Mecanică / Conservarea momentului cinetic

03

Conservarea momentului cinetic

Formule și raționament matematic

Relații matematice și justificări.

Spațiu de lucru · lecția 20

Conservarea momentului cinetic

Conservarea momentului cinetic nu trebuie privită ca o formulă izolată. Ea rezultă direct din legătura dintre momentul forței și modul în care se modifică mișcarea de rotație a unui sistem.

Ideea matematică este foarte apropiată de ceea ce se întâmplă în mișcarea de translație. O forță rezultantă modifică impulsul unui corp, iar un moment rezultant al forțelor modifică momentul cinetic. Dacă influența exterioară care ar putea produce această schimbare dispare, momentul cinetic nu mai are motiv să se modifice.

În continuare vom construi această lege pas cu pas, pornind de la relația fundamentală a dinamicii rotației și ajungând la situațiile întâlnite la un patinator, la un săritor în apă sau la o persoană aflată pe un scaun rotativ.

1. Mărimile fizice de care avem nevoie

Pentru a descrie matematic fenomenul trebuie să distingem foarte clar trei mărimi: momentul cinetic, momentul forței și momentul de inerție. Ele sunt legate între ele, dar reprezintă lucruri diferite.

Simbol Mărime fizică Unitate în SI
\vec L momentul cinetic \mathrm{kg\,m^2/s}
\vec\tau momentul forței \mathrm{N\,m}
I momentul de inerție \mathrm{kg\,m^2}
\omega viteza unghiulară \mathrm{rad/s}
\alpha accelerația unghiulară \mathrm{rad/s^2}
r distanța față de axa de rotație \mathrm{m}
Atenție la denumiri

Momentul forței și momentul cinetic nu sunt aceeași mărime. Momentul forței descrie tendința unei forțe de a modifica rotația, în timp ce momentul cinetic caracterizează starea de rotație pe care sistemul o are deja.

2. De unde pornește legea conservării?

Punctul de plecare este forma pentru rotație a principiului fundamental al dinamicii. Momentul rezultant al forțelor externe este egal cu viteza de variație în timp a momentului cinetic:

\boxed{ \vec{\tau}_{\mathrm{ext}} = \frac{d\vec L}{dt} }

Această relație trebuie citită fizic, nu doar matematic: dacă există un moment exterior rezultant, momentul cinetic al sistemului se poate modifica.

Analogia cu mișcarea de translație

Pentru translație avem:

\vec F_{\mathrm{ext}} = \frac{d\vec p}{dt}

Pentru rotație avem:

\vec\tau_{\mathrm{ext}} = \frac{d\vec L}{dt}

Forța modifică impulsul. Momentul forței modifică momentul cinetic. Cele două legi au aceeași structură.

3. Cum apare matematic conservarea momentului cinetic?

Considerăm acum un sistem asupra căruia momentul rezultant al forțelor externe este nul.

  1. Impunem condiția fizică

    Nu există un moment exterior rezultant:

    \vec\tau_{\mathrm{ext}} = 0
  2. Folosim legea fundamentală a rotației

    \vec\tau_{\mathrm{ext}} = \frac{d\vec L}{dt}

    Deoarece partea stângă este nulă, rezultă:

    \frac{d\vec L}{dt}=0
  3. Interpretăm derivata nulă

    Dacă derivata unei mărimi în raport cu timpul este nulă, acea mărime nu se modifică în timp.

    \boxed{ \vec L=\mathrm{constant} }

Am ajuns astfel direct la legea conservării momentului cinetic.

Ce trebuie reținut

Conservarea momentului cinetic nu este o regulă suplimentară pusă separat peste celelalte legi ale mecanicii. Ea apare chiar din ecuația fundamentală a mișcării de rotație atunci când momentul exterior rezultant este nul.

4. Forma între două momente diferite de timp

Dacă momentul cinetic este constant, valoarea sa într-un moment inițial trebuie să fie aceeași cu valoarea sa într-un moment ulterior.

\boxed{ \vec L_i=\vec L_f }

Indicii i și f înseamnă „inițial” și „final”.

Relația este foarte puternică deoarece nu trebuie să cunoaștem toate stările intermediare prin care trece sistemul. Este suficient să comparăm starea de început cu starea de final.

Curiozitate

Acesta este unul dintre motivele pentru care legile de conservare sunt atât de utile în fizică. Uneori mișcarea dintre două stări poate fi extrem de complicată, dar o mărime conservată permite legarea directă a începutului de sfârșit.

5. Momentul cinetic pentru rotația în jurul unei axe fixe

Pentru un corp rigid care se rotește în jurul unei axe fixe, momentul cinetic de-a lungul axei de rotație poate fi scris sub forma:

\boxed{ L=I\omega }

Această relație este echivalentul rotațional al relației dintre impuls, masă și viteză din mișcarea de translație:

p=mv

Translație

Masa m măsoară inerția corpului la modificarea mișcării de translație.

p=mv

Rotație

Momentul de inerție I măsoară inerția corpului la modificarea mișcării de rotație.

L=I\omega

6. De ce poziția masei contează?

Momentul de inerție nu depinde numai de masa totală a corpului. Contează și modul în care această masă este distribuită față de axa de rotație.

Pentru un sistem alcătuit din particule:

I=\sum_i m_i r_i^2

unde r_i reprezintă distanța perpendiculară dintre particula i și axa de rotație.

Pentru o distribuție continuă de masă:

I=\int r^2\,dm

Observăm apariția pătratului distanței. Aceasta înseamnă că deplasarea unei mase mai departe de axă are un efect foarte puternic asupra momentului de inerție.

O consecință interesantă

Dacă aceeași masă este mutată la o distanță de două ori mai mare față de axă, contribuția sa la momentul de inerție devine de patru ori mai mare, deoarece distanța apare la pătrat.

r'=2r \quad\Longrightarrow\quad m(r')^2 = 4mr^2

7. Formula folosită când corpul își redistribuie masa

Ajungem acum la situația din imaginea cu persoana aflată pe scaunul rotativ. Corpul se rotește, iar persoana apropie sau depărtează greutățile de axa de rotație.

Dacă momentul exterior rezultant este nul, momentul cinetic se conservă:

L_i=L_f

Pentru rotația în jurul aceleiași axe folosim:

L=I\omega

În starea inițială:

L_i=I_i\omega_i

În starea finală:

L_f=I_f\omega_f

Deoarece L_i=L_f, rezultă:

\boxed{ I_i\omega_i = I_f\omega_f }

Aceasta este relația centrală pentru problemele în care un corp își modifică distribuția masei în timpul rotației.

8. Cum deducem modificarea vitezei unghiulare?

Pornim de la legea:

I_i\omega_i = I_f\omega_f

Dorim să aflăm viteza unghiulară finală. Împărțim relația la I_f:

\boxed{ \omega_f = \frac{I_i}{I_f}\omega_i }

Această formă ne permite să vedem imediat relația dintre momentul de inerție și viteza unghiulară.

Dacă momentul de inerție scade

I_f<I_i

Raportul I_i/I_f este mai mare decât unu, deci:

\omega_f>\omega_i

Rotația devine mai rapidă.

Dacă momentul de inerție crește

I_f>I_i

Raportul I_i/I_f este mai mic decât unu, deci:

\omega_f<\omega_i

Rotația devine mai lentă.

9. Un exemplu pur matematic

Să presupunem că o persoană aflată pe un scaun rotativ își apropie brațele astfel încât momentul de inerție devine de două ori mai mic:

I_f=\frac{I_i}{2}

Aplicăm conservarea momentului cinetic:

I_i\omega_i = I_f\omega_f

Înlocuim I_f=I_i/2:

I_i\omega_i = \frac{I_i}{2}\omega_f

Simplificăm I_i:

\omega_i = \frac{\omega_f}{2}

Prin urmare:

\boxed{ \omega_f=2\omega_i }

Dacă momentul de inerție se înjumătățește, viteza unghiulară se dublează.

10. Conservarea pe o singură axă

Momentul cinetic și momentul forței sunt mărimi vectoriale. Din acest motiv, conservarea poate fi analizată separat pe diferite direcții.

Pentru componenta după axa z, avem:

\tau_{\mathrm{ext},z} = \frac{dL_z}{dt}

Dacă:

\tau_{\mathrm{ext},z}=0

atunci:

\frac{dL_z}{dt}=0

deci:

\boxed{ L_z=\mathrm{constant} }
De ce este important?

Nu este obligatoriu ca momentul cinetic să se conserve în toate direcțiile. Este suficient ca momentul exterior să fie nul pe o anumită axă pentru ca acea componentă a momentului cinetic să se conserve.

11. De ce forțele interne nu distrug conservarea?

Când persoana de pe scaunul rotativ își mișcă brațele, mușchii exercită forțe. Așadar, în interiorul sistemului există forțe și momente ale forțelor.

Totuși, acestea sunt interacțiuni interne. Ele pot transfera moment cinetic de la o parte a sistemului la alta, dar nu pot modifica momentul cinetic total al sistemului izolat.

\vec L_{\mathrm{total}} = \vec L_1+\vec L_2+\vec L_3+\cdots

Unele componente ale sistemului își pot modifica momentul cinetic, însă suma tuturor contribuțiilor rămâne constantă dacă momentul exterior rezultant este nul.

Imagine mentală

Gândește-te la momentul cinetic ca la o cantitate care poate fi redistribuită în interiorul sistemului, dar nu poate fi creată sau eliminată de interacțiunile interne ale unui sistem izolat.

12. Moment cinetic constant nu înseamnă energie constantă

Această diferență este foarte importantă. Pentru un corp rigid aflat în rotație, energia cinetică de rotație este:

E_{\mathrm{rot}} = \frac{1}{2}I\omega^2

Dar din:

L=I\omega

putem scrie:

\omega=\frac{L}{I}

Introducem această expresie în formula energiei:

E_{\mathrm{rot}} = \frac{1}{2}I \left( \frac{L}{I} \right)^2

Ridicăm raportul la pătrat:

E_{\mathrm{rot}} = \frac{1}{2}I \frac{L^2}{I^2}

Simplificăm un factor I:

\boxed{ E_{\mathrm{rot}} = \frac{L^2}{2I} }

Dacă momentul cinetic este constant, observăm că energia de rotație este invers proporțională cu momentul de inerție.

L=\mathrm{constant} \qquad\Longrightarrow\qquad E_{\mathrm{rot}}\sim\frac{1}{I}
De unde apare energia suplimentară?

Atunci când un patinator își apropie brațele și începe să se rotească mai repede, momentul cinetic se conservă, dar energia cinetică de rotație poate crește.

Energia suplimentară nu apare din nimic. Patinatorul efectuează lucru mecanic prin contracția mușchilor atunci când își apropie brațele de axă. Energia chimică a organismului este transformată parțial în energie cinetică de rotație.

13. Aplicarea la săritorul în apă

După desprinderea de trambulină, momentul exterior față de centrul de masă este foarte mic pe durata scurtă a săriturii. Putem considera, într-o bună aproximație, că momentul cinetic se conservă:

I_i\omega_i = I_f\omega_f

Sportivul își strânge corpul

Masele corpului se apropie de axa de rotație. Momentul de inerție scade:

I_f<I_i

Pentru ca produsul I\omega să rămână constant, viteza unghiulară trebuie să crească:

\omega_f>\omega_i

Sportivul își întinde corpul înainte de intrarea în apă

Momentul de inerție crește:

I_f>I_i

Viteza unghiulară scade:

\omega_f<\omega_i
Legătura dintre fizică și tehnica sportivă

Sportivul nu trebuie să primească un nou „impuls de rotație” din aer pentru a se roti mai repede. El modifică distribuția propriei mase, iar conservarea momentului cinetic produce automat modificarea vitezei unghiulare.

14. Aplicarea la săritura în lungime

După desprinderea de sol, sportivul posedă un anumit moment cinetic. În timpul zborului, momentul exterior este mic, astfel încât momentul cinetic total rămâne aproximativ constant.

Sportivul poate însă deplasa brațele și picioarele. Aceste mișcări redistribuie momentul cinetic între diferitele părți ale corpului.

\vec L_{\mathrm{total}} = \vec L_{\mathrm{trunchi}} + \vec L_{\mathrm{brațe}} + \vec L_{\mathrm{picioare}}

Dacă brațele capătă moment cinetic într-un anumit sens, restul corpului poate căpăta o modificare corespunzătoare în sens opus, astfel încât suma să rămână aceeași.

De ce sportivul „pedalează” cu brațele?

Mișcarea brațelor nu poate elimina momentul cinetic total al sportivului, dar îl poate redistribui între diferitele părți ale corpului. Astfel, sportivul își poate controla orientarea trunchiului și poziția necesară pentru aterizare.

15. Verificarea dimensională

Verificăm unitatea momentului cinetic folosind:

L=I\omega

Momentul de inerție are unitatea:

[I] = \mathrm{kg\,m^2}

Viteza unghiulară are unitatea:

[\omega] = \mathrm{s^{-1}}

Radianul este adimensional, astfel încât:

[L] = \mathrm{kg\,m^2} \cdot \mathrm{s^{-1}}
\boxed{ [L] = \mathrm{kg\,m^2/s} }

16. Exemplu complet de calcul

O persoană aflată pe un scaun rotativ are inițial momentul de inerție de 4.0\,\mathrm{kg\,m^2} și viteza unghiulară 2.0\,\mathrm{rad/s} . După apropierea brațelor, momentul de inerție devine 1.6\,\mathrm{kg\,m^2} . Determinăm noua viteză unghiulară.

Momentul exterior rezultant este considerat nul, deci:

I_i\omega_i = I_f\omega_f

Izolăm viteza unghiulară finală:

\omega_f = \frac{I_i\omega_i}{I_f}

Introducem valorile:

\omega_f = \frac{ 4.0\cdot2.0 }{ 1.6 }
\boxed{ \omega_f = 5.0\,\mathrm{rad/s} }

Momentul de inerție a scăzut, iar viteza unghiulară a crescut de la 2.0\,\mathrm{rad/s} la 5.0\,\mathrm{rad/s} . Rezultatul este exact ceea ce anticipam fizic.

Raționamentul esențial

1. Momentul exterior modifică momentul cinetic:

\vec\tau_{\mathrm{ext}} = \frac{d\vec L}{dt}

2. Dacă momentul exterior rezultant este nul:

\vec\tau_{\mathrm{ext}}=0

atunci momentul cinetic nu se mai modifică:

\boxed{ \vec L=\mathrm{constant} }

3. Între două stări:

\boxed{ \vec L_i=\vec L_f }

4. Pentru rotația unui corp rigid în jurul unei axe fixe:

L=I\omega

iar legea conservării devine:

\boxed{ I_i\omega_i = I_f\omega_f }

Dacă masa se apropie de axă, I scade și \omega crește. Dacă masa se depărtează de axă, I crește și \omega scade.