În mișcarea de translație, masa ne spune cât de greu este să schimbăm mișcarea unui corp. În rotație, lucrurile sunt mai subtile: trebuie să știm atât câtă masă există, cât și unde se află fiecare parte a acestei mase față de axa de rotație. Din această idee apare, în mod natural, momentul de inerție.
1. De la ce situație fizică pornim?
Considerăm un corp rigid care se rotește în jurul unei axe fixe. Prin corp rigid înțelegem un corp ale cărui puncte își păstrează distanțele unele față de altele. Forma corpului nu se modifică în timpul rotației.
Putem să ne imaginăm corpul alcătuit dintr-un număr foarte mare de particule. Fiecare particulă are o anumită masă și se află la o anumită distanță față de axa de rotație.
O particulă dintr-un corp rigid aflat în rotație
Distanța \(r_i\) este distanța perpendiculară dintre particulă și axa de rotație.
În formulele momentului de inerție nu apare distanța până la un punct oarecare de pe axă, ci distanța perpendiculară până la axa de rotație.
2. Toate punctele au aceeași viteză unghiulară, dar nu aceeași viteză liniară
Dacă un corp rigid se rotește cu viteza unghiulară \(\omega\), toate punctele corpului parcurg același unghi în același timp. Din acest motiv, toate punctele au aceeași viteză unghiulară.
Viteza liniară este însă diferită. Un punct aflat departe de axă trebuie să parcurgă într-un timp dat un arc mai lung decât un punct aflat aproape de axă.
Relația ne spune imediat că, pentru aceeași valoare a lui \(\omega\), viteza liniară crește odată cu distanța față de axă.
Aproape de axă
\(r\) este mic, deci și viteza liniară \(v\) este mică.
Departe de axă
\(r\) este mai mare, deci punctul se deplasează cu o viteză liniară mai mare.
3. Cum apare matematic momentul de inerție?
Momentul de inerție nu este introdus arbitrar. El apare atunci când calculăm energia cinetică a unui corp care se rotește.
Să luăm mai întâi un corp format din particule discrete. Energia cinetică totală este suma energiilor cinetice ale tuturor particulelor.
Scriem energia cinetică a fiecărei particule
Pentru particula \(i\), de masă \(m_i\) și viteză \(v_i\):
Adunăm energiile tuturor particulelor
Folosim faptul că \(v_i=\omega r_i\)
Ridicăm produsul la pătrat
Scoatem factorii comuni din sumă
Viteza unghiulară \(\omega\) este aceeași pentru toate particulele corpului rigid.
În expresia obținută apare în mod natural suma \(\sum_i m_i r_i^2\). Această mărime depinde de modul în care masa corpului este distribuită față de axa de rotație.
Prin definiție, această sumă este momentul de inerție al corpului față de axa respectivă.
Înlocuind această definiție în expresia energiei cinetice, rezultă:
4. De ce distanța apare la pătrat?
Aceasta este una dintre cele mai importante idei ale lecției. O particulă aflată de două ori mai departe de axă nu contribuie de două ori mai mult la momentul de inerție, ci de patru ori mai mult.
Dacă păstrăm aceeași masă și dublăm distanța față de axă:
În energia cinetică apare \(v^2\). Dar pentru rotație avem \(v=\omega r\). Atunci:
Tocmai de aici apare dependența de \(r^2\). Masa aflată departe de axă contează mult mai mult decât masa aflată aproape de axă.
Putem avea trei particule cu mase și distanțe complet diferite care contribuie exact la fel la momentul de inerție:
O masă mai mică poate avea aceeași importanță pentru rotație dacă este plasată suficient de departe de axă.
5. Legătura dintre translație și rotație
Forma energiei cinetice de rotație seamănă foarte mult cu energia cinetică de translație.
Asemănarea este foarte utilă. Masa ne spune cât de greu este să schimbăm mișcarea de translație, iar momentul de inerție caracterizează comportarea corpului în mișcarea de rotație.
Există însă o diferență esențială: masa unui corp nu depinde de axa aleasă, în timp ce momentul de inerție depinde direct de aceasta.
6. Unitatea de măsură și verificarea dimensională
Din definiția momentului de inerție:
masa se măsoară în kilograme, iar distanța în metri. Prin urmare:
Putem verifica și relația energiei:
Dimensiunea obținută este cea a energiei, deci relația este dimensional corectă.
7. Ce facem când corpul nu este format din câteva particule?
Pentru câteva mase punctiforme putem calcula direct suma \(\sum m_i r_i^2\). Un corp real conține însă un număr enorm de particule. Nu putem face suma una câte una.
Împărțim corpul în elemente de masă foarte mici, notate \(dm\). Fiecare element contribuie cu:
Adunarea tuturor acestor contribuții infinitezimale se face prin integrare:
Integrala nu introduce o idee fizică nouă. Ea este doar versiunea continuă a sumei. În loc să adunăm contribuțiile unor particule distincte, adunăm contribuțiile tuturor elementelor foarte mici de masă din corp.
8. Exemplu complet: momentul de inerție al unei bare uniforme
Considerăm o bară subțire, uniformă, de masă \(M\) și lungime \(L\). Dorim momentul de inerție față de o axă care trece prin centrul barei și este perpendiculară pe aceasta.
Alegem axa \(x\) de-a lungul barei, cu originea în centrul ei. Bara se întinde astfel de la:
Scriem densitatea liniară de masă
Deoarece bara este uniformă, masa este distribuită egal pe întreaga lungime.
Alegem un element foarte mic de lungime \(dx\)
Masa acestui element este:
Prin înlocuirea lui \(\lambda\):
Scriem contribuția elementului la momentul de inerție
Elementul aflat la coordonata \(x\) se găsește la distanța \(r=|x|\) de axa de rotație. Deoarece distanța apare la pătrat:
Înlocuim expresia lui \(dm\)
Adunăm contribuțiile tuturor elementelor
Factorul \(M/L\) este constant și poate fi scos în fața integralei:
Calculăm integrala
Momentul de inerție este proporțional cu masa \(M\), dar este proporțional cu pătratul lungimii. Dacă păstrăm aceeași masă și dublăm lungimea barei, momentul de inerție față de centrul ei devine de patru ori mai mare.
9. Aceeași bară, dar axa trece printr-un capăt
Dacă axa de rotație trece printr-un capăt al barei, distribuția masei față de axă se schimbă. Acum întreaga bară se află de aceeași parte a axei, iar unele elemente de masă sunt mult mai îndepărtate.
Putem calcula direct momentul de inerție integrând de la \(0\) la \(L\):
Comparăm cele două rezultate:
O bară lungă este mult mai greu de rotit dacă o ținem de un capăt decât dacă o rotim în jurul centrului. Masa barei nu s-a schimbat. S-a schimbat numai distribuția ei față de axa de rotație.
10. Teorema axelor paralele — teorema lui Steiner
În multe probleme cunoaștem momentul de inerție față de o axă care trece prin centrul de masă, dar rotația are loc în jurul unei alte axe, paralelă cu prima.
Dacă distanța perpendiculară dintre cele două axe este \(h\), atunci:
Termenul \(Mh^2\) arată că, atunci când deplasăm axa de rotație departe de centrul de masă, momentul de inerție crește.
Cele două axe trebuie să fie paralele. Formula nu poate fi folosită pentru două axe care formează un unghi una cu cealaltă.
Verificăm bara folosind teorema lui Steiner
Pentru bara uniformă știm deja:
Distanța dintre centrul barei și capăt este:
Aplicăm teorema:
Am obținut exact același rezultat ca prin integrarea directă. Cele două metode se verifică reciproc.
11. De ce funcționează teorema lui Steiner?
Putem înțelege matematic teorema alegând originea sistemului de coordonate în centrul de masă. Presupunem că noua axă este deplasată în plan cu distanțele \(a\) și \(b\).
Pentru un element de masă \(dm\) aflat la coordonatele \((x,y)\), pătratul distanței față de noua axă este:
Momentul de inerție față de noua axă este:
Dezvoltăm pătratele:
Separăm integralele:
Originea a fost aleasă chiar în centrul de masă. Prin definiția centrului de masă:
În plus:
Iar:
Prin urmare:
Atunci când îndepărtăm axa de centrul de masă, toate elementele corpului devin, în medie, mai îndepărtate de noua axă. De aceea apare termenul suplimentar pozitiv \(Mh^2\).
12. Momente de inerție pentru câteva corpuri uzuale
Pentru forme geometrice simple, integrala poate fi calculată o singură dată, iar rezultatul poate fi folosit ulterior. Formula este însă valabilă numai pentru axa indicată.
| Corp | Axa de rotație | Moment de inerție |
|---|---|---|
| Inel subțire | axa centrală perpendiculară pe planul inelului | \(I=MR^2\) |
| Cilindru inelar | axa sa centrală | \( I= \frac{1}{2} M \left( R_1^2+R_2^2 \right) \) |
| Disc sau cilindru plin | axa centrală | \( I= \frac{1}{2}MR^2 \) |
| Cilindru plin | axă prin centru, perpendiculară pe lungime | \( I= \frac{1}{4}MR^2 + \frac{1}{12}ML^2 \) |
| Bară subțire | axă perpendiculară prin centru | \( I= \frac{1}{12}ML^2 \) |
| Sferă plină | în jurul unui diametru | \( I= \frac{2}{5}MR^2 \) |
| Înveliș sferic subțire | în jurul unui diametru | \( I= \frac{2}{3}MR^2 \) |
| Inel subțire | în jurul unui diametru | \( I= \frac{1}{2}MR^2 \) |
| Placă dreptunghiulară subțire | axă perpendiculară pe placă, prin centru | \( I= \frac{1}{12} M \left( a^2+b^2 \right) \) |
Un disc, o bară sau o sferă nu au „un singur moment de inerție”. Momentul de inerție este asociat întotdeauna unui corp și unei anumite axe de rotație.
13. Ce ne spun formulele despre distribuția masei?
Comparăm un inel subțire și un disc plin cu aceeași masă \(M\) și aceeași rază \(R\), rotite în jurul axei centrale.
Pentru inel:
Pentru disc:
Prin urmare:
Cele două corpuri au aceeași masă și aceeași rază exterioară. Diferența provine numai din distribuția masei. În inel, aproape toată masa se găsește la distanța \(R\) față de axă. În disc, o parte importantă a masei este mai aproape de centru.
Dacă inelul și discul se rotesc cu aceeași viteză unghiulară, inelul are o energie cinetică de rotație mai mare, deoarece are momentul de inerție mai mare.
14. Cum influențează momentul de inerție energia de rotație?
Energia cinetică de rotație este:
Relația permite două observații importante.
Dacă \(\omega\) este aceeași
Corpul cu moment de inerție mai mare are și energie cinetică de rotație mai mare.
Dacă \(I\) este același
Dublarea vitezei unghiulare mărește energia de rotație de patru ori.
Dacă energia este cunoscută, putem exprima viteza unghiulară:
Pentru aceeași energie disponibilă, un corp cu moment de inerție mare va ajunge la o viteză unghiulară mai mică.
Energia depinde de \(\omega^2\). Dacă viteza unghiulară crește de zece ori, energia de rotație crește de o sută de ori. De aceea rotoarele industriale, turbinele și alte componente care funcționează la turații foarte mari trebuie proiectate și testate cu multă atenție.
15. Cum trebuie gândită o problemă de moment de inerție?
În aceste probleme, dificultatea nu este de obicei calculul propriu-zis, ci alegerea corectă a axei și înțelegerea distribuției masei.
- Identifică exact corpul sau sistemul de corpuri.
- Desenează sau identifică axa de rotație.
- Pentru fiecare masă, stabilește distanța perpendiculară față de axă.
- Decide dacă sistemul este format din particule discrete sau dintr-o distribuție continuă de masă.
- Pentru particule folosește \(I=\sum m_i r_i^2\).
- Pentru un corp continuu folosește \(I=\int r^2\,dm\) sau o formulă deja cunoscută pentru forma respectivă.
- Dacă axa este paralelă cu o axă prin centrul de masă, verifică dacă teorema lui Steiner simplifică problema.
- După ce ai găsit \(I\), poți calcula energia de rotație prin \(K_{\mathrm{rot}}=\frac12I\omega^2\).
- Verifică întotdeauna unitatea: \(\mathrm{kg\,m^2}\).
16. Greșeli care apar frecvent
- Folosirea unei distanțe față de un punct al axei în locul distanței perpendiculare față de axă.
- Uitarea pătratului din relația \(I=\sum m_i r_i^2\).
- Folosirea unei formule corecte pentru corp, dar pentru o axă greșită.
- Confundarea razei \(R\) cu diametrul \(2R\).
- Aplicarea teoremei lui Steiner unor axe care nu sunt paralele.
- Considerarea momentului de inerție drept o proprietate care depinde numai de masa corpului.
- Folosirea aceleiași viteze liniare pentru toate punctele unui corp rigid în rotație. Punctele au aceeași \(\omega\), nu aceeași \(v\).
Ideea care leagă toate relațiile
Într-un corp care se rotește, fiecare element de masă contribuie la comportarea corpului prin produsul dintre masa sa și pătratul distanței față de axă:
Adunarea tuturor acestor contribuții conduce la momentul de inerție:
Iar momentul de inerție intră direct în energia mișcării de rotație:
De aceea, în rotație nu este suficient să întrebăm „câtă masă are corpul?”. Întrebarea completă este: câtă masă are corpul și cum este ea distribuită față de axa de rotație?