Aceasta este pagina separată pentru Exemplu grafic al fenomenului, lecția Legile lui Kepler din capitolul Mecanică (Fizică).
Exemplu grafic al fenomenului — Legile lui Kepler
Urmărește mișcarea unei planete pe o orbită eliptică și modifică parametrii orbitei. Poți compara direct distanța față de Soare, viteza orbitală, ariile măturate în intervale egale de timp și perioada de revoluție.
Ce se observă în simulare
Soarele este așezat într-unul dintre focarele elipsei, nu în centrul ei geometric. Dacă excentricitatea este redusă, orbita seamănă foarte mult cu un cerc. Pe măsură ce excentricitatea crește, diferența dintre periheliu și afeliu devine tot mai evidentă.
Mișcarea planetei nu este uniformă. În apropierea periheliului, distanța față de Soare este mai mică și viteza orbitală este mai mare. Spre afeliu, planeta încetinește. Poziția punctului de pe grafic se modifică în același timp cu planeta, astfel încât variația vitezei poate fi urmărită direct.
Urmărește ariile colorate. Fiecare sector reprezintă același interval de timp. În apropierea Soarelui, planeta trebuie să parcurgă o porțiune mai mare din orbită, iar mai departe de Soare parcurge o porțiune mai mică. Ariile măturate rămân însă egale. Aceasta este ideea centrală a celei de-a doua legi a lui Kepler.
Vectorul vitezei este tangent la traiectorie, în timp ce direcția gravitației este orientată spre Soare. Gravitația este o forță centrală, iar acest lucru explică legătura dintre legea ariilor și conservarea momentului cinetic.
Semiaxa mare controlează scara orbitei. Dacă o mărești și păstrezi aceeași masă centrală, perioada crește mult mai repede decât dimensiunea orbitei. Valoarea T² / a³ afișată de simulator rămâne constantă. Dacă modifici masa corpului central, această constantă se schimbă, iar o masă centrală mai mare produce perioade orbitale mai scurte pentru aceeași semiaxă.
Orbita eliptică
Se pot identifica focarele, semiaxa mare, periheliul, afeliul și efectul excentricității asupra formei orbitei.
Legea ariilor
Ariile măturate în intervale egale de timp sunt egale, chiar dacă distanța parcursă de planetă nu este aceeași.
Viteza orbitală
Planeta se deplasează cel mai repede la periheliu și cel mai încet la afeliu. Graficul permite urmărirea continuă a variației.
Legea perioadelor
Pentru același corp central, raportul dintre pătratul perioadei și cubul semiaxei mari rămâne constant.