Echilibrul static
Într-o problemă de echilibru static nu căutăm doar forțele care se compensează. Trebuie să urmărim simultan două efecte: tendința corpului de a se deplasa și tendința sa de a se roti. De aici apar cele două condiții fundamentale ale echilibrului.
Când spunem că un corp este în echilibru static?
Considerăm un corp rigid care rămâne în repaus față de sistemul de referință ales. Deoarece viteza sa nu se modifică, accelerația de translație este nulă. Aplicând legea a doua a lui Newton, rezultă că suma vectorială a tuturor forțelor externe trebuie să fie nulă.
Această relație asigură numai faptul că centrul de masă al corpului nu începe să accelereze. Pentru un corp întins, însă, mai există o posibilitate: corpul ar putea începe să se rotească fără ca centrul său de masă să se deplaseze.
Echilibrul de translație
Σ Fext = 0Forțele orientate în sensuri opuse trebuie să se compenseze, astfel încât centrul de masă să nu capete accelerație.
Echilibrul de rotație
Σ τext = 0Pentru ca nici mișcarea de rotație să nu se modifice, suma momentelor tuturor forțelor externe trebuie să fie nulă.
Echilibrul static înseamnă simultan echilibru de translație și echilibru de rotație. Una dintre condiții nu o înlocuiește pe cealaltă.
De ce contează locul în care este aplicată forța?
O forță nu produce același efect de rotație indiferent de punctul în care este aplicată. Pentru a descrie această diferență folosim momentul forței față de o axă sau față de un punct ales.
Brațul momentului este distanța perpendiculară dintre axa de rotație și linia de acțiune a forței. Această definiție explică de ce o ușă este mai ușor de deschis dacă împingem aproape de mâner decât dacă împingem lângă balamale. Forța poate fi aceeași, dar brațul momentului este mult mai mare.
O forță poate fi foarte mare și totuși să nu producă moment față de o anumită axă. Este suficient ca linia ei de acțiune să treacă prin axa respectivă. Atunci brațul momentului este nul.
Situații reale în care apare echilibrul static
Grinda sprijinită
Suporturile împing în sus, greutățile trag în jos, iar sistemul rămâne în repaus numai atunci când efectele de translație și de rotație se anulează simultan.
Scara rezemată de un perete
Forța de frecare de la bază furnizează componenta orizontală necesară echilibrului. Fără ea, baza scării nu ar mai putea echilibra împingerea orizontală a peretelui.
Grinda susținută de un cablu
Balama susține greutatea sistemului și compensează componenta orizontală produsă de tensiunea cablului. Rezultanta din balama poate fi mai mare decât fiecare forță observată separat.
Alegerea axei simplifică raționamentul
Dacă alegem drept axă un punct prin care trece o forță necunoscută, momentul acelei forțe devine nul. Fizic, sistemul nu se schimbă deloc; se schimbă doar felul în care îl descriem matematic, iar acest lucru poate scurta mult calculele.