Mecanică / Legile lui Kepler

02

Legile lui Kepler

Exemplu grafic al fenomenului

Grafice și interpretarea lor.

Spațiu de lucru · lecția 26

Legile lui Kepler

Aceasta este pagina separată pentru Exemplu grafic al fenomenului, lecția Legile lui Kepler din capitolul Mecanică (Fizică).

Mecanică · Gravitație · Mișcare orbitală

Exemplu grafic al fenomenului — Legile lui Kepler

Urmărește mișcarea unei planete pe o orbită eliptică și modifică parametrii orbitei. Poți compara direct distanța față de Soare, viteza orbitală, ariile măturate în intervale egale de timp și perioada de revoluție.

Sistem planetă–Soare
Planul orbitei sectoarele colorate corespund unor intervale egale de timp
orbită viteză gravitație arii egale
Distanța r —
Viteza v —
Perioada T —
Poziție orbitală —
Viteza areolară —
T² / a³ —
Evoluția mărimilor pe durata unei revoluții
Orbita curentă
Periheliu —
Afeliu —
Viteză la periheliu —
Viteză la afeliu —
Perioadă orbitală —
Viteză areolară —
Pentru aceeași masă centrală, raportul T² / a³ rămâne constant, indiferent de excentricitatea orbitei.

Ce se observă în simulare

Soarele este așezat într-unul dintre focarele elipsei, nu în centrul ei geometric. Dacă excentricitatea este redusă, orbita seamănă foarte mult cu un cerc. Pe măsură ce excentricitatea crește, diferența dintre periheliu și afeliu devine tot mai evidentă.

Mișcarea planetei nu este uniformă. În apropierea periheliului, distanța față de Soare este mai mică și viteza orbitală este mai mare. Spre afeliu, planeta încetinește. Poziția punctului de pe grafic se modifică în același timp cu planeta, astfel încât variația vitezei poate fi urmărită direct.

Urmărește ariile colorate. Fiecare sector reprezintă același interval de timp. În apropierea Soarelui, planeta trebuie să parcurgă o porțiune mai mare din orbită, iar mai departe de Soare parcurge o porțiune mai mică. Ariile măturate rămân însă egale. Aceasta este ideea centrală a celei de-a doua legi a lui Kepler.

Vectorul vitezei este tangent la traiectorie, în timp ce direcția gravitației este orientată spre Soare. Gravitația este o forță centrală, iar acest lucru explică legătura dintre legea ariilor și conservarea momentului cinetic.

Semiaxa mare controlează scara orbitei. Dacă o mărești și păstrezi aceeași masă centrală, perioada crește mult mai repede decât dimensiunea orbitei. Valoarea T² / a³ afișată de simulator rămâne constantă. Dacă modifici masa corpului central, această constantă se schimbă, iar o masă centrală mai mare produce perioade orbitale mai scurte pentru aceeași semiaxă.

Orbita eliptică

Se pot identifica focarele, semiaxa mare, periheliul, afeliul și efectul excentricității asupra formei orbitei.

Legea ariilor

Ariile măturate în intervale egale de timp sunt egale, chiar dacă distanța parcursă de planetă nu este aceeași.

Viteza orbitală

Planeta se deplasează cel mai repede la periheliu și cel mai încet la afeliu. Graficul permite urmărirea continuă a variației.

Legea perioadelor

Pentru același corp central, raportul dintre pătratul perioadei și cubul semiaxei mari rămâne constant.