Mecanică / Ecuația continuității

03

Ecuația continuității

Formule și raționament matematic

Relații matematice și justificări.

Spațiu de lucru · lecția 31

Ecuația continuității

Aceasta este pagina separată pentru Formule și raționament matematic, lecția Ecuația continuității din capitolul Mecanică (Fizică).

Mecanică · Lecția 31 · Raționament matematic

Formule și raționament matematic — Ecuația continuității

Ecuația continuității este expresia matematică a conservării materiei într-un fluid aflat în curgere. Dacă fluidul este incompresibil și curgerea este staționară, cantitatea de fluid care intră într-o porțiune a conductei trebuie să fie egală cu cantitatea care iese. Din această idee rezultă direct legătura dintre aria secțiunii conductei și viteza fluidului.

Mărimile folosite

\(A\) aria secțiunii transversale, în \(\mathrm{m^2}\)
\(v\) viteza fluidului, în \(\mathrm{m/s}\)
\(\Delta x\) distanța parcursă de fluid într-un interval de timp
\(\Delta t\) intervalul de timp, în \(\mathrm{s}\)
\(\Delta V\) volumul de fluid care traversează secțiunea
\(Q\) debitul volumic, în \(\mathrm{m^3/s}\)
\(\rho\) densitatea fluidului, în \(\mathrm{kg/m^3}\)
\(\dot m\) debitul masic, în \(\mathrm{kg/s}\)

Cât fluid traversează o secțiune într-un anumit timp?

Considerăm mai întâi o conductă cu secțiune transversală constantă \(A\). Fluidul se deplasează cu viteza \(v\).

Într-un interval de timp \(\Delta t\), un element de fluid parcurge distanța:

\[ \Delta x=v\Delta t \]

În acest timp, printr-o secțiune fixă a conductei trece un volum de fluid care poate fi privit ca un cilindru imaginar cu baza \(A\) și lungimea \(\Delta x\).

Volumul unui astfel de cilindru este:

\[ \Delta V=A\Delta x \]

Înlocuim distanța parcursă:

\[ \Delta V = A(v\Delta t) \]

deci:

\[ \boxed{ \Delta V=Av\Delta t } \]

Relația este ușor de interpretat. Dacă mărim aria secțiunii, într-un anumit timp poate trece un volum mai mare. Același lucru se întâmplă dacă mărim viteza fluidului.

Produsul \(Av\) ne spune, așadar, cât volum traversează secțiunea într-o unitate de timp.

Debitul volumic

Debitul volumic reprezintă volumul de fluid care traversează o secțiune în unitatea de timp:

\[ Q = \frac{\Delta V}{\Delta t} \]

Folosind:

\[ \Delta V=Av\Delta t, \]

obținem:

\[ Q = \frac{Av\Delta t}{\Delta t} \]

Se simplifică intervalul de timp:

\[ \boxed{ Q=Av } \]
Verificare dimensională
\[ [Q] = [A][v] \]
\[ [Q] = \mathrm{m^2} \cdot \frac{\mathrm{m}}{\mathrm{s}} \]
\[ \boxed{ [Q] = \mathrm{m^3/s} } \]

Unitatea este exact cea a unui volum transportat într-o secundă.

Cum apare ecuația continuității?

Considerăm acum o conductă care își schimbă secțiunea. La intrare, aria este \(A_1\), iar viteza fluidului este \(v_1\). Mai departe, aria devine \(A_2\), iar viteza este \(v_2\).

Analizăm același interval de timp \(\Delta t\).

Volumul care intră

Prin prima secțiune trece:

\[ \Delta V_1 = A_1v_1\Delta t \]
Volumul care iese

Prin a doua secțiune trece:

\[ \Delta V_2 = A_2v_2\Delta t \]

Fluidul este incompresibil și curgerea este staționară. Nu putem avea acumulare permanentă de fluid între cele două secțiuni. Prin urmare, volumul care intră în intervalul \(\Delta t\) trebuie să fie egal cu volumul care iese:

\[ \Delta V_1 = \Delta V_2 \]

Înlocuim expresiile:

\[ A_1v_1\Delta t = A_2v_2\Delta t \]

Intervalul de timp este același și se simplifică:

\[ \boxed{ A_1v_1 = A_2v_2 } \]
Ecuația continuității
\[ \boxed{ A_1v_1=A_2v_2 } \]

Pentru o curgere staționară a unui fluid incompresibil, produsul dintre aria secțiunii și viteza fluidului rămâne constant de-a lungul tubului de curent.

Ce ne spune relația despre viteză?

Din ecuația continuității:

\[ A_1v_1=A_2v_2 \]

putem izola viteza din a doua secțiune:

\[ \boxed{ v_2 = v_1 \frac{A_1}{A_2} } \]

Relația arată imediat că aria și viteza variază în sens invers.

Tubul se îngustează

Dacă \(A_2<A_1\), atunci \(v_2>v_1\).

Tubul nu se schimbă

Dacă \(A_2=A_1\), atunci \(v_2=v_1\).

Tubul se lărgește

Dacă \(A_2>A_1\), atunci \(v_2<v_1\).

De ce se întâmplă acest lucru?

Nu pentru că o conductă îngustă „creează” fluid suplimentar, ci tocmai pentru că fluidul trebuie conservat. Dacă aria prin care trece scade, viteza trebuie să crească astfel încât același volum să continue să treacă în fiecare secundă.

Dacă sunt date diametrele conductei

În multe probleme, secțiunea conductei este circulară și sunt date diametrele, nu ariile.

Pentru o secțiune circulară:

\[ A=\pi r^2 \]

Cum:

\[ r=\frac{D}{2}, \]

rezultă:

\[ A = \pi \left( \frac{D}{2} \right)^2 \]
\[ A = \frac{\pi D^2}{4} \]

Ecuația continuității devine:

\[ \frac{\pi D_1^2}{4}v_1 = \frac{\pi D_2^2}{4}v_2 \]

Factorii comuni se simplifică:

\[ D_1^2v_1 = D_2^2v_2 \]

Prin urmare:

\[ \boxed{ v_2 = v_1 \left( \frac{D_1}{D_2} \right)^2 } \]
Diametrul are un efect pătratic

Dacă diametrul unei conducte se înjumătățește, aria nu se înjumătățește, ci devine de patru ori mai mică. Pentru același debit, viteza fluidului trebuie atunci să devină de patru ori mai mare.

Exemplu numeric: o conductă care se îngustează

Determinarea vitezei în secțiunea îngustă

Presupunem că într-o conductă apa are viteza:

\[ v_1=2{,}0\,\mathrm{m/s} \]

într-o secțiune cu aria:

\[ A_1=12\,\mathrm{cm^2}. \]

Conducta se îngustează la:

\[ A_2=3\,\mathrm{cm^2}. \]

Din continuitate:

\[ A_1v_1=A_2v_2 \]

deci:

\[ v_2 = v_1 \frac{A_1}{A_2} \]
\[ v_2 = 2{,}0 \cdot \frac{12}{3} \]
\[ \boxed{ v_2=8{,}0\,\mathrm{m/s} } \]

Aria a devenit de patru ori mai mică, iar viteza a devenit de patru ori mai mare.

Debitul este același în toate secțiunile

Pentru prima secțiune:

\[ Q_1=A_1v_1 \]

Pentru a doua:

\[ Q_2=A_2v_2 \]

Dar continuitatea ne spune că:

\[ A_1v_1=A_2v_2. \]

Deci:

\[ \boxed{ Q_1=Q_2 } \]

Mai general:

\[ \boxed{ Q=Av=\text{constant} } \]

Aceasta este o altă formă foarte utilă a ecuației continuității. Ea spune că debitul volumic nu se schimbă de la o secțiune la alta în condițiile modelului studiat.

De la debit volumic la debit masic

Masa unui volum \(\Delta V\) de fluid este:

\[ \Delta m = \rho\Delta V \]

Împărțim la intervalul de timp:

\[ \frac{\Delta m}{\Delta t} = \rho \frac{\Delta V}{\Delta t} \]

Membrul din stânga reprezintă debitul masic:

\[ \dot m = \frac{\Delta m}{\Delta t} \]

iar:

\[ \frac{\Delta V}{\Delta t} = Av. \]

Prin urmare:

\[ \boxed{ \dot m = \rho Av } \]

Pentru curgerea staționară:

\[ \boxed{ \rho Av = \text{constant} } \]
Unitatea debitului masic
\[ [\dot m] = [\rho][A][v] \]
\[ [\dot m] = \frac{\mathrm{kg}}{\mathrm{m^3}} \cdot \mathrm{m^2} \cdot \frac{\mathrm{m}}{\mathrm{s}} \]
\[ \boxed{ [\dot m] = \mathrm{kg/s} } \]

Forma mai generală a continuității

Relația:

\[ A_1v_1=A_2v_2 \]

este valabilă direct atunci când densitatea fluidului este aceeași în cele două secțiuni.

Pentru situația mai generală, conservarea masei se scrie:

\[ \boxed{ \rho_1A_1v_1 = \rho_2A_2v_2 } \]

Dacă fluidul este incompresibil:

\[ \rho_1=\rho_2, \]

densitatea se simplifică și revenim la:

\[ \boxed{ A_1v_1=A_2v_2 } \]
Ideea de fond

Forma fundamentală exprimă conservarea masei. Relația \(A_1v_1=A_2v_2\) este forma particulară pentru un fluid incompresibil, când densitatea nu se modifică.

De ce ecuația funcționează și pentru un tub de curent?

Conducta nu trebuie să fie neapărat un tub solid. Putem imagina un tub de curent ale cărui margini sunt formate din linii de curent.

Viteza fluidului este tangentă la liniile de curent. Prin urmare, fluidul nu traversează lateral pereții imaginari ai tubului de curent.

Fluidul care intră printr-o secțiune trebuie să continue în interiorul aceluiași tub de curent și să iasă printr-o altă secțiune.

De aceea aceeași condiție de continuitate poate fi folosită:

\[ A_1v_1=A_2v_2. \]
De ce două linii de curent nu se intersectează?

În fiecare punct, fluidul are o singură direcție instantanee a vitezei. Dacă două linii de curent s-ar intersecta, în punctul de intersecție ar exista două direcții diferite ale vitezei în același timp, ceea ce ar fi incompatibil cu definiția unei linii de curent.

De ce jetul de la robinet se îngustează?

Exemplul din material este foarte important deoarece arată că ecuația continuității nu se aplică numai în interiorul unei conducte.

Apa părăsește robinetul cu o anumită viteză \(v_0\) și o anumită arie transversală \(A_0\).

După ce coboară, gravitația îi mărește viteza. La o poziție mai joasă avem o viteză mai mare:

\[ v>v_0. \]

Debitul trebuie însă să rămână același:

\[ A_0v_0=Av. \]

De aici:

\[ \boxed{ A = A_0 \frac{v_0}{v} } \]

Cum \(v>v_0\), raportul \(v_0/v\) este mai mic decât 1. Prin urmare:

\[ \boxed{ A<A_0 } \]

Jetul trebuie să se îngusteze pe măsură ce viteza apei crește.

Legătura dintre două capitole

Gravitația explică de ce viteza apei crește în timpul căderii, iar ecuația continuității explică de ce această creștere a vitezei este însoțită de micșorarea secțiunii jetului. Același fenomen leagă astfel mecanica punctului material de mecanica fluidelor.

Cum putem lega viteza jetului de distanța căzută?

Dacă neglijăm rezistența aerului, apa care cade cu distanța verticală \(h\) este accelerată de gravitație.

Din relația cinematică:

\[ v^2 = v_0^2+2gh \]

obținem viteza la nivelul inferior:

\[ \boxed{ v = \sqrt{ v_0^2+2gh } } \]

Introducem această viteză în ecuația continuității:

\[ A_0v_0 = A \sqrt{ v_0^2+2gh } \]

și izolăm aria jetului:

\[ \boxed{ A = \frac{ A_0v_0 }{ \sqrt{ v_0^2+2gh } } } \]

Cu cât \(h\) este mai mare, cu atât viteza este mai mare și aria secțiunii jetului devine mai mică.

Ce ne spune și ce nu ne spune ecuația continuității?

Ecuația continuității stabilește legătura dintre aria secțiunii și viteza fluidului prin conservarea masei.

Ea ne poate spune, de exemplu, că într-o zonă mai îngustă viteza trebuie să fie mai mare.

Singură însă, această ecuație nu stabilește cum se modifică presiunea de-a lungul curgerii și nici de unde provine energia necesară pentru modificarea vitezei. Pentru astfel de întrebări este necesară și analiza energetică a fluidului.

Distincția importantă

Continuitatea descrie conservarea masei. Ea leagă vitezele și ariile diferitelor secțiuni, dar nu reprezintă singură o lege a conservării energiei.

Verificarea relației fundamentale

Ecuația:

\[ A_1v_1=A_2v_2 \]

are în membrul stâng unitatea:

\[ \mathrm{m^2} \cdot \frac{\mathrm{m}}{\mathrm{s}} = \frac{\mathrm{m^3}}{\mathrm{s}}. \]

Același lucru se obține și în membrul drept:

\[ \mathrm{m^2} \cdot \frac{\mathrm{m}}{\mathrm{s}} = \frac{\mathrm{m^3}}{\mathrm{s}}. \]

Ambele membre reprezintă un debit volumic.

Pentru forma generală:

\[ \rho Av, \]

unitatea este:

\[ \frac{\mathrm{kg}}{\mathrm{m^3}} \cdot \mathrm{m^2} \cdot \frac{\mathrm{m}}{\mathrm{s}} = \frac{\mathrm{kg}}{\mathrm{s}}, \]

adică unitatea unui debit masic.

Legătura dintre toate relațiile

În intervalul \(\Delta t\), fluidul parcurge:

\[ \Delta x=v\Delta t \]

și traversează volumul:

\[ \boxed{ \Delta V=Av\Delta t } \]

Debitul volumic este:

\[ \boxed{ Q=Av } \]

Pentru un fluid incompresibil în curgere staționară:

\[ \boxed{ A_1v_1=A_2v_2 } \]

sau:

\[ \boxed{ Av=\text{constant} } \]

Pentru conservarea masei în forma mai generală:

\[ \boxed{ \rho_1A_1v_1 = \rho_2A_2v_2 } \]

iar debitul masic este:

\[ \boxed{ \dot m=\rho Av } \]

Toate aceste relații exprimă aceeași idee fizică: într-o curgere staționară, materia nu dispare și nu se acumulează fără limită într-o anumită regiune. Dacă spațiul prin care trece fluidul devine mai mic, viteza trebuie să crească. Dacă spațiul devine mai mare, viteza scade. Ecuația continuității este, în esență, conservarea masei scrisă pentru un fluid aflat în mișcare.