Formule și raționament matematic
Momentul unghiular
În mișcarea de translație, impulsul descrie starea de mișcare a unui corp. În mișcarea de rotație avem nevoie de o mărime asemănătoare, dar care să țină seama nu numai de impuls, ci și de poziția corpului față de punctul sau axa în jurul căreia analizăm mișcarea. Această mărime este momentul unghiular.
De ce nu este suficient impulsul?
Impulsul unei particule ne spune câtă „mișcare de translație” posedă aceasta. Totuși, atunci când analizăm tendința particulei de a se roti în jurul unui anumit punct, impulsul singur nu este suficient.
Trebuie să știm și unde se află particula față de punctul ales. Din acest motiv, momentul unghiular combină două informații: poziția particulei și impulsul ei.
Momentul unghiular este întotdeauna definit față de un punct sau față de o axă. Fără precizarea acestui reper, valoarea sa nu este complet determinată.
Considerăm o particulă de masă \(m\), aflată într-un punct caracterizat de vectorul de poziție \(\vec r\), măsurat față de un punct fix \(O\). Particula are viteza \(\vec v\).
Impulsul său liniar este:
Momentul unghiular față de punctul \(O\) se definește prin produsul vectorial dintre vectorul de poziție și impuls:
Înlocuind impulsul cu expresia sa, obținem:
În unele manuale românești se folosește denumirea moment cinetic. În literatura engleză apare termenul angular momentum. Ambele desemnează aceeași mărime fizică.
Cum obținem valoarea momentului unghiular?
Pentru două vectori \(\vec a\) și \(\vec b\), modulul produsului vectorial este:
unde \(\phi\) este unghiul dintre cei doi vectori.
Aplicăm această regulă vectorilor \(\vec r\) și \(\vec p\):
Deoarece modulul impulsului este:
rezultă imediat:
Momentul unghiular nu depinde numai de masa corpului și de viteză. Contează și poziția corpului față de punctul ales, precum și orientarea vitezei față de vectorul de poziție.
Cazul 1: mișcare perpendiculară pe raza de poziție
Dacă viteza este perpendiculară pe \(\vec r\), atunci:
și:
Prin urmare:
Cazul 2: mișcare pe direcția vectorului de poziție
Dacă particula se deplasează exact spre punctul \(O\) sau exact în sens opus, vectorii \(\vec r\) și \(\vec v\) sunt paraleli.
În ambele situații:
deci:
O particulă nu trebuie să se deplaseze pe un cerc pentru a avea moment unghiular. Chiar și o particulă care se deplasează pe o linie dreaptă poate avea \(L\neq 0\) față de un punct aflat în afara acelei linii.
De ce apar mai multe formule pentru \(L\)?
Formula:
poate fi interpretată geometric în două moduri diferite. Ambele conduc la formule foarte utile în probleme.
Folosind componenta perpendiculară a impulsului
Componenta impulsului perpendiculară pe \(\vec r\) este:
Înlocuind în expresia momentului unghiular:
obținem:
Deoarece:
rezultă și:
Folosind distanța perpendiculară față de traiectorie
Putem introduce distanța perpendiculară dintre punctul \(O\) și dreapta pe care se deplasează particula:
Atunci:
și obținem:
sau, folosind \(p=mv\):
O particulă trece pe lângă punctul \(O\)
Presupunem că o particulă se deplasează rectiliniu cu viteză constantă, iar distanța minimă dintre traiectorie și punctul \(O\) este \(b\).
Atunci putem identifica:
iar momentul unghiular are modulul:
Deși distanța \(r\) dintre particulă și punctul \(O\) se schimbă permanent, distanța perpendiculară \(b\) rămâne constantă. Dacă masa și viteza sunt constante, și momentul unghiular rămâne constant.
Direcția și sensul momentului unghiular
Momentul unghiular nu este doar un număr. El este un vector. Direcția sa rezultă din produsul vectorial:
Prin definiția produsului vectorial, vectorul \(\vec L\) este perpendicular atât pe \(\vec r\), cât și pe \(\vec p\).
Dacă mișcarea are loc în planul \(xy\), momentul unghiular va fi orientat de-a lungul axei \(z\).
Regula mâinii drepte
Orientăm degetele mâinii drepte în direcția lui \(\vec r\) și le rotim spre direcția lui \(\vec p\). Degetul mare indică sensul vectorului \(\vec L\).
Dacă rotația este în sens trigonometric, momentul unghiular este de obicei considerat pozitiv. Dacă rotația este în sens orar, momentul unghiular este considerat negativ.
Unitatea de măsură a momentului unghiular
Pornim de la:
Unitatea pentru \(r\) este metrul:
iar impulsul se măsoară în:
Prin urmare:
deci:
Aceeași unitate poate fi scrisă și sub forma:
Unitatea \(\mathrm{J\,s}\) apare și în mecanica cuantică. Constanta lui Planck are exact această unitate, ceea ce nu este întâmplător: momentul unghiular are un rol fundamental și la scară microscopică.
Legea a doua a lui Newton în formă unghiulară
În mișcarea de translație, legea a doua a lui Newton poate fi scrisă:
Pentru rotație există o relație analogă. Momentul rezultant al forțelor determină variația momentului unghiular:
Relația nu trebuie memorată fără explicație. Ea poate fi dedusă direct din definiția momentului unghiular.
Deducerea pas cu pas
Pornim de la definiția momentului unghiular pentru o particulă de masă constantă:
Derivăm relația în raport cu timpul.
Pentru derivata unui produs vectorial folosim o regulă asemănătoare regulii produsului:
Prin urmare:
Dar derivata vectorului de poziție este viteza:
iar derivata vitezei este accelerația:
Relația devine:
Produsul vectorial al unui vector cu el însuși este nul:
deoarece unghiul dintre cei doi vectori este zero și:
Rămâne:
Masa este scalară, deci o putem introduce în produs:
Din legea a doua a lui Newton:
obținem:
Dar momentul forței este definit prin:
Prin urmare:
O forță rezultantă modifică impulsul liniar. În mod analog, un moment rezultant al forțelor modifică momentul unghiular.
Momentul forței și momentul unghiular trebuie calculate față de același punct. Altfel, relația nu poate fi aplicată direct.
Momentul unghiular al unui sistem
Dacă sistemul conține mai multe particule, fiecare particulă are propriul moment unghiular față de punctul ales:
Momentul unghiular total este suma vectorială a tuturor contribuțiilor:
Derivăm în raport cu timpul:
Derivata sumei este suma derivatelor:
Pentru fiecare particulă:
deci:
Forțele care acționează într-un sistem pot fi împărțite în forțe interne, exercitate între particulele sistemului, și forțe externe, produse de corpuri din afara sistemului.
În situația mecanică obișnuită în care forțele interne apar în perechi acțiune–reacțiune orientate pe dreapta care unește particulele, momentele lor se compensează două câte două.
În consecință, variația momentului unghiular total este determinată de momentul rezultant al forțelor externe:
O forță poate fi externă pentru un sistem și internă pentru altul. De exemplu, forța dintre două patinatoare este internă dacă le considerăm împreună, dar este externă dacă analizăm doar una dintre ele.
Deducerea relației dintre \(L\), \(I\) și \(\omega\)
Considerăm acum un corp rigid care se rotește în jurul unei axe fixe. Împărțim corpul în elemente foarte mici de masă:
Fiecare element de masă se deplasează pe un cerc în jurul axei. Notăm cu \(r_{\perp i}\) distanța perpendiculară dintre elementul \(i\) și axa de rotație.
Pasul 1 — viteza elementului de masă
Pentru rotația unui corp rigid, toate punctele au aceeași viteză unghiulară \(\omega\), dar vitezele liniare diferă.
Pentru elementul \(i\):
Pasul 2 — momentul unghiular al elementului
Componenta momentului unghiular paralelă cu axa de rotație este:
Înlocuim viteza:
rezultând:
Pasul 3 — însumarea tuturor elementelor
Momentul unghiular al corpului este suma contribuțiilor tuturor elementelor de masă:
Înlocuind expresia fiecărui termen:
Deoarece toate elementele corpului rigid au aceeași viteză unghiulară, \(\omega\) poate fi scos în fața sumei:
Pasul 4 — recunoașterea momentului de inerție
Expresia:
este tocmai momentul de inerție al corpului față de axa aleasă:
În consecință:
Pentru un corp rigid general, formula \(L=I\omega\) descrie componenta momentului unghiular de-a lungul axei fixe de rotație. Vectorul complet \(\vec L\) nu este obligatoriu paralel cu \(\vec\omega\) pentru orice distribuție de masă.
În cazul rotației în jurul unei axe principale sau al corpurilor cu suficientă simetrie, relația vectorială poate fi tratată direct în forma obișnuită.
La aceeași viteză unghiulară, un corp cu moment de inerție mai mare are și un moment unghiular mai mare. Distribuirea masei departe de axă devine astfel foarte importantă.
Cum reapare relația \(\tau=I\alpha\)?
Pentru rotația în jurul unei axe fixe avem:
Din legea a doua în formă unghiulară:
Înlocuim expresia momentului unghiular:
Dacă distribuția masei nu se schimbă, atunci momentul de inerție este constant:
și poate fi scos în fața derivatei:
Dar:
deci:
Relația \(\tau=I\alpha\) nu este o formulă izolată. Ea apare natural din relațiile mai generale \(\tau=dL/dt\) și \(L=I\omega\), atunci când momentul de inerție rămâne constant.
Ce se întâmplă dacă momentul exterior este nul?
Pentru un sistem de particule avem:
Presupunem că momentul rezultant al forțelor externe este nul:
Rezultă:
Dacă derivata temporală a unei mărimi este zero, acea mărime nu se schimbă în timp. Prin urmare:
Între două momente ale mișcării putem scrie:
Aceasta este legea conservării momentului unghiular.
Pentru rotația în jurul aceleiași axe
Dacă putem folosi relația:
conservarea devine:
Relația arată că o modificare a distribuției masei poate produce o modificare a vitezei unghiulare chiar dacă momentul exterior rezultant este nul.
Momentul unghiular se conservă:
Dacă masa este apropiată de axă, momentul de inerție scade:
Pentru ca produsul \(I\omega\) să rămână constant, viteza unghiulară trebuie să crească:
Când o patinatoare aflată în rotație își apropie brațele de corp, masa sa se distribuie mai aproape de axa de rotație. Momentul de inerție scade, iar viteza unghiulară crește pentru ca momentul unghiular total să rămână constant.
Mișcarea liniară și mișcarea de rotație
Multe relații din mecanica rotației sunt construite în paralel cu relațiile cunoscute din mișcarea de translație. Compararea lor ajută la înțelegerea structurii mecanicii.
| Concept | Translație | Rotație |
|---|---|---|
| Poziție | \(x\) | \(\theta\) |
| Viteză | \(v\) | \(\omega\) |
| Accelerație | \(a\) | \(\alpha\) |
| Inerție | \(m\) | \(I\) |
| Impuls | \(\vec p=m\vec v\) | \(\vec L\) |
| Moment unghiular pentru axă fixă | — | \(L=I\omega\) |
| Cauza variației mișcării | \(\vec F\) | \(\vec\tau\) |
| Legea a doua | \( \vec F_{\mathrm{net}} = \dfrac{d\vec p}{dt} \) | \( \vec\tau_{\mathrm{net}} = \dfrac{d\vec L}{dt} \) |
| Conservare | \( \vec p=\text{constant} \) | \( \vec L=\text{constant} \) |
Masa \(m\) joacă în translație un rol asemănător cu momentul de inerție \(I\) în rotație. Impulsului \(\vec p\) îi corespunde momentul unghiular \(\vec L\), iar forței \(\vec F\) îi corespunde momentul forței \(\vec\tau\).
Cum alegi relația potrivită într-o problemă?
Înainte de calcule, trebuie stabilit ce fel de sistem este analizat și față de ce punct sau axă se calculează momentul unghiular.
- Pentru o particulă, punctul de plecare este \( \vec L=\vec r\times\vec p \).
- Dacă se cunosc unghiul dintre poziție și viteză, se poate folosi \( L=rmv\sin\phi \).
- Dacă se cunoaște distanța perpendiculară până la traiectorie, este mai simplu să folosim \( L=r_{\perp}mv \).
- Pentru mai multe particule, se însumează momentele unghiulare: \( \vec L=\sum_i\vec L_i \).
- Pentru un corp rigid aflat în rotație în jurul unei axe fixe, este utilă relația \( L=I\omega \).
- Dacă apare un moment exterior al forțelor, se folosește \( \vec\tau_{\mathrm{ext}}=d\vec L/dt \).
- Dacă momentul exterior rezultant este nul, se verifică imediat posibilitatea aplicării conservării momentului unghiular.
Nu folosi automat \(L=I\omega\) pentru orice particulă. Relația \( \vec L=\vec r\times\vec p \) este definiția generală pentru o particulă. Relația \(L=I\omega\) apare pentru un corp rigid aflat în rotație în condițiile discutate mai sus.