Mecanică / Momentul forței

03

Momentul forței

Formule și raționament matematic

Relații matematice și justificări.

Spațiu de lucru · lecția 18

Momentul forței

Mecanică · Lecția 18

Formule și raționament matematic — Momentul forței

Momentul forței ne spune cât de eficient poate o forță să producă rotație față de un punct ales. Pentru a-l înțelege corect nu este suficient să cunoaștem intensitatea forței: trebuie să știm unde acționează, în ce direcție acționează și față de ce punct analizăm rotația.

1. Mai întâi alegem punctul față de care analizăm rotația

Considerăm o particulă aflată în punctul \(A\), asupra căreia acționează forța \(\vec F\). Dorim să aflăm efectul de rotație al acestei forțe față de un punct fix \(O\).

Din punctul \(O\) până la punctul de aplicare \(A\) construim vectorul de poziție \(\vec r\). Acesta ne spune unde este aplicată forța în raport cu punctul față de care studiem rotația.

\[ \vec r=\overrightarrow{OA} \]
\(O\) — punctul fix față de care calculăm momentul forței
\(A\) — punctul în care este aplicată forța
\(\vec r\) — vectorul de poziție al punctului \(A\) față de \(O\)
\(\vec F\) — forța aplicată particulei

Important. Momentul unei forțe nu este definit „pur și simplu” pentru o forță. El este calculat față de un punct sau, într-o situație de rotație în jurul unei axe, față de acea axă. Dacă schimbăm punctul de referință, se schimbă în general și vectorul \(\vec r\), deci se poate schimba momentul forței.

2. Definiția vectorială

Momentul forței \(\vec F\) față de punctul \(O\) se definește prin produsul vectorial dintre vectorul de poziție \(\vec r\) și forță.

\[ \boxed{\vec{\tau}=\vec r\times\vec F} \]

Simbolul \(\vec{\tau}\) se citește „tau” și reprezintă vectorul momentului forței.

Ordinea vectorilor este importantă. Definiția este \(\vec r\times\vec F\), nu \(\vec F\times\vec r\). Produsul vectorial își schimbă sensul dacă inversăm ordinea factorilor.

\[ \vec F\times\vec r = -\,\vec r\times\vec F \]

Alegerea produsului vectorial este potrivită tocmai pentru că momentul forței trebuie să conțină două informații: cât de puternic este efectul de rotație și în ce sens se produce această tendință de rotație.

3. De la definiția vectorială la modulul momentului

Pentru doi vectori \(\vec a\) și \(\vec b\), modulul produsului vectorial este egal cu produsul modulelor lor și cu sinusul unghiului dintre ei.

\[ |\vec a\times\vec b| = ab\sin\varphi \]

Aplicăm direct această proprietate pentru \(\vec{\tau}=\vec r\times\vec F\).

\[ \boxed{\tau=rF\sin\varphi} \]

Aici, \(\varphi\) este unghiul mai mic dintre direcțiile vectorilor \(\vec r\) și \(\vec F\), atunci când îi așezăm cu originile în același punct.

\(\tau\) — modulul momentului forței
\(r\) — distanța dintre \(O\) și punctul de aplicare \(A\)
\(F\) — modulul forței
\(\varphi\) — unghiul dintre \(\vec r\) și \(\vec F\)

4. Ce rol are unghiul?

Relația conține factorul \(\sin\varphi\). Acesta ne arată că nu întreaga forță contribuie în mod egal la rotație.

Pentru a vedea mai clar acest lucru, descompunem forța în două componente: una paralelă cu \(\vec r\) și una perpendiculară pe \(\vec r\).

\[ \vec F = \vec F_{\parallel} + \vec F_{\perp} \]

Modulele celor două componente sunt:

\[ F_{\parallel}=F\cos\varphi \]
\[ F_{\perp}=F\sin\varphi \]

Componenta paralelă cu \(\vec r\) este orientată de-a lungul direcției care trece prin punctul \(O\). Ea nu produce tendință de rotație față de acest punct.

Componenta perpendiculară este cea care produce efectul de rotație. De aceea putem rescrie modulul momentului astfel:

\[ \boxed{\tau=rF_{\perp}} \]

Într-adevăr, deoarece \(F_{\perp}=F\sin\varphi\), obținem imediat:

\[ \tau = rF_{\perp} = rF\sin\varphi \]

Aceasta este una dintre cele mai utile interpretări ale momentului forței: pentru rotație contează partea forței care acționează perpendicular pe direcția dintre punctul de referință și punctul de aplicare.

5. O a doua interpretare: brațul forței

Putem privi aceeași problemă într-un alt mod. În loc să păstrăm distanța \(r\) și să luăm numai componenta perpendiculară a forței, păstrăm întreaga forță \(F\) și căutăm distanța perpendiculară de la punctul \(O\) la linia de acțiune a forței.

Această distanță se numește brațul forței și o notăm cu \(r_{\perp}\).

\[ r_{\perp}=r\sin\varphi \]

Introducem această expresie în formula \(\tau=rF\sin\varphi\):

\[ \tau = (r\sin\varphi)F \]

Dar \(r\sin\varphi=r_{\perp}\). Rezultă:

\[ \boxed{\tau=r_{\perp}F} \]

Atenție la o confuzie frecventă: \(r\) și \(r_{\perp}\) nu sunt în general aceeași distanță. \(r\) merge de la punctul \(O\) până la punctul de aplicare al forței, în timp ce \(r_{\perp}\) este distanța perpendiculară de la \(O\) până la linia de acțiune a forței.

6. Cele trei forme sunt aceeași relație

În funcție de datele problemei, momentul unei forțe poate fi calculat în trei moduri echivalente:

\[ \boxed{ \tau = rF\sin\varphi = rF_{\perp} = r_{\perp}F } \]

Nu sunt trei definiții diferite. Sunt trei forme ale aceleiași relații.

Cunoști \(r\), \(F\) și unghiul
Folosești \(\tau=rF\sin\varphi\).
Cunoști componenta perpendiculară
Folosești \(\tau=rF_{\perp}\).
Cunoști brațul forței
Folosești \(\tau=r_{\perp}F\).

7. Când este momentul maxim și când este nul?

Deoarece valoarea lui \(\sin\varphi\) este cuprinsă între \(0\) și \(1\) pentru unghiurile relevante în calculul modulului, orientarea forței poate schimba foarte mult efectul ei de rotație.

Forța este paralelă cu \(\vec r\)
\[ \varphi=0^\circ \]
\[ \tau=0 \]

Linia de acțiune trece prin punctul de referință. Nu apare tendință de rotație față de acel punct.

Forța este perpendiculară
\[ \varphi=90^\circ \]
\[ \tau=rF \]

Pentru valori fixe ale lui \(r\) și \(F\), efectul de rotație este maxim.

Forța este antiparalelă
\[ \varphi=180^\circ \]
\[ \tau=0 \]

Din nou, linia de acțiune trece prin punctul de referință și brațul forței este nul.

De ce împingem o ușă aproape perpendicular pe ea?

Dacă împingem în apropierea mânerului și aproximativ perpendicular pe ușă, obținem atât un braț mare al forței, cât și o componentă perpendiculară mare. De aceea ușa se rotește mult mai ușor decât dacă împingem aproape de balamale sau într-o direcție aproape paralelă cu ușa.

8. Direcția vectorului momentului

Până acum am discutat în principal despre modulul \(\tau\). Momentul forței este însă o mărime vectorială, deci trebuie să stabilim și direcția vectorului \(\vec{\tau}\).

Deoarece \(\vec{\tau}=\vec r\times\vec F\), vectorul momentului este perpendicular pe planul determinat de \(\vec r\) și \(\vec F\).

Sensul se stabilește cu regula mâinii drepte: orientăm degetele mâinii drepte în sensul lui \(\vec r\) și le rotim pe drumul cel mai scurt spre \(\vec F\). Degetul mare indică sensul vectorului \(\vec{\tau}\).

Dacă \(\vec r\) și \(\vec F\) se află în planul \(xy\), atunci \(\vec{\tau}\) este orientat de-a lungul axei \(z\): fie în sensul \(+z\), fie în sensul \(-z\).

9. Semnul momentului într-o problemă plană

În multe probleme de liceu, toate forțele și punctele de aplicare se află într-un singur plan. Putem atunci reprezenta sensul momentului printr-un semn.

Dacă alegem axa \(z\) perpendiculară pe foaie și orientată spre observator, un moment orientat în sensul \(+z\) este considerat pozitiv. El corespunde unei tendințe de rotație în sens antiorar.

\[ \tau_z>0 \quad\Longleftrightarrow\quad \text{rotație antiorară} \]

Un moment orientat în sensul \(-z\) este negativ și corespunde unei tendințe de rotație în sens orar.

\[ \tau_z<0 \quad\Longleftrightarrow\quad \text{rotație orară} \]

Această convenție rezultă din alegerea unui sistem de coordonate drept și din regula mâinii drepte.

10. Calculul momentului în coordonate

Atunci când poziția și forța sunt date prin componente carteziene, produsul vectorial permite calcularea directă a momentului.

Scriem:

\[ \vec r = x\,\vec i + y\,\vec j + z\,\vec k \]
\[ \vec F = F_x\,\vec i + F_y\,\vec j + F_z\,\vec k \]

Atunci:

\[ \vec{\tau} = \begin{vmatrix} \vec i & \vec j & \vec k\\ x & y & z\\ F_x & F_y & F_z \end{vmatrix} \]

Dezvoltând determinantul:

\[ \vec{\tau} = (yF_z-zF_y)\vec i + (zF_x-xF_z)\vec j + (xF_y-yF_x)\vec k \]

Prin urmare, componentele momentului sunt:

\[ \tau_x=yF_z-zF_y \]
\[ \tau_y=zF_x-xF_z \]
\[ \tau_z=xF_y-yF_x \]

11. Cazul foarte util al unei probleme în planul \(xy\)

Dacă particula și forța sunt ambele în planul \(xy\), atunci:

\[ z=0 \qquad\text{și}\qquad F_z=0 \]

Componentele pe \(x\) și \(y\) ale momentului devin nule:

\[ \tau_x=0, \qquad \tau_y=0 \]

Rămâne numai componenta perpendiculară pe plan:

\[ \boxed{\tau_z=xF_y-yF_x} \]

Această relație este foarte utilă atunci când poziția punctului și forța sunt date direct prin coordonate.

Exemplu scurt

O forță are componentele \(\vec F=(0,\,20)\,\mathrm{N}\) și este aplicată în punctul \(A(0{,}40,\,0)\,\mathrm{m}\).

Avem:

\[ \tau_z = xF_y-yF_x \]
\[ \tau_z = 0{,}40\cdot20-0\cdot0 \]
\[ \boxed{\tau_z=8\,\mathrm{N\,m}} \]

Semnul este pozitiv, deci momentul este orientat în sensul \(+z\), corespunzător unei tendințe de rotație antiorare în planul \(xy\).

12. Un exemplu care arată rolul unghiului

Considerăm o forță de \(25\,\mathrm{N}\) aplicată la distanța \(r=0{,}40\,\mathrm{m}\) față de punctul de rotație.

Cazul 1 — forța este perpendiculară

\[ \varphi=90^\circ \]
\[ \tau = 0{,}40\cdot25\cdot\sin90^\circ \]
\[ \boxed{\tau=10\,\mathrm{N\,m}} \]

Cazul 2 — forța formează un unghi de \(30^\circ\)

\[ \tau = 0{,}40\cdot25\cdot\sin30^\circ \]
\[ \boxed{\tau=5\,\mathrm{N\,m}} \]

Cazul 3 — forța este orientată de-a lungul lui \(\vec r\)

\[ \varphi=0^\circ \]
\[ \boxed{\tau=0} \]

Forța a avut aceeași valoare în toate cele trei situații. S-a schimbat numai direcția ei, dar momentul a trecut de la valoarea maximă la jumătate din aceasta și apoi la zero.

13. Unitatea de măsură

Din relația \(\tau=rF\sin\varphi\), observăm că sinusul este adimensional. Unitatea momentului rezultă deci din produsul dintre unitatea distanței și unitatea forței.

\[ [\tau] = [r][F] \]
\[ [\tau] = \mathrm{m}\cdot\mathrm{N} \]
\[ \boxed{[\tau]=\mathrm{N\,m}} \]

În unitățile fundamentale SI:

\[ 1\,\mathrm{N} = 1\,\mathrm{kg\,m\,s^{-2}} \]

deci:

\[ 1\,\mathrm{N\,m} = 1\,\mathrm{kg\,m^2\,s^{-2}} \]
N·m este și unitatea energiei. Sunt momentul forței și energia aceeași mărime?

Nu. Ele au aceleași dimensiuni fizice, dar reprezintă lucruri diferite. Lucrul mecanic se bazează pe produsul scalar dintre forță și deplasare și este o mărime scalară. Momentul forței se bazează pe produsul vectorial dintre poziție și forță și are direcție și sens. Din acest motiv, pentru momentul forței se păstrează notația \(\mathrm{N\,m}\), nu se folosește joule-ul.

14. Dacă acționează mai multe forțe

Dacă asupra sistemului acționează mai multe forțe, fiecare poate produce propriul moment față de același punct \(O\).

Pentru forța \(\vec F_i\), aplicată într-un punct descris de vectorul \(\vec r_i\):

\[ \vec{\tau}_i = \vec r_i\times\vec F_i \]

Momentul rezultant este suma vectorială a momentelor individuale:

\[ \boxed{ \vec{\tau}_{\mathrm{rez}} = \sum_i \vec{\tau}_i } \]

Într-o problemă plană, după alegerea convenției de semn, această sumă devine o sumă algebrică.

\[ \tau_{\mathrm{rez}} = \tau_1+\tau_2+\tau_3+\cdots \]

Momentele care tind să rotească sistemul în sensuri opuse apar cu semne opuse.

15. Legătura cu dinamica rotației

În mișcarea de translație, forța rezultantă este cea care produce accelerația centrului de masă. Pentru rotația unui corp rigid în jurul unei axe fixe, rolul analog este jucat de momentul rezultant al forțelor.

Translație Rotație în jurul unei axe fixe
forță rezultantă moment rezultant al forțelor
masă moment de inerție
accelerație liniară accelerație unghiulară

Pentru un corp rigid care se rotește în jurul unei axe fixe, în condițiile în care momentul de inerție față de acea axă este constant, obținem relația:

\[ \boxed{\tau_{\mathrm{rez}}=I\alpha} \]

Relația arată de ce momentul forței nu trebuie interpretat doar ca o proprietate geometrică. El este mărimea care controlează modul în care se modifică rotația corpului.

O forță poate fi foarte mare, dar dacă linia ei de acțiune trece prin axa de rotație, momentul ei față de acea axă este nul. În schimb, o forță mai mică aplicată la un braț suficient de mare poate produce un moment important.

16. Cum rezolvăm corect o problemă cu momente

1

Alege punctul de referință

Stabilește clar punctul \(O\) sau axa față de care se cere momentul.

2

Construiește vectorul de poziție

Vectorul \(\vec r\) pornește din punctul de referință și ajunge la punctul de aplicare al forței.

3

Identifică unghiul corect

În relația \(\tau=rF\sin\varphi\), unghiul este cel dintre \(\vec r\) și \(\vec F\).

4

Alege forma cea mai simplă

În funcție de desen și de date poți folosi \(\tau=rF\sin\varphi\), \(\tau=rF_{\perp}\) sau \(\tau=r_{\perp}F\).

5

Stabilește sensul

Folosește regula mâinii drepte. În problemele plane poți atribui apoi semnul pozitiv sau negativ.

6

Dacă există mai multe forțe, adună momentele

Toate momentele trebuie calculate față de același punct înainte de a fi însumate.

17. Greșeli frecvente

Folosirea pur și simplu a produsului \(rF\)

Relația \(\tau=rF\) este valabilă numai atunci când forța este perpendiculară pe vectorul de poziție. În cazul general trebuie inclus factorul \(\sin\varphi\).

Confundarea lui \(r\) cu brațul forței

Distanța \(r\) este distanța de la punctul de referință până la punctul de aplicare. Brațul \(r_{\perp}\) este distanța perpendiculară până la linia de acțiune a forței.

Folosirea componentei paralele

Componenta relevantă pentru rotație este \(F_{\perp}=F\sin\varphi\), nu \(F_{\parallel}=F\cos\varphi\).

Uitarea punctului față de care se calculează momentul

Aceeași forță poate avea momente diferite față de puncte de referință diferite.

Inversarea produsului vectorial

Momentul se definește prin \(\vec r\times\vec F\). Dacă inversăm ordinea, obținem un vector cu sens opus.

Scrierea unității ca joule

Momentul forței se exprimă în \(\mathrm{N\,m}\). Chiar dacă această unitate are aceleași dimensiuni ca joule-ul, mărimile fizice sunt diferite.