Refracția luminii
Refracția poate fi descrisă riguros prin trei idei matematice: viteza luminii într-un mediu, indicele de refracție și principiul lui Fermat. Din acestea rezultă legea Snell–Descartes, care stabilește direcția razei refractate.
Indicele de refracție
Lumina nu se propagă cu aceeași viteză în toate mediile. Pentru a compara viteza luminii într-un mediu transparent cu viteza ei în vid folosim indicele de refracție.
Semnificația simbolurilor
\(c\) reprezintă viteza luminii în vid:
\[ c=299\,792\,458\ \mathrm{m/s} \]În calculele școlare se utilizează de obicei aproximația:
\[ c\simeq3,00\times10^8\ \mathrm{m/s}. \]\(v\) este viteza de propagare a luminii în mediul analizat.
Ce folosim în calcule?
| Simbol | Mărime | Unitate SI | Observație |
|---|---|---|---|
| \(c\) | viteza luminii în vid | \(\mathrm{m/s}\) | \(299\,792\,458\ \mathrm{m/s}\) |
| \(v\) | viteza luminii într-un mediu | \(\mathrm{m/s}\) | depinde de mediu și de frecvență |
| \(n\) | indice absolut de refracție | fără unitate | \(n=c/v\) |
| \(i\) | unghi de incidență | rad sau ° | măsurat față de normală |
| \(r\) | unghi de refracție | rad sau ° | măsurat față de normală |
| \(n_1,n_2\) | indicii celor două medii | fără unitate | mediul 1 → mediul 2 |
Două medii și o suprafață de separare
Considerăm o rază care trece din mediul 1, cu indice \(n_1\), în mediul 2, cu indice \(n_2\). Normala este perpendiculară pe suprafață în punctul de incidență \(I\).
Convenția este esențială
Unghiurile \(i\) și \(r\) nu se măsoară față de suprafața de separare, ci față de normală. Aceasta este una dintre cele mai frecvente surse de eroare.
Relația Snell–Descartes
Experimentul arată că unghiurile \(i\) și \(r\) nu sunt, în general, egale. Relația dintre ele depinde de indicii de refracție ai celor două medii.
Folosind relația \(n=c/v\), putem scrie și:
deoarece:
\[ \frac{n_2}{n_1} = \frac{c/v_2}{c/v_1} = \frac{v_1}{v_2}. \]De unde apare legea Snell–Descartes?
În notițele tale apare deducerea prin timpul de propagare. O scriem aici riguros folosind principiul lui Fermat.
Principiul lui Fermat
Dintre traiectoriile foarte apropiate care unesc două puncte, traiectoria fizică a luminii face timpul optic de propagare staționar.
În problema simplă de mai jos, condiția de staționaritate conduce direct la legea refracției.
Construim timpul total de propagare
Calculăm lungimea primului segment
Din teorema lui Pitagora:
\[ AI=\sqrt{x^2+y_1^2}. \]Calculăm lungimea celui de-al doilea segment
În al doilea mediu:
\[ IB= \sqrt{(d-x)^2+y_2^2}. \]Scriem vitezele luminii
Din definiția indicelui:
\[ v_1=\frac{c}{n_1}, \qquad v_2=\frac{c}{n_2}. \]Scriem timpul total
Deoarece \(t=s/v\):
\[ t(x) = \frac{AI}{v_1} + \frac{IB}{v_2}. \]Înlocuind expresiile precedente:
\[ t(x) = \frac{1}{c} \left[ n_1\sqrt{x^2+y_1^2} + n_2\sqrt{(d-x)^2+y_2^2} \right]. \]Derivăm timpul în raport cu poziția punctului I
Pentru drumul fizic, timpul este staționar. În acest model:
Derivăm:
Impunând \(\dfrac{dt}{dx}=0\):
\[ n_1 \frac{x}{\sqrt{x^2+y_1^2}} = n_2 \frac{d-x}{\sqrt{(d-x)^2+y_2^2}}. \]Din geometria figurii:
\[ \sin i = \frac{x} {\sqrt{x^2+y_1^2}}, \] \[ \sin r = \frac{d-x} {\sqrt{(d-x)^2+y_2^2}}. \]Prin înlocuire obținem:
În ce sens se deviază raza?
Spre normală
Din \(n_1\sin i=n_2\sin r\), rezultă:
\[ \sin r < \sin i. \]Pentru unghiuri între \(0^\circ\) și \(90^\circ\):
\[ r<i. \]Raza se apropie de normală.
Departe de normală
Avem:
\[ \sin r>\sin i, \]deci:
\[ r>i. \]Raza se îndepărtează de normală.
Incidență normală
Relația Snell devine:
\[ n_1\sin0^\circ = n_2\sin r. \]Prin urmare:
\[ r=0^\circ. \]Direcția nu se schimbă.
O altă formă utilă
Definim indicele de refracție al mediului 2 față de mediul 1:
Atunci legea refracției se poate scrie:
\[ \boxed{ \frac{\sin i}{\sin r} = n_{21} }. \]Folosind relația dintre indice și viteză:
\[ n_{21} = \frac{v_1}{v_2}. \]Unghiul limită apare direct din legea Snell
Această idee pregătește lecția despre reflexia totală. Ea apare numai dacă lumina trece dintr-un mediu cu indice mai mare într-unul cu indice mai mic.
Presupunem:
\[ n_1>n_2. \]Când unghiul de refracție ajunge la:
\[ r=90^\circ, \]raza refractată este tangentă la suprafața de separare. Unghiul de incidență corespunzător este unghiul limită, notat \(i_c\).
Din Snell:
\[ n_1\sin i_c = n_2\sin90^\circ. \]Deoarece:
\[ \sin90^\circ=1, \]rezultă:
Forma \(\sin i_c=1/n\) este doar un caz particular
Aceasta se poate folosi numai dacă lumina trece dintr-un mediu cu indice \(n\) spre un mediu pentru care \(n_2\simeq1\), de exemplu din sticlă spre aer. Formula generală rămâne: \(\sin i_c=n_2/n_1\).
Au formulele unitățile corecte?
Indicele de refracție
\[ n=\frac{c}{v}. \]Atât \(c\), cât și \(v\) se exprimă în \(\mathrm{m/s}\):
\[ [n] = \frac{\mathrm{m/s}}{\mathrm{m/s}} = 1. \]Indicele de refracție este deci adimensional.
Legea Snell–Descartes
\[ n_1\sin i=n_2\sin r. \]Indiciii sunt adimensionali, iar sinusul unui unghi este de asemenea adimensional.
Ambele membre sunt deci adimensionale, iar relația este dimensional corectă.
Aer → sticlă
Considerăm aproximativ:
\[ n_1=1,00, \qquad n_2=1,50, \qquad i=45^\circ. \]Din Snell:
\[ 1,00\sin45^\circ = 1,50\sin r. \]Prin urmare:
\[ \sin r = \frac{\sin45^\circ}{1,50}. \] \[ \sin r \approx \frac{0,7071}{1,50} \approx 0,4714. \] \[ r \approx 28,1^\circ. \]Rezultatul este fizic coerent
Deoarece sticla are indice mai mare decât aerul, raza trebuie să se apropie de normală. Am obținut \(r\simeq28,1^\circ<45^\circ\), exact cum prezice raționamentul fizic.
Schema matematică a refracției
Pentru majoritatea problemelor de refracție, această succesiune este suficientă.