Mecanică / Fluidele

03

Fluidele

Formule și raționament matematic

Relații matematice și justificări.

Spațiu de lucru · lecția 28

Fluidele

Aceasta este pagina separată pentru Formule și raționament matematic, lecția Fluidele din capitolul Mecanică (Fizică).

Mecanică · Lecția 28 · Raționament matematic

Formule și raționament matematic — Fluidele

Pentru a descrie matematic un fluid nu este suficient să cunoaștem masa totală sau forța totală care acționează asupra lui. Fluidele ocupă regiuni întinse, iar proprietățile lor pot fi diferite de la un punct la altul. Din acest motiv introducem două mărimi foarte importante: densitatea și presiunea. Pornind de la ele putem explica apoi de ce presiunea crește cu adâncimea și cum funcționează manometrele și barometrele.

Mărimile pe care le vom folosi

\(\rho\) densitatea fluidului, în \(\mathrm{kg/m^3}\)
\(m\) masa, în \(\mathrm{kg}\)
\(V\) volumul, în \(\mathrm{m^3}\)
\(p\) presiunea, în \(\mathrm{Pa}\)
\(F\) forța normală exercitată pe suprafață, în \(\mathrm{N}\)
\(A\) aria suprafeței, în \(\mathrm{m^2}\)
\(h\) adâncimea față de suprafața liberă a fluidului, în \(\mathrm{m}\)
\(g\) accelerația gravitațională, în \(\mathrm{m/s^2}\)
\(p_0\) presiunea la nivelul de referință, adesea presiunea atmosferică
\(p_g\) presiunea manometrică

Densitatea: câtă masă se află într-un anumit volum?

Pentru un corp omogen, densitatea exprimă masa conținută într-o unitate de volum. Dacă un corp cu masa \(m\) ocupă volumul \(V\), densitatea sa este:

\[ \boxed{ \rho = \frac{m}{V} } \]

Relația poate fi citită direct: pentru același volum, o masă mai mare înseamnă o densitate mai mare. Pentru aceeași masă, un volum mai mare înseamnă o densitate mai mică.

Putem rearanja formula în funcție de mărimea pe care dorim să o calculăm.

\[ \boxed{ m = \rho V } \]
\[ \boxed{ V = \frac{m}{\rho} } \]
Densitatea într-un punct al fluidului

Într-un fluid, densitatea poate să nu fie aceeași peste tot. Pentru a descrie densitatea în apropierea unui anumit punct, considerăm un volum foarte mic \(\Delta V\), care conține masa \(\Delta m\).

\[ \rho \approx \frac{\Delta m}{\Delta V} \]

Cu cât volumul ales este mai mic, cu atât descriem mai precis proprietatea fluidului în punctul respectiv. În forma matematică riguroasă:

\[ \boxed{ \rho = \lim_{\Delta V \to 0} \frac{\Delta m}{\Delta V} } \]

În problemele de liceu, fluidul este de cele mai multe ori considerat omogen, astfel încât putem utiliza direct relația \(\rho=m/V\).

Verificare dimensională
\[ [\rho] = \frac{[m]}{[V]} = \frac{\mathrm{kg}}{\mathrm{m^3}} = \mathrm{kg/m^3} \]

Rezultatul este exact unitatea SI a densității.

Legătura cu lichidele și gazele

Densitatea gazelor se poate modifica mult atunci când se schimbă presiunea sau temperatura, deoarece gazele se comprimă ușor. Lichidele sunt mult mai greu de comprimat, motiv pentru care în multe probleme de hidrostatică densitatea unui lichid este considerată constantă.

Presiunea: aceeași forță poate produce efecte foarte diferite

Presiunea nu descrie doar mărimea unei forțe. Contează și suprafața pe care este distribuită acea forță.

Dacă o forță normală \(F\) este distribuită uniform pe o suprafață de arie \(A\), presiunea este:

\[ \boxed{ p = \frac{F}{A} } \]

Aceeași relație ne permite să determinăm forța exercitată de un fluid asupra unei suprafețe:

\[ \boxed{ F = pA } \]

Dacă menținem forța constantă și micșorăm aria, presiunea crește:

\[ A \downarrow \quad\Longrightarrow\quad p \uparrow \]

Dacă menținem aria constantă și mărim forța:

\[ F \uparrow \quad\Longrightarrow\quad p \uparrow \]
De unde vine unitatea pascal?
\[ [p] = \frac{\mathrm{N}}{\mathrm{m^2}} \]
\[ \boxed{ 1\,\mathrm{Pa} = 1\,\mathrm{N/m^2} } \]

Un pascal înseamnă, deci, o forță de un newton distribuită uniform pe o suprafață de un metru pătrat.

Exemplu simplu

O forță de \(100\,\mathrm{N}\) acționează uniform pe o suprafață de \(0{,}50\,\mathrm{m^2}\). Presiunea este:

\[ p = \frac{100\,\mathrm{N}} {0{,}50\,\mathrm{m^2}} \]
\[ \boxed{ p = 200\,\mathrm{Pa} } \]
De ce un toc subțire poate produce o presiune foarte mare?

Greutatea persoanei nu trebuie să fie extrem de mare. Dacă aceeași forță este concentrată pe o arie foarte mică, raportul \(F/A\) devine mare. Din același motiv, un obiect ascuțit pătrunde mai ușor într-un material decât unul cu vârful lat.

De ce presiunea crește cu adâncimea?

Considerăm un lichid aflat în repaus și izolăm mental în interiorul său un mic cilindru de fluid, cu aria bazei \(A\). Fața superioară se află la nivelul \(y_1\), iar fața inferioară la nivelul \(y_2\).

Pentru că fluidul este în repaus, cilindrul imaginar se află în echilibru. Rezultanta forțelor verticale trebuie să fie zero.

Forțele care acționează asupra elementului de fluid

Fluidul situat deasupra exercită asupra feței superioare o forță orientată în jos:

\[ F_1 = p_1 A \]

Fluidul situat dedesubt exercită asupra feței inferioare o forță orientată în sus:

\[ F_2 = p_2 A \]

În plus, asupra masei de fluid acționează greutatea:

\[ G = mg \]
Condiția de echilibru

Forța orientată în sus trebuie să echilibreze cele două forțe orientate în jos:

\[ F_2 = F_1 + mg \]

Înlocuim expresiile forțelor de presiune:

\[ p_2A = p_1A + mg \]
Introducem masa fluidului

Pentru cilindrul nostru imaginar:

\[ m = \rho V \]

Volumul cilindrului este aria bazei înmulțită cu înălțimea:

\[ V = A(y_1-y_2) \]

Prin urmare:

\[ m = \rho A(y_1-y_2) \]

Introducem această masă în condiția de echilibru:

\[ p_2A = p_1A + \rho A(y_1-y_2)g \]

Fiecare termen conține aria \(A\). Simplificăm:

\[ p_2 = p_1 + \rho g(y_1-y_2) \]
Relația generală între două niveluri
\[ \boxed{ p_2 = p_1 + \rho g(y_1-y_2) } \]

Dacă punctul 2 se află mai jos decât punctul 1, atunci \(y_2<y_1\), deci \(y_1-y_2>0\). Rezultă imediat \(p_2>p_1\): presiunea este mai mare la nivelul inferior.

Presiunea la adâncimea \(h\)

Alegem acum suprafața lichidului ca nivel de referință. La suprafață presiunea este \(p_0\), iar punctul pe care îl studiem se află la adâncimea \(h\).

Dacă axa verticală este orientată în sus:

\[ y_1 = 0, \qquad y_2 = -h \]

Folosim relația dedusă anterior:

\[ p_2 = p_1 + \rho g(y_1-y_2) \]

Înlocuim:

\[ p = p_0 + \rho g \left[ 0-(-h) \right] \]

Deci:

\[ \boxed{ p = p_0+\rho gh } \]

Termenul \(\rho gh\) reprezintă creșterea presiunii produsă de coloana de lichid dintre suprafață și punctul considerat.

\[ \boxed{ \Delta p = \rho gh } \]
Verificarea dimensională a termenului \(\rho gh\)
\[ [\rho gh] = \frac{\mathrm{kg}}{\mathrm{m^3}} \cdot \frac{\mathrm{m}}{\mathrm{s^2}} \cdot \mathrm{m} \]
\[ [\rho gh] = \frac{\mathrm{kg}} {\mathrm{m\,s^2}} \]

Dar:

\[ 1\,\mathrm{N} = 1\,\mathrm{kg\,m/s^2} \]

Prin urmare:

\[ \frac{\mathrm{kg}} {\mathrm{m\,s^2}} = \frac{\mathrm{N}} {\mathrm{m^2}} = \mathrm{Pa} \]

Termenul \(\rho gh\) are, deci, exact unitatea unei presiuni.

Ce determină presiunea hidrostatică?
\[ \Delta p = \rho gh \]

Creșterea presiunii depinde de densitatea fluidului, de accelerația gravitațională și de adâncime. Nu apare în relație forma recipientului și nici aria bazei.

De ce un baraj este mai gros la bază?

Apa aflată aproape de fund exercită o presiune mai mare decât apa aflată aproape de suprafață. Creșterea este proporțională cu adâncimea, conform relației \(\Delta p=\rho gh\). De aceea partea inferioară a unui baraj trebuie să suporte solicitări mai mari.

De ce presiunea este aceeași la aceeași adâncime?

Din relația hidrostatică:

\[ p=p_0+\rho gh \]

observăm că, pentru același fluid și aceeași valoare a lui \(g\), presiunea depinde doar de adâncimea \(h\).

Dacă două puncte \(A\) și \(B\) se află la aceeași adâncime:

\[ h_A=h_B \]

atunci:

\[ p_A = p_0+\rho gh_A \]
\[ p_B = p_0+\rho gh_B \]

Cum \(h_A=h_B\), rezultă:

\[ \boxed{ p_A=p_B } \]

Această proprietate este una dintre ideile esențiale ale hidrostaticii și stă la baza rezolvării problemelor cu vase comunicante și manometre.

Forma vasului nu modifică presiunea la aceeași adâncime

Un recipient poate fi lat, îngust, curbat sau înclinat. Dacă punctele comparate sunt în același lichid, aflat în repaus, și la aceeași adâncime, presiunea este aceeași. Acest rezultat poate părea surprinzător tocmai pentru că nu depinde de forma vasului.

Presiunea absolută și presiunea manometrică

Pentru un recipient deschis, la suprafața lichidului acționează atmosfera. De aceea, presiunea totală la adâncimea \(h\) este:

\[ p=p_0+\rho gh \]

Aceasta este presiunea absolută.

Uneori ne interesează doar cu cât este presiunea într-un punct mai mare decât presiunea atmosferică. Definim atunci presiunea manometrică:

\[ p_g=p-p_0 \]

Din relația hidrostatică:

\[ p-p_0=\rho gh \]

rezultă:

\[ \boxed{ p_g=\rho gh } \]
Distincția importantă
\[ \boxed{ p_{\text{abs}} = p_{\text{atm}} + p_g } \]

Un manometru poate indica doar diferența față de presiunea atmosferică, în timp ce presiunea absolută include și presiunea atmosferică.

Echilibrul într-un tub în U

Considerăm un tub în U care conține două lichide diferite. Sistemul este în repaus.

Alegem două puncte aflate pe aceeași linie orizontală, în zona de contact dintre lichide. Pentru că sistemul este în echilibru, presiunile în aceste puncte trebuie să fie egale.

\[ p_{\text{st}}=p_{\text{dr}} \]

Dacă ambele brațe sunt deschise la atmosferă, aceeași presiune atmosferică \(p_0\) apare în ambele expresii.

Pentru un lichid cu densitatea \(\rho_1\) și înălțimea \(h_1\):

\[ p_{\text{st}} = p_0+\rho_1gh_1 \]

Pentru celălalt lichid:

\[ p_{\text{dr}} = p_0+\rho_2gh_2 \]

Egalăm presiunile:

\[ p_0+\rho_1gh_1 = p_0+\rho_2gh_2 \]

Presiunea atmosferică se simplifică:

\[ \rho_1gh_1 = \rho_2gh_2 \]

Se simplifică și \(g\):

\[ \boxed{ \rho_1h_1 = \rho_2h_2 } \]

Dacă primul lichid este mai puțin dens:

\[ \rho_1<\rho_2 \]

atunci, pentru echilibru, coloana sa trebuie să fie mai înaltă:

\[ h_1>h_2 \]
De ce uleiul stă mai sus decât apa într-un tub în U?

Uleiul are, în general, o densitate mai mică decât apa. Pentru ca cele două coloane să producă aceeași presiune la nivelul comun, coloana cu densitate mai mică trebuie să aibă o înălțime mai mare.

Barometrul cu mercur

Barometrul cu mercur folosește echilibrul hidrostatic pentru a măsura presiunea atmosferică.

Deasupra coloanei de mercur există o regiune în care presiunea este foarte mică și poate fi aproximată cu zero:

\[ p_{\text{sus}}\approx 0 \]

La nivelul suprafeței mercurului din rezervor acționează presiunea atmosferică \(p_0\).

Diferența de nivel dintre cele două suprafețe este \(h\). Aplicăm relația hidrostatică:

\[ p_0 = 0+\rho_{\mathrm{Hg}}gh \]

Rezultă:

\[ \boxed{ p_0 = \rho_{\mathrm{Hg}}gh } \]

Astfel, presiunea atmosferică poate fi determinată măsurând pur și simplu înălțimea coloanei de mercur.

De ce se folosește mercur și nu apă?

Din relația \(p=\rho gh\), pentru aceeași presiune, o densitate mai mare înseamnă o coloană mai scurtă. Mercurul este mult mai dens decât apa, deci permite construirea unui barometru de dimensiuni mult mai mici.

Manometrul cu tub deschis

Un braț al manometrului este conectat la gazul a cărui presiune vrem să o măsurăm, iar celălalt braț este deschis la atmosferă.

Alegem două puncte aflate la același nivel în lichidul manometric. Presiunile în ele sunt egale.

Într-un braț avem presiunea gazului \(p\), iar în celălalt presiunea atmosferică \(p_0\) și contribuția coloanei de lichid de înălțime \(h\).

\[ p = p_0+\rho gh \]

Mutăm \(p_0\) în membrul stâng:

\[ p-p_0 = \rho gh \]

Dar:

\[ p_g=p-p_0 \]

Prin urmare:

\[ \boxed{ p_g=\rho gh } \]

Diferența de nivel dintre cele două coloane devine astfel o măsură directă a diferenței dintre presiunea gazului și presiunea atmosferică.

De la presiune la forță

Din definiția presiunii:

\[ p=\frac{F}{A} \]

putem determina forța produsă de o presiune uniformă:

\[ \boxed{ F=pA } \]

Această relație arată de ce chiar și presiunea atmosferică poate produce forțe foarte mari atunci când acționează pe suprafețe mari.

Presiunea atmosferică pe o suprafață mică

Considerăm aproximativ:

\[ p_{\mathrm{atm}} \approx 1{,}01\times10^5\,\mathrm{Pa} \]

Pentru o suprafață de:

\[ A=0{,}040\,\mathrm{m^2} \]

forța corespunzătoare este:

\[ F=pA \]
\[ F = \left( 1{,}01\times10^5 \right) \cdot 0{,}040 \]
\[ \boxed{ F \approx 4{,}0\times10^3\,\mathrm{N} } \]

Forța este mare, dar nu simțim efectul ei ca pe o forță uriașă orientată într-o singură direcție deoarece presiunea atmosferică acționează asupra corpului din toate direcțiile, iar presiunile din interiorul organismului contribuie și ele la echilibru.

Legătura dintre toate relațiile

Densitatea ne spune câtă masă este concentrată într-un anumit volum:

\[ \boxed{ \rho=\frac{m}{V} } \]

Presiunea ne spune cum este distribuită o forță normală pe o suprafață:

\[ \boxed{ p=\frac{F}{A} } \]

Într-un fluid aflat în repaus, greutatea coloanei de fluid determină creșterea presiunii cu adâncimea:

\[ \boxed{ p=p_0+\rho gh } \]

Diferența față de presiunea atmosferică este:

\[ \boxed{ p_g=\rho gh } \]

Iar două puncte aflate la aceeași adâncime în același fluid în repaus au aceeași presiune:

\[ \boxed{ h_A=h_B \quad\Longrightarrow\quad p_A=p_B } \]

Din aceste câteva relații rezultă, pas cu pas, funcționarea vaselor comunicante, a tuburilor în U, a manometrelor și a barometrelor. Ideea centrală este aceeași peste tot: într-un fluid aflat în echilibru, variația presiunii trebuie să compenseze efectul gravitației.