Mecanică / Principiul lui Arhimede

03

Principiul lui Arhimede

Formule și raționament matematic

Relații matematice și justificări.

Spațiu de lucru · lecția 30

Principiul lui Arhimede

Aceasta este pagina separată pentru Formule și raționament matematic, lecția Principiul lui Arhimede din capitolul Mecanică (Fizică).

Mecanică · Lecția 30 · Raționament matematic

Formule și raționament matematic — Principiul lui Arhimede

Forța arhimedică nu trebuie privită ca o forță introdusă separat, fără explicație. Ea apare deoarece presiunea unui fluid crește cu adâncimea. Pornind de la această variație a presiunii putem deduce pas cu pas forța orientată în sus, condiția de plutire, legătura dintre densități și volumul scufundat, precum și greutatea aparentă a unui corp aflat într-un fluid.

Mărimile pe care le folosim

\(F_A\) forța arhimedică, în \(\mathrm{N}\)
\(F_g\) greutatea corpului, în \(\mathrm{N}\)
\(\rho_f\) densitatea fluidului, în \(\mathrm{kg/m^3}\)
\(\rho_c\) densitatea corpului, în \(\mathrm{kg/m^3}\)
\(V_f\) volumul de fluid dislocuit, în \(\mathrm{m^3}\)
\(V_c\) volumul total al corpului, în \(\mathrm{m^3}\)
\(V_s\) volumul scufundat al corpului
\(m_f\) masa fluidului dislocuit, în \(\mathrm{kg}\)
\(m\) masa corpului, în \(\mathrm{kg}\)
\(g\) accelerația gravitațională, în \(\mathrm{m/s^2}\)

Cum apare matematic forța arhimedică?

Considerăm un corp scufundat complet într-un lichid. Pentru a vedea cât mai clar de unde apare forța orientată în sus, alegem mai întâi un corp cu două fețe orizontale de aceeași arie \(A\).

Fața superioară se află la adâncimea \(h_1\), iar fața inferioară la adâncimea mai mare \(h_2\).

Presiunea hidrostatică la adâncimea \(h\) este:

\[ p = p_0 + \rho_f gh \]

La partea superioară:

\[ p_1 = p_0+\rho_f gh_1 \]

La partea inferioară:

\[ p_2 = p_0+\rho_f gh_2 \]

Deoarece:

\[ h_2>h_1, \]

rezultă:

\[ p_2>p_1. \]

Fluidul exercită deci o presiune mai mare asupra părții inferioare a corpului decât asupra părții superioare.

Transformăm presiunea în forță

Pentru o presiune uniformă pe o suprafață de arie \(A\):

\[ F=pA \]

Forța exercitată de fluid pe fața superioară este orientată în jos:

\[ F_1=p_1A \]

Forța exercitată pe fața inferioară este orientată în sus:

\[ F_2=p_2A \]

Rezultanta verticală a acestor două forțe este:

\[ F_A = F_2-F_1 \]

Înlocuim:

\[ F_A = p_2A-p_1A \]

Scoatem aria \(A\) factor comun:

\[ F_A = (p_2-p_1)A \]

Folosim expresiile presiunilor:

\[ p_2-p_1 = \left( p_0+\rho_fgh_2 \right) - \left( p_0+\rho_fgh_1 \right) \]

Presiunea de la suprafață \(p_0\) se simplifică:

\[ p_2-p_1 = \rho_fg(h_2-h_1) \]

Prin urmare:

\[ F_A = \rho_fg(h_2-h_1)A \]

Dar produsul dintre aria bazei și înălțimea corpului reprezintă volumul ocupat de corp în fluid:

\[ V_f = A(h_2-h_1) \]

Obținem:

\[ \boxed{ F_A = \rho_f V_f g } \]
Rezultatul fundamental

Forța arhimedică depinde de densitatea fluidului și de volumul de fluid dislocuit de corp:

\[ \boxed{ F_A=\rho_fV_fg } \]

Pentru un corp complet scufundat, volumul de fluid dislocuit este egal cu volumul corpului. Pentru un corp parțial scufundat, contează numai volumul aflat sub suprafața fluidului.

De ce forța arhimedică este egală cu greutatea fluidului dislocuit?

Masa fluidului care ar ocupa volumul dislocuit este:

\[ m_f=\rho_fV_f \]

Greutatea acestei cantități de fluid este:

\[ G_f=m_fg \]

Înlocuim masa:

\[ G_f = \rho_fV_fg \]

Dar tocmai această expresie am obținut și pentru forța arhimedică:

\[ F_A = \rho_fV_fg. \]

Deci:

\[ \boxed{ F_A=m_fg } \]

sau, exprimat în cuvinte:

Principiul lui Arhimede

Mărimea forței arhimedice exercitate asupra unui corp scufundat total sau parțial într-un fluid este egală cu greutatea fluidului dislocuit de corp.

Verificare dimensională

Din:

\[ F_A=\rho_fV_fg \]

avem:

\[ [F_A] = \frac{\mathrm{kg}}{\mathrm{m^3}} \cdot \mathrm{m^3} \cdot \frac{\mathrm{m}}{\mathrm{s^2}} \]

Se simplifică \(\mathrm{m^3}\):

\[ [F_A] = \frac{\mathrm{kg\,m}}{\mathrm{s^2}} \]

Dar:

\[ 1\,\mathrm{N} = 1\,\frac{\mathrm{kg\,m}}{\mathrm{s^2}} \]

Relația este dimensional corectă.

Cum știm dacă un corp urcă, se scufundă sau rămâne în echilibru?

Pentru mișcarea verticală analizăm cele două forțe principale: greutatea corpului, orientată în jos, și forța arhimedică, orientată în sus.

Greutatea corpului este:

\[ F_g=mg \]

Forța arhimedică este:

\[ F_A=\rho_fV_fg \]
Corpul urcă

Dacă \(F_A>F_g\), rezultanta este orientată în sus.

Echilibru

Dacă \(F_A=F_g\), rezultanta forțelor verticale este zero.

Corpul coboară

Dacă \(F_A<F_g\), rezultanta este orientată în jos.

Dacă alegem sensul pozitiv în sus, legea a doua a lui Newton poate fi scrisă:

\[ F_A-F_g=ma \]

sau:

\[ \rho_fV_fg-mg = ma \]

Semnul rezultatului ne arată direcția accelerației.

Ce ne spun densitățile pentru un corp complet scufundat?

Considerăm acum un corp complet scufundat. În această situație:

\[ V_f=V_c \]

Forța arhimedică este:

\[ F_A = \rho_fV_cg \]

Masa corpului poate fi scrisă:

\[ m=\rho_cV_c \]

Deci greutatea corpului este:

\[ F_g = \rho_cV_cg \]

Comparăm:

\[ F_A = \rho_fV_cg \]
\[ F_g = \rho_cV_cg \]

Factorii \(V_c\) și \(g\) sunt aceiași în ambele relații. Prin urmare, comportarea corpului este determinată de comparația densităților.

Densitatea decide tendința de mișcare
\[ \rho_c<\rho_f \quad\Longrightarrow\quad F_g<F_A \]

Corpul tinde să urce.

\[ \rho_c=\rho_f \quad\Longrightarrow\quad F_g=F_A \]

Corpul poate rămâne în echilibru complet scufundat.

\[ \rho_c>\rho_f \quad\Longrightarrow\quad F_g>F_A \]

Corpul tinde să se scufunde.

Condiția matematică pentru plutire

Un corp care plutește liniștit la suprafața unui fluid se află în echilibru static. Accelerația sa este zero.

Rezultanta forțelor verticale trebuie deci să fie nulă:

\[ F_A-F_g=0 \]

Prin urmare:

\[ \boxed{ F_A=F_g } \]

Înlocuim expresiile:

\[ \rho_fV_sg = mg \]

Factorul \(g\) se simplifică:

\[ \rho_fV_s = m \]

Observăm imediat că:

\[ m_f = \rho_fV_s \]

Deci:

\[ \boxed{ m_f=m } \]

Pentru un corp care plutește, masa fluidului dislocuit este egală cu masa corpului.

Ce înseamnă acest rezultat pentru o navă?

O navă coboară în apă până când masa apei pe care o dislocă devine egală cu masa totală a navei. Dacă pe navă este adăugată o încărcătură, masa crește și nava trebuie să disloce o cantitate mai mare de apă, deci se scufundă puțin mai mult.

Ce parte din corp trebuie să fie scufundată?

Pentru un corp omogen care plutește putem exprima masa lui prin densitatea proprie:

\[ m = \rho_cV_c \]

Condiția de plutire era:

\[ \rho_fV_sg = mg \]

Înlocuim masa corpului:

\[ \rho_fV_sg = \rho_cV_cg \]

Simplificăm \(g\):

\[ \rho_fV_s = \rho_cV_c \]

Împărțim prin \(\rho_fV_c\):

\[ \boxed{ \frac{V_s}{V_c} = \frac{\rho_c}{\rho_f} } \]

Raportul din stânga reprezintă fracția din volumul corpului care se află sub suprafața fluidului.

Fracția scufundată
\[ \boxed{ f_s = \frac{V_s}{V_c} = \frac{\rho_c}{\rho_f} } \]

Cu cât densitatea corpului este mai apropiată de densitatea fluidului, cu atât o parte mai mare a corpului trebuie să fie scufundată pentru a putea pluti.

Exemplu: cât de mult se scufundă un bloc care plutește?

Considerăm, ca în exemplul din material, un bloc cu densitatea:

\[ \rho_c = 800\,\mathrm{kg/m^3} \]

care plutește într-un fluid cu densitatea:

\[ \rho_f = 1200\,\mathrm{kg/m^3}. \]

Blocul are înălțimea totală:

\[ H=6{,}0\,\mathrm{cm}. \]

Pentru un bloc cu secțiune constantă, raportul volumelor este același cu raportul înălțimilor:

\[ \frac{V_s}{V_c} = \frac{h}{H} \]

Folosim relația de plutire:

\[ \frac{h}{H} = \frac{\rho_c}{\rho_f} \]

Înlocuim valorile:

\[ \frac{h}{6{,}0} = \frac{800}{1200} \]

Raportul densităților este:

\[ \frac{800}{1200} = \frac{2}{3}. \]

Deci:

\[ h = 6{,}0 \cdot \frac{2}{3} \]
\[ \boxed{ h=4{,}0\,\mathrm{cm} } \]

Două treimi din înălțimea blocului se află în fluid, iar o treime rămâne deasupra suprafeței.

Observă legătura directă cu densitatea

Blocul are densitatea egală cu două treimi din densitatea fluidului. Exact două treimi din volumul său trebuie să fie scufundate pentru ca greutatea fluidului dislocuit să devină egală cu greutatea blocului.

Greutatea aparentă a unui corp în fluid

Considerăm un corp complet scufundat și suspendat de un dinamometru. Asupra corpului acționează greutatea \(F_g\), orientată în jos, și forța arhimedică \(F_A\), orientată în sus.

Pentru a menține corpul în repaus, dinamometrul trebuie să exercite o tensiune \(T\) în sus.

Condiția de echilibru este:

\[ T+F_A-F_g=0 \]

De unde:

\[ T = F_g-F_A \]

Citirea dinamometrului reprezintă greutatea aparentă:

\[ \boxed{ F_{\mathrm{ap}} = F_g-F_A } \]

Folosind expresiile celor două forțe:

\[ F_{\mathrm{ap}} = mg-\rho_fV_fg \]

Pentru un corp complet scufundat, \(V_f=V_c\):

\[ F_{\mathrm{ap}} = mg-\rho_fV_cg \]

Dacă exprimăm masa corpului prin densitatea sa:

\[ m=\rho_cV_c, \]

atunci:

\[ F_{\mathrm{ap}} = \rho_cV_cg - \rho_fV_cg \]

Scoatem \(V_cg\) factor comun:

\[ \boxed{ F_{\mathrm{ap}} = (\rho_c-\rho_f)V_cg } \]
De ce o piatră pare mai ușoară sub apă?

Greutatea reală a pietrei nu se modifică. Apa exercită însă o forță arhimedică orientată în sus, astfel încât dinamometrul sau persoana care ține piatra trebuie să susțină numai diferența dintre greutate și forța arhimedică.

Ce se întâmplă cu greutatea aparentă atunci când corpul plutește?

Pentru un corp care plutește liber:

\[ F_A=F_g \]

Introducem această condiție în relația greutății aparente:

\[ F_{\mathrm{ap}} = F_g-F_A \]

Obținem:

\[ F_{\mathrm{ap}} = F_g-F_g \]
\[ \boxed{ F_{\mathrm{ap}}=0 } \]

Asta nu înseamnă că obiectul și-a pierdut masa sau greutatea gravitațională. Înseamnă că greutatea este compensată integral de forța exercitată de fluid.

Forța arhimedică crește mereu dacă scufundăm corpul mai adânc?

Relația:

\[ F_A=\rho_fV_fg \]

nu conține adâncimea \(h\).

Pentru un fluid cu densitate constantă și un corp deja complet scufundat, volumul dislocuit nu se mai schimbă. Prin urmare:

\[ V_f=\text{constant} \]

și:

\[ \boxed{ F_A=\text{constant} } \]

Presiunile absolute asupra corpului cresc atunci când corpul este dus mai adânc, dar atât presiunea de sus, cât și cea de jos cresc. Diferența dintre ele rămâne aceea care produce aceeași forță arhimedică.

Pentru un corp numai parțial scufundat, situația este diferită: dacă este împins mai adânc, volumul dislocuit crește și, odată cu el, crește și forța arhimedică.

Distincția importantă

Adâncimea, în sine, nu determină direct forța arhimedică. Pentru un fluid de densitate constantă, contează volumul de fluid dislocuit.

Legătura cu exemplul surferului

În materialul de referință apare și situația unui surfer care se deplasează cu viteză constantă pe fața unui val.

Viteza constantă înseamnă:

\[ \vec a=\vec 0 \]

Conform legii a doua a lui Newton:

\[ \sum \vec F = m\vec a \]

deci:

\[ \boxed{ \sum\vec F=\vec 0 } \]

În această situație, forța arhimedică, greutatea și forța exercitată de apă asupra plăcii trebuie să se compenseze vectorial.

Exemplul arată că forța arhimedică nu apare numai în probleme cu obiecte care plutesc liniștit. Ea poate face parte și din echilibrul dinamic al unui corp aflat în mișcare.

Legătura dintre toate relațiile

Forța arhimedică apare din diferența de presiune dintre partea inferioară și partea superioară a corpului:

\[ F_A = (p_2-p_1)A \]

Folosind variația hidrostatică a presiunii, obținem:

\[ \boxed{ F_A=\rho_fV_fg } \]

Cum masa fluidului dislocuit este:

\[ m_f=\rho_fV_f, \]

rezultă forma principiului lui Arhimede:

\[ \boxed{ F_A=m_fg } \]

Pentru plutire:

\[ \boxed{ F_A=F_g } \]

iar pentru un corp omogen:

\[ \boxed{ \frac{V_s}{V_c} = \frac{\rho_c}{\rho_f} } \]

Greutatea aparentă este:

\[ \boxed{ F_{\mathrm{ap}} = F_g-F_A } \]

Toate aceste rezultate provin din aceeași idee: presiunea fluidului este mai mare la adâncime mai mare. Diferența dintre forțele de presiune produce o rezultantă verticală orientată în sus, iar raportul dintre această forță și greutatea corpului stabilește dacă obiectul urcă, se scufundă sau plutește.