Lumina
Lumina este o formă de radiație electromagnetică. Ea transportă energie și informație și face posibilă observarea obiectelor din jurul nostru. În optica geometrică nu urmărim în detaliu natura electromagnetică a luminii, ci reprezentăm propagarea ei prin raze de lumină.
Cum reprezentăm lumina?
În această parte a opticii folosim un model simplificat: traiectoria luminii este descrisă prin linii geometrice orientate numite raze de lumină.
Ipoteza de lucru
Într-un mediu transparent, omogen și izotrop, lumina se propagă rectiliniu. Raza geometrică nu reprezintă un „fir material” și nici grosimea reală a unui fascicul; ea indică doar direcția locală de propagare.
Raza este un model, nu un obiect material
O sursă reală emite, în general, un fascicul cu o anumită extindere spațială. Pentru a analiza traseul luminii, reprezentăm fasciculul prin una sau mai multe raze.
Sursa
Produce radiație electromagnetică. Poate fi Soarele, un LED, un laser sau o lampă.
Fasciculul
Reprezintă o regiune prin care se propagă energia luminoasă.
Raza
Este linia geometrică orientată folosită pentru a indica direcția propagării luminii.
Ce se schimbă la suprafața de separare?
Dacă o rază ajunge la interfața dintre două medii, energia luminoasă incidentă poate fi împărțită între o componentă reflectată, una transmisă și, în anumite materiale, una absorbită.
Reflexie
Componenta reflectată rămâne în mediul din care provenea lumina și își schimbă direcția la suprafață.
Refracție
Componenta transmisă pătrunde în celălalt mediu. Dacă direcția sa se modifică la traversarea interfeței, fenomenul se numește refracție.
De ce se schimbă direcția la refracție?
Viteza de propagare a luminii depinde de proprietățile optice ale mediului. În vid, viteza este maximă: aproximativ 3,00 × 10⁸ m/s.
Aer → apă
În apă, viteza de fază a luminii este mai mică decât în aer. Pentru o incidență oblică, raza refractată se apropie de normală.
Astfel: r < i.
Apă → aer
La trecerea spre mediul cu indice de refracție mai mic, raza refractată se îndepărtează de normală.
Astfel: r > i, atât timp cât refracția este posibilă.
Despre principiul lui Fermat
Este mai riguros să spunem că traiectoria luminii face timpul optic de propagare staționar față de traiectoriile apropiate. Formularea „lumina caută întotdeauna drumul cel mai scurt” nu este suficient de generală.
Normala la suprafață
Pentru a descrie direcțiile razelor avem nevoie de un reper. În punctul în care raza întâlnește suprafața se trasează normala.
De ce pare o monedă din apă mai aproape?
Refracția modifică direcția razelor care ajung la ochi. Creierul interpretează însă aceste raze ca și cum ar fi continuat rectiliniu spre sursa lor aparentă.
Ce trebuie formulat riguros?
„Lumina merge drept”
Este valabil în modelul opticii geometrice pentru un mediu transparent, omogen și izotrop. Nu este o afirmație universală pentru orice situație fizică.
„Lumina încetinește”
Într-un material transparent, viteza de fază este în general mai mică decât c. Explicația riguroasă nu este că mediul este pur și simplu „mai aglomerat”.
„Lumina alege drumul cel mai scurt”
Principiul lui Fermat se formulează mai general prin condiția de timp optic staționar, nu prin lungime geometrică minimă.
Ce trebuie să rămână după această lecție?
Lecțiile următoare vor analiza separat reflexia, refracția și reflexia totală. Pentru început este suficient să înțelegi modelul razelor și rolul suprafeței de separare.