considerăm două momente ale mișcării. În prima stare energia mecanică este:
În cea de-a doua stare:
Dacă energia mecanică se conservă:
Aceasta este relația pe care o folosim cel mai des în probleme. Nu este necesar să urmărim fiecare moment intermediar al mișcării. Este suficient să cunoaștem starea inițială și starea finală.
Dacă energia cinetică crește, energia potențială scade.
Dacă energia cinetică scade, energia potențială crește.
În ambele cazuri, suma lor rămâne aceeași.
7. Conservarea energiei în câmp gravitațional
În apropierea suprafeței Pământului, energia potențială gravitațională poate fi scrisă:
Energia cinetică este:
Prin urmare:
Observăm că fiecare termen conține masa . Pentru un corp cu masă nenulă putem împărți relația la .
Mutăm termenii:
Înmulțind relația cu , obținem:
De unde:
Rezultatul arată că, în absența frecării, viteza finală depinde de diferența de nivel dintre cele două poziții, nu de forma drumului urmat între ele.
8. Exemplu: corp lăsat să cadă de la înălțimea h
Considerăm un corp lăsat din repaus de la înălțimea . Alegem nivelul solului ca nivel de referință pentru energia potențială.
Starea inițială
Corpul pornește din repaus:
Energia cinetică inițială este:
Energia potențială inițială este:
Starea finală
La nivelul solului:
deci:
Energia cinetică finală este:
Aplicăm conservarea energiei:
Simplificăm masa:
Înmulțim cu :
Pentru modulul vitezei:
Masa nu mai apare în rezultat. În modelul ideal, fără rezistența aerului, corpuri cu mase diferite lăsate de la aceeași înălțime ajung la același nivel cu aceeași viteză.
9. Exemplu: corp aruncat vertical în sus
Considerăm un corp lansat vertical în sus cu viteza inițială . Alegem punctul de lansare ca nivel de energie potențială nulă.
La început:
În punctul de înălțime maximă, corpul se oprește pentru un moment:
Așadar:
Conservarea energiei mecanice conduce la:
Simplificăm masa:
Rezultă:
10. Pendulul simplu
La un pendul ideal, energia mecanică trece continuu din energie potențială gravitațională în energie cinetică și invers.
În punctul cel mai înalt al oscilației:
Energia potențială este maximă.
În punctul cel mai jos:
dacă alegem acest punct drept nivel de referință, iar energia cinetică este maximă.
Dacă diferența de nivel dintre poziția inițială și punctul cel mai jos este , atunci:
Rezultă:
Pentru un pendul de lungime ridicat la unghiul față de verticală:
Scoatem factor comun:
Prin înlocuire:
11. Conservarea energiei pentru un corp legat de un resort
Pentru un resort ideal, energia potențială elastică este:
Dacă nu există frecare, energia mecanică este:
Între două poziții:
Viteza maximă
Dacă resortul este deformat inițial cu și corpul este eliberat din repaus:
La trecerea prin poziția de echilibru, , energia elastică devine nulă și viteza este maximă:
Înmulțim cu :
Împărțim la :
Prin extragerea radicalului:
12. Mai multe forme de energie potențială în același sistem
Uneori într-un sistem apar simultan gravitația și un resort. Nu este nevoie de un principiu nou. În energia mecanică introducem toate formele de energie relevante.
Între două stări:
13. Ce se schimbă dacă apare frecarea?
Forța de frecare nu este conservativă. Din acest motiv, atunci când frecarea efectuează lucru mecanic, energia mecanică a sistemului nu mai rămâne constantă.
Într-o formă generală:
unde reprezintă lucrul mecanic al forțelor neconservative.
Pentru frecarea de alunecare:
Deoarece frecarea este orientată în sens opus deplasării:
Pe un plan orizontal, dacă:
atunci:
Energia mecanică finală devine:
Energia nu dispare. O parte din energia mecanică este transformată în energie internă, în special în energie termică.
14. Energia mecanică și energia totală
Este important să nu confundăm conservarea energiei mecanice cu principiul general al conservării energiei.
Energia mecanică este:
Dacă există frecare, energia mecanică poate scădea. Energia totală a unui sistem izolat rămâne însă constantă.
Termenul descrie energia termică, iar poate cuprinde alte forme de energie internă ale sistemului.
15. Unități de măsură în SI
| Mărime | Simbol | Unitate SI |
|---|---|---|
| Energie | joule, J | |
| Masă | kilogram, kg | |
| Viteză | m/s | |
| Înălțime | m | |
| Accelerație gravitațională | m/s² | |
| Constanta elastică | N/m | |
| Deformarea resortului | m |
16. Verificarea dimensională
Putem verifica dacă expresiile energiei au într-adevăr unitatea joule.
Energia cinetică
Factorul este fără dimensiune, deci:
Energia potențială gravitațională
Energia potențială elastică
Toate expresiile au, așadar, aceeași unitate de măsură și pot fi adunate într-un bilanț energetic.
17. Cum se aplică metoda energiei într-o problemă
Alegem sistemul. Stabilim ce corpuri sunt incluse în analiza energetică.
Identificăm forțele. Verificăm dacă sunt numai forțe conservative sau dacă există și frecare ori alte forțe neconservative.
Alegem nivelul de referință. Pentru energia gravitațională putem alege convenabil poziția în care .
Scriem energia în starea inițială.
Scriem energia în starea finală.
Alegem ecuația corectă.
Fără forțe neconservative:
Cu forțe neconservative:
Simplificăm relația înainte de calculul numeric. Termenii nuli se elimină, iar factorii comuni se simplifică înainte de introducerea valorilor numerice.
Ideea matematică esențială
Din teorema energiei cinetice:
Pentru o forță conservativă:
Prin urmare:
Deci:
Cum:
rezultă:
Energia cinetică și energia potențială se pot modifica permanent. Conservarea nu înseamnă că fiecare dintre ele rămâne constantă, ci că variația uneia este compensată de variația celeilalte atunci când în sistem acționează numai forțe conservative.