Reflexia totală
Reflexia totală apare ca o consecință directă a legii Snell–Descartes. Dacă lumina trece dintr-un mediu cu indice de refracție mai mare spre unul cu indice mai mic, raza refractată se îndepărtează de normală. Există însă o limită: unghiul de refracție nu poate depăși 90°.
Legea Snell–Descartes
Considerăm o rază care trece din mediul 1, cu indice n₁, în mediul 2, cu indice n₂. Unghiurile se măsoară față de normala la suprafața de separare.
Pentru raza refractată:
Unghiurile sunt față de normală
Atât unghiul de incidență i, cât și unghiul de refracție r sunt definite față de normala la interfață. Niciunul nu se măsoară față de suprafață.
De ce trebuie să avem n₁ > n₂?
Reflexia totală nu poate apărea în orice trecere dintre două medii. Direcția de propagare este esențială.
Dacă n₁ > n₂
Din legea Snell:
Deoarece n₁/n₂ > 1, rezultă că, pentru refracție, r > i. Raza se îndepărtează de normală.
Dacă n₁ ≤ n₂
Raza refractată nu se deplasează spre limita de 90° într-un mod care să producă reflexie totală.
Prin urmare, reflexia totală necesită trecerea de la indice mai mare la indice mai mic.
De la refracție la reflexie totală
Imaginea matematică esențială este formată din trei situații succesive.
Calculăm unghiul critic
Unghiul critic, notat aici ic, este unghiul de incidență pentru care raza refractată ajunge exact paralelă cu suprafața de separare.
Pornim de la legea Snell–Descartes
La limita refracției avem r = 90°
Punem i = ic și r = 90°:
Folosim sin 90° = 1
Izolăm sinusul unghiului critic
Obținem unghiul critic
Această relație are sens pentru reflexia totală numai dacă n₁ > n₂.
Când al doilea mediu este aerul
Pentru aer putem folosi, în problemele școlare, aproximația n₂ ≈ 1.
Nu confunda formula particulară cu formula generală
Relația sin ic = 1/n este valabilă doar dacă al doilea mediu are indice aproximativ egal cu 1. Formula generală rămâne sin ic = n₂/n₁ .
Ce se întâmplă dacă i depășește iᶜ?
Aici se vede foarte clar motivul matematic pentru care raza refractată propagativă dispare.
Din legea Snell:
Pentru i = ic:
Dacă mărim puțin unghiul de incidență:
Atunci relația Snell ar solicita:
Dar pentru un unghi real este imposibil
Sinusul unui unghi real nu poate depăși 1. Prin urmare, pentru i > ic nu mai există un unghi real de refracție care să descrie o rază propagativă în mediul 2. Aceasta este semnătura matematică a reflexiei totale.
Legea reflexiei rămâne valabilă
Reflexia totală nu introduce o nouă regulă pentru direcția razei reflectate. Aceasta respectă aceeași lege a reflexiei ca în lecția precedentă.
Unghiul de incidență
Este unghiul dintre raza incidentă și normala la suprafață.
Unghiul de reflexie
Este egal cu unghiul de incidență și se măsoară tot față de normală.
„Totală” nu înseamnă că în mediul 2 câmpul este zero
Modelul razelor spune corect că nu mai există o rază refractată propagativă. Teoria electromagnetică oferă însă o imagine mai fină.
Câmpul evanescent
În cazul reflexiei totale, câmpul electromagnetic pătrunde puțin în mediul cu indice mai mic, dar amplitudinea sa scade rapid, aproximativ exponențial, cu distanța față de interfață.
Acest câmp se numește câmp evanescent. În situația ideală a unei interfețe fără pierderi, el nu transportă putere netă departe de suprafață în direcția perpendiculară pe interfață.
De ce merită această precizare?
La nivelul opticii geometrice este suficient să spui „nu mai există rază refractată”. La un nivel mai riguros, formularea corectă este „nu mai există undă transmisă propagativă” , deși există un câmp evanescent lângă interfață.
Exemple de unghiuri critice
Valorile indicilor sunt aproximative și pot depinde de material și de lungimea de undă. Pentru comparația de mai jos folosim valori uzuale pentru domeniul vizibil.
| Trecere | n₁ | n₂ | n₂/n₁ | iᶜ aproximativ |
|---|---|---|---|---|
| Sticlă → aer | 1,50 | 1,00 | 0,667 | 41,8° |
| Apă → aer | 1,333 | 1,00 | 0,750 | 48,6° |
| Acrilic → aer | 1,49 | 1,00 | 0,671 | 42,2° |
| Diamant → aer | 2,42 | 1,00 | 0,413 | 24,4° |
| Sticlă → apă | 1,50 | 1,333 | 0,889 | 62,7° |
Observă tendința
Cu cât raportul n₂/n₁ este mai mic, cu atât unghiul critic este mai mic. De aceea diamantul are un unghi critic mult mai mic decât apa la interfața cu aerul.
Sticlă → aer
O rază de lumină se propagă prin sticlă cu indice n₁ = 1,50 și ajunge la suprafața sticlă–aer. Determinăm unghiul critic.
Datele sunt:
Verificăm mai întâi condiția:
Reflexia totală este deci posibilă.
Aplicăm formula:
Aplicăm funcția inversă:
Interpretarea rezultatului
Pentru o rază din sticlă spre aer: dacă i < 41,8°, există refracție; pentru i = 41,8°, raza transmisă este tangentă la interfață; iar pentru i > 41,8° apare reflexia totală.
O rază în sticlă are i = 50°. Ce se întâmplă?
Comparația cu unghiul critic
Unghiul de incidență depășește valoarea critică.
Concluzie
Nu mai există o rază refractată propagativă în aer.
Formula are sens dimensional?
Raportul indicilor
Indiciii de refracție sunt adimensionali:
Prin urmare:
Sinusul
Sinusul unui unghi este o mărime adimensională. Relația
este deci dimensional corectă.
Patru erori care trebuie evitate
Inversarea indicilor
În formula sin iᶜ = n₂/n₁, n₁ este indicele mediului în care se propagă inițial raza.
Uitarea condiției n₁ > n₂
Calculul unui „unghi critic” pentru aer → sticlă este lipsit de sens fizic pentru reflexia totală.
i = iᶜ nu este încă reflexie totală
La limita critică avem r = 90°. Reflexia totală apare pentru i > iᶜ.
Unghiurile față de suprafață
Toate unghiurile din legea Snell și din formula unghiului critic sunt măsurate față de normală.
Cum rezolvi o problemă de reflexie totală?
Stabilește sensul de propagare
Identifică mediul 1 și mediul 2.
Compară indicii
Dacă n₁ ≤ n₂, reflexia totală nu este posibilă pentru această trecere.
Calculează unghiul critic
Compară i cu iᶜ
i < iᶜ → refracție; i = iᶜ → raza refractată la 90°; i > iᶜ → reflexie totală.
Pentru raza reflectată folosește legea reflexiei
Formula și logica esențială
Reflexia totală nu trebuie memorată ca o regulă izolată. Ea rezultă direct din legea refracției și din faptul că sinusul unui unghi real nu poate depăși valoarea 1.