Mecanică / Ecuația continuității

02

Ecuația continuității

Exemplu grafic al fenomenului

Grafice și interpretarea lor.

Spațiu de lucru · lecția 31

Ecuația continuității

Aceasta este pagina separată pentru Exemplu grafic al fenomenului, lecția Ecuația continuității din capitolul Mecanică (Fizică).

Mecanică · Lecția 31 · Curgerea fluidelor

Exemplu grafic al fenomenului — Ecuația continuității

Simularea urmărește un fluid incompresibil care traversează o conductă cu secțiune variabilă. Modifică diametrele, viteza de intrare sau densitatea fluidului și urmărește cum se schimbă viteza în fiecare regiune, în timp ce debitul volumic și debitul masic rămân constante.

linii de curent
particule trasoare
sondă locală
Viteza la intrare —
Viteza la ieșire —
Debit volumic —
Debit masic —
Viteza fluidului de-a lungul conductei
Axa orizontală reprezintă poziția în conductă. Graficul urcă acolo unde secțiunea transversală devine mai mică.
Continuitate A₁ · v₁ = A₂ · v₂

Produsul dintre aria secțiunii și viteza fluidului rămâne constant.

Debit volumic Q₁ = Q₂

Același volum de fluid traversează fiecare secțiune în aceeași unitate de timp.

Debit masic ṁ₁ = ṁ₂

Pentru curgerea staționară, masa care intră pe secundă este aceeași cu masa care iese.

Ce se observă în simulare

Aceeași cantitate de fluid trebuie să continue prin toată conducta

Particulele trasoare nu dispar atunci când ajung în zona îngustă și nici nu se acumulează acolo. Într-o curgere staționară a unui fluid incompresibil, volumul care intră într-o regiune într-un anumit interval de timp trebuie să fie egal cu volumul care iese. Tocmai această conservare stă la baza ecuației continuității.

O secțiune mai mică înseamnă o viteză mai mare

Alege presetarea „Îngustare puternică”. În partea largă, particulele se deplasează mai lent. În apropierea zonei înguste, viteza lor crește. Același debit trebuie să traverseze o suprafață mai mică, astfel încât fluidul este obligat să parcurgă o distanță mai mare în aceeași unitate de timp.

Raportul ariilor stabilește raportul vitezelor

Dacă aria secțiunii de ieșire devine de patru ori mai mică decât aria de intrare, viteza de ieșire devine de patru ori mai mare. Pentru conductele circulare, efectul diametrului este și mai evident deoarece aria depinde de pătratul diametrului. Înjumătățirea diametrului înseamnă o arie de patru ori mai mică.

Liniile de curent arată geometria curgerii

Liniile desenate prin fluid urmăresc direcția curgerii. În fiecare punct, vectorul viteză este tangent la linia de curent. Când conducta se îngustează, liniile se apropie. Regiunea în care ele sunt mai apropiate coincide cu regiunea în care viteza este mai mare.

Sonda permite urmărirea vitezei într-un punct intermediar

Mută controlul „Poziția sondei” de la intrare spre ieșire. Diametrul și aria locală sunt calculate pentru poziția respectivă, iar viteza locală se modifică astfel încât debitul să rămână neschimbat. Graficul de sub simulare reprezintă aceeași variație pe întreaga lungime a conductei.

Densitatea nu modifică vitezele în acest model, dar modifică debitul masic

Dacă păstrezi geometria conductei și viteza de intrare, schimbarea densității fluidului nu modifică debitul volumic și nici vitezele afișate. În schimb, debitul masic se modifică. Un fluid mai dens transportă o masă mai mare în fiecare secundă pentru același volum de fluid transportat.

Conducta poate și să se lărgească

Continuitatea funcționează în ambele sensuri. Selectează „Conductă divergentă”. Fluidul intră printr-o secțiune mai mică și ajunge într-o regiune mai largă. În acest caz viteza scade, pentru că aceeași cantitate de fluid are la dispoziție o suprafață mai mare prin care poate trece.

Același fenomen explică îngustarea jetului de apă care cade

Apa care iese dintr-un robinet este accelerată de gravitație pe măsură ce cade. Viteza ei devine mai mare, dar debitul furnizat de robinet rămâne același. Pentru a transporta același volum într-o secundă la o viteză mai mare, jetul trebuie să aibă o secțiune mai mică. De aceea coloana de apă se subțiază în cădere.

Experimentează astfel: începe cu „Conductă uniformă” și observă că viteza este aceeași în orice punct. Apoi păstrează viteza de intrare constantă și micșorează treptat diametrul de ieșire. Urmărește simultan mișcarea particulelor, vectorii vitezei, graficul și valoarea debitului. Viteza de ieșire crește, în timp ce debitul volumic rămâne neschimbat. La final, inversează situația și construiește o conductă care se lărgește: efectul asupra vitezei se inversează.