Prisma dezvăluie culorile ascunse în lumină
O prismă nu „colorează” lumina albă. Ea separă radiațiile deja prezente în fascicul deoarece indicele de refracție al sticlei depinde de lungimea de undă.
Același fascicul intră; direcții diferite ies
Fețele active ale prismei nu sunt paralele. Refracția de la prima față separă puțin culorile, iar a doua față mărește separarea.
Ce se schimbă la trecerea dintre medii?
Frecvența rămâne constantă
Sursa fixează frecvența. La o suprafață de separare, oscilațiile câmpului trebuie să rămână continue.
Viteza se modifică
Într-un mediu transparent, viteza de fază este v = c/n. Un indice mai mare înseamnă o viteză mai mică.
Lungimea de undă se modifică
Din v = λf, dacă f rămâne aceeași iar v se schimbă, rezultă că se schimbă și λ în material.
Trei momente, o singură explicație
Raza se refractă spre normală. Componentele spectrale capătă unghiuri interne puțin diferite.
Culorile au frecvențe diferite și, în dispersie normală, indici de refracție diferiți.
Razele se refractă departe de normală. Separarea unghiulară devine clar vizibilă pe un ecran.
Roșu și violet într-un mediu cu dispersie normală
Roșu · λ₀ aproximativ 620–750 nm
Are, în general, un indice de refracție mai mic și este deviat mai puțin de prismă.
Violet · λ₀ aproximativ 380–450 nm
Are, în general, un indice de refracție mai mare și este deviat mai mult, spre baza prismei.
De ce nu există, fizic, doar „șapte culori”?
Spectrul vizibil este continuu: între nuanțele numite convențional roșu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo și violet există o infinitate de lungimi de undă. Împărțirea în șapte benzi este utilă pentru descriere, nu o fragmentare reală a spectrului.
Curcubeul este doar o prismă făcută dintr-o picătură?
Este o analogie incompletă. În curcubeul primar apar dispersia și refracția la intrarea în picătură, o reflexie internă și o nouă refracție la ieșire. Geometria sferică a picăturii selectează unghiurile la care intensitatea observată este maximă.