Mecanică / Ecuația lui Bernoulli

03

Ecuația lui Bernoulli

Formule și raționament matematic

Relații matematice și justificări.

Spațiu de lucru · lecția 32

Ecuația lui Bernoulli

Aceasta este pagina separată pentru Formule și raționament matematic, lecția Ecuația lui Bernoulli din capitolul Mecanică (Fizică).

Formule și raționament matematic — Ecuația lui Bernoulli

Ecuația lui Bernoulli nu este o formulă izolată. Ea rezultă direct din conservarea energiei mecanice aplicată unui fluid aflat în mișcare. Pentru a o înțelege, urmărim aceeași cantitate de fluid în timp ce trece dintr-o regiune a conductei în alta.

Înainte de demonstrație: ce presupunem?

Considerăm un fluid care curge printr-o conductă. Alegem două regiuni ale curgerii, notate cu 1 și 2. În aceste regiuni fluidul poate avea presiuni, viteze și înălțimi diferite.

  • curgerea este staționară;
  • fluidul este considerat incompresibil;
  • densitatea \(\rho\) rămâne constantă;
  • efectele vâscozității sunt neglijate;
  • analizăm două puncte situate pe aceeași linie de curent.

Într-un interval scurt de timp \(\Delta t\), prin capătul din stânga intră un volum mic de fluid \(\Delta V\). Deoarece fluidul este incompresibil și curgerea este staționară, același volum \(\Delta V\) iese prin capătul din dreapta.

Masa corespunzătoare acestui volum este

\[ \Delta m = \rho \Delta V. \]

Această relație va apărea în fiecare termen al demonstrației și ne va permite, la final, să eliminăm volumul \(\Delta V\).

Punctul de plecare: teorema variației energiei cinetice

Pentru cantitatea de fluid pe care o urmărim, lucrul mecanic total efectuat asupra sistemului este egal cu variația energiei sale cinetice:

\[ W = \Delta K. \]

În cazul de față, asupra fluidului contribuie două tipuri importante de lucru mecanic: lucrul efectuat de gravitație și lucrul asociat presiunilor de la cele două capete ale porțiunii analizate.

\[ W = W_g + W_p. \]

Prin urmare,

\[ W_g + W_p = \Delta K. \]

Variația energiei cinetice

Fluidul care intră în regiunea 1 are viteza \(v_1\), iar fluidul care ajunge în regiunea 2 are viteza \(v_2\). Pentru masa \(\Delta m\), energia cinetică se modifică de la

\[ K_1= \frac{1}{2} \Delta m\,v_1^2 \]

la

\[ K_2= \frac{1}{2} \Delta m\,v_2^2. \]

Variația energiei cinetice este deci

\[ \Delta K = K_2-K_1 = \frac{1}{2}\Delta m\,v_2^2 - \frac{1}{2}\Delta m\,v_1^2. \]

Scoatem masa \(\Delta m\) factor comun:

\[ \Delta K = \frac{1}{2}\Delta m \left( v_2^2-v_1^2 \right). \]

Folosim acum relația \(\Delta m=\rho\Delta V\):

\[ \boxed{ \Delta K = \frac{1}{2} \rho\Delta V \left( v_2^2-v_1^2 \right) }. \]

Dacă \(v_2>v_1\), acest termen este pozitiv: fluidul a câștigat energie cinetică. Energia necesară acestei accelerări trebuie să provină din lucrul mecanic efectuat asupra fluidului.

Lucrul mecanic efectuat de gravitație

Să presupunem că fluidul trece de la înălțimea \(y_1\) la înălțimea \(y_2\). Forța gravitațională este orientată vertical în jos.

Variația energiei potențiale gravitaționale a masei \(\Delta m\) este

\[ \Delta U_g = \Delta m\,g (y_2-y_1). \]

Lucrul efectuat de gravitație este opus variației energiei potențiale:

\[ W_g=-\Delta U_g. \]

Prin urmare,

\[ W_g = -\Delta m\,g (y_2-y_1). \]

Înlocuind din nou \(\Delta m=\rho\Delta V\), obținem

\[ \boxed{ W_g = -\rho g \Delta V (y_2-y_1) }. \]
De ce apare semnul minus?

Dacă fluidul urcă, \(y_2>y_1\). Deplasarea este în sus, iar gravitația acționează în jos, astfel încât gravitația efectuează lucru mecanic negativ. Dacă fluidul coboară, situația se inversează, iar gravitația poate efectua lucru pozitiv.

Lucrul mecanic datorat presiunii

Presiunea nu apare în ecuația lui Bernoulli întâmplător. Ea poate efectua lucru mecanic asupra fluidului.

Pentru o forță \(F\) care deplasează fluidul pe distanța \(\Delta x\), lucrul mecanic este

\[ W=F\Delta x. \]

Dar presiunea este definită prin

\[ p=\frac{F}{A}, \]

deci

\[ F=pA. \]

Înlocuind:

\[ W=pA\Delta x. \]

Produsul \(A\Delta x\) reprezintă tocmai volumul de fluid deplasat:

\[ A\Delta x=\Delta V. \]

De aici rezultă relația foarte importantă

\[ W=p\Delta V. \]
Ce se întâmplă la intrarea în conductă?

În regiunea 1, fluidul din spate împinge volumul \(\Delta V\) înainte. Forța datorată presiunii \(p_1\) are același sens cu deplasarea, deci lucrul mecanic este pozitiv:

\[ W_1=p_1\Delta V. \]
Ce se întâmplă la ieșire?

În regiunea 2, volumul urmărit trebuie să împingă fluidul aflat înaintea sa. Din perspectiva sistemului pe care îl analizăm, contribuția presiunii de la ieșire este negativă:

\[ W_2=-p_2\Delta V. \]

Lucrul mecanic total asociat presiunilor este astfel

\[ W_p=W_1+W_2. \]
\[ W_p= p_1\Delta V - p_2\Delta V. \]

Scoțând \(\Delta V\) factor comun:

\[ \boxed{ W_p = -(p_2-p_1) \Delta V }. \]

Punem toate contribuțiile împreună

Revenim la teorema variației energiei cinetice:

\[ W_g+W_p=\Delta K. \]

Înlocuim expresiile găsite:

\[ -\rho g\Delta V (y_2-y_1) - (p_2-p_1)\Delta V = \frac{1}{2} \rho\Delta V (v_2^2-v_1^2). \]

Toți termenii conțin același volum \(\Delta V\). Pentru \(\Delta V\neq 0\), împărțim întreaga relație la \(\Delta V\):

\[ -\rho g (y_2-y_1) - (p_2-p_1) = \frac{1}{2} \rho (v_2^2-v_1^2). \]

Desfacem parantezele:

\[ -\rho gy_2 + \rho gy_1 - p_2 + p_1 = \frac{1}{2} \rho v_2^2 - \frac{1}{2} \rho v_1^2. \]

Mutăm termenii corespunzători punctului 1 în partea stângă și pe cei corespunzători punctului 2 în partea dreaptă:

\[ \boxed{ p_1 + \frac{1}{2}\rho v_1^2 + \rho gy_1 = p_2 + \frac{1}{2}\rho v_2^2 + \rho gy_2 }. \]

Aceasta este ecuația lui Bernoulli între două puncte ale aceleiași linii de curent .

Deoarece punctele 1 și 2 au fost alese arbitrar pe linia de curent, putem scrie forma compactă:

\[ \boxed{ p + \frac{1}{2}\rho v^2 + \rho gy = \text{constant} }. \]

Ce reprezintă, de fapt, cei trei termeni?

Forma ecuației devine mult mai ușor de înțeles dacă observăm că fiecare termen are aceeași unitate și poate fi interpretat ca o energie raportată la unitatea de volum .

Termen Semnificație fizică Unitate SI
\(p\) termen asociat lucrului mecanic efectuat de presiune \(\mathrm{Pa}\)
\(\frac{1}{2}\rho v^2\) densitatea de energie cinetică a fluidului \(\mathrm{J/m^3}\)
\(\rho gy\) densitatea de energie potențială gravitațională \(\mathrm{J/m^3}\)

Unitățile \(\mathrm{Pa}\) și \(\mathrm{J/m^3}\) sunt de fapt echivalente. Acest lucru nu este o coincidență.

\[ 1\,\mathrm{Pa} = 1\, \frac{\mathrm{N}} {\mathrm{m^2}}. \]

Deoarece

\[ 1\,\mathrm{J} = 1\,\mathrm{N\,m}, \]

rezultă

\[ 1\, \frac{\mathrm{J}} {\mathrm{m^3}} = 1\, \frac{\mathrm{N\,m}} {\mathrm{m^3}} = 1\, \frac{\mathrm{N}} {\mathrm{m^2}} = 1\,\mathrm{Pa}. \]
O observație utilă

Din acest motiv, termenul \(p\) poate sta în aceeași relație cu \(\frac12\rho v^2\) și \(\rho gy\). Toate descriu contribuții energetice raportate la același volum de fluid.

Verificarea dimensională

O ecuație fizică nu poate fi corectă dacă termenii adunați nu au aceleași dimensiuni. Verificăm separat fiecare termen.

Termenul de presiune
\[ [p] = \mathrm{Pa} = \frac{\mathrm{N}} {\mathrm{m^2}}. \]
Termenul cinetic
\[ \left[ \frac12\rho v^2 \right] = \frac{\mathrm{kg}} {\mathrm{m^3}} \cdot \frac{\mathrm{m^2}} {\mathrm{s^2}} = \frac{\mathrm{kg}} {\mathrm{m\,s^2}}. \]

Dar

\[ \frac{\mathrm{kg}} {\mathrm{m\,s^2}} = \frac{\mathrm{N}} {\mathrm{m^2}} = \mathrm{Pa}. \]
Termenul gravitațional
\[ [\rho gy] = \frac{\mathrm{kg}} {\mathrm{m^3}} \cdot \frac{\mathrm{m}} {\mathrm{s^2}} \cdot \mathrm{m}. \]
\[ [\rho gy] = \frac{\mathrm{kg}} {\mathrm{m\,s^2}} = \mathrm{Pa}. \]

Așadar,

\[ [p] = \left[ \frac12\rho v^2 \right] = [\rho gy]. \]

Ecuația este omogenă dimensional.

Un caz important: conducta orizontală

Dacă cele două puncte sunt la aceeași înălțime,

\[ y_1=y_2. \]

Termenii gravitaționali sunt identici și se simplifică. Ecuația lui Bernoulli devine

\[ p_1 + \frac12\rho v_1^2 = p_2 + \frac12\rho v_2^2. \]

Sau, de-a lungul acelei porțiuni orizontale,

\[ p + \frac12\rho v^2 = \text{constant}. \]

Acum consecința devine foarte clară. Dacă viteza crește, termenul \(\frac12\rho v^2\) crește. Pentru ca suma să rămână constantă, presiunea trebuie să scadă.

\[ v\uparrow \quad\Longrightarrow\quad p\downarrow. \]

Invers,

\[ v\downarrow \quad\Longrightarrow\quad p\uparrow. \]
Legătura cu forma conductei

Pentru o curgere staționară a unui fluid incompresibil, ecuația de continuitate dă \(A_1v_1=A_2v_2\). Dacă secțiunea conductei scade, viteza crește. Dacă diferența de înălțime este neglijabilă, ecuația lui Bernoulli arată imediat că presiunea scade în acea regiune.

Bernoulli trebuie să reproducă și hidrostatica

O verificare foarte bună a formulei este cazul unui fluid aflat în repaus. Dacă fluidul nu se deplasează,

\[ v_1=v_2=0. \]

Ecuația lui Bernoulli devine

\[ p_1+\rho gy_1 = p_2+\rho gy_2. \]

Rearanjăm:

\[ p_2-p_1 = \rho g (y_1-y_2). \]

Prin urmare,

\[ \boxed{ p_2 = p_1 + \rho g (y_1-y_2) }. \]

Aceasta este exact relația cunoscută din hidrostatică: presiunea crește atunci când coborâm într-un fluid.

De ce este această verificare importantă?

O teorie mai generală trebuie să conțină ca situație particulară rezultatele deja cunoscute. Faptul că ecuația lui Bernoulli conduce la legea hidrostaticii atunci când \(v=0\) este o verificare fizică foarte puternică a relației.

Cum trebuie citită ecuația lui Bernoulli

Ecuația

\[ p + \frac12\rho v^2 + \rho gy = \text{constant} \]

nu spune că presiunea, viteza și înălțimea rămân fiecare constante. Spune că suma contribuțiilor lor energetice rămâne constantă în condițiile în care modelul este valabil.

Fluidul poate pierde dintr-o contribuție și câștiga în alta. Dacă urcă, crește termenul \(\rho gy\). Dacă accelerează, crește \(\frac12\rho v^2\). Dacă aceste creșteri nu sunt compensate de celelalte contribuții, suma nu ar mai putea rămâne constantă.

Tocmai această redistribuire continuă a energiei face ca ecuația lui Bernoulli să fie una dintre cele mai utile relații din mecanica fluidelor.

Limitele relației

Demonstrația de mai sus presupune un fluid ideal. Dacă vâscozitatea devine importantă, o parte din energia mecanică se transformă în energie termică, iar forma simplă a ecuației lui Bernoulli nu mai descrie complet curgerea.

Pentru o curgere obișnuită, relația se aplică între puncte situate pe aceeași linie de curent. În cazul particular al unei curgeri irotaționale, constanta lui Bernoulli poate avea aceeași valoare în întregul domeniu al curgerii.