Optică geometrică
Probleme rezolvate — Prisma și dispersia luminii
Explicații și exerciții originale Phyastro. Repere conceptuale: Halliday, Resnick și Walker, cap. 33-5–33-6; OpenStax, College Physics for AP Courses 2e, 25.1–25.5. În calcule folosim \(c=3{,}00\cdot10^8\,\mathrm{m/s}\), dacă nu se precizează altfel.
1. Urmărim raza prin ambele fețe ale unei prisme
Enunț. O prismă în aer are unghiul refringent \(A=40{,}0^\circ\) și indicele \(n=1{,}50\) pentru lumina folosită. La prima față, \(i_1=30{,}0^\circ\). Calculează unghiurile interioare \(r_1,r_2\), unghiul de ieșire \(i_2\) și deviația totală \(\delta\), pentru traseul care intersectează cele două fețe refringente.
- La intrare, \(\sin r_1=\sin30^\circ/1{,}50=1/3\), deci \(r_1\approx19{,}471^\circ\). Unghiurile sunt măsurate față de normalele locale, diferite la cele două fețe.
- Geometria prismei dă \(r_1+r_2=A\), astfel că \(r_2\approx20{,}529^\circ\). Acesta este unghiul de incidență interior la a doua față.
- La ieșire, \(\sin i_2=n\sin r_2\approx0{,}526017\), deci \(i_2\approx31{,}737^\circ\). Argumentul este sub 1; raza poate ieși, fără reflexie totală.
- Deviația totală este suma schimbărilor de direcție: \(\delta=(i_1-r_1)+(i_2-r_2)=i_1+i_2-A\approx21{,}737^\circ\).
Răspuns: \(r_1\approx19{,}47^\circ\), \(r_2\approx20{,}53^\circ\), \(i_2\approx31{,}74^\circ\), \(\delta\approx21{,}74^\circ\).
Nu presupunem deviație minimă. Condiția \(r_1=r_2=A/2\) nu se folosește pentru orice orientare a prismei. Păstrăm cifre suplimentare în calculele intermediare.
2. Separarea a două culori în aceeași orientare a prismei
Enunț. Folosim aceeași prismă cu \(A=40{,}0^\circ\) și aceeași incidență \(i_1=30{,}0^\circ\). Pentru două componente ale fasciculului, indicii ilustrativi sunt \(n_R=1{,}500\), respectiv \(n_V=1{,}540\). Calculează unghiurile de ieșire și separarea unghiulară dintre raze.
- Pentru fiecare culoare aplicăm separat aceleași două refracții: \(r_1=\arcsin(\sin i_1/n)\), \(r_2=A-r_1\), \(i_2=\arcsin(n\sin r_2)\). Orientarea prismei și unghiul incident rămân aceleași.
- Pentru componenta roșie obținem \(r_{1R}\approx19{,}471^\circ\), \(r_{2R}\approx20{,}529^\circ\), \(i_{2R}\approx31{,}737^\circ\).
- Pentru componenta violetă obținem \(r_{1V}\approx18{,}946^\circ\), \(r_{2V}\approx21{,}054^\circ\), \(i_{2V}\approx33{,}590^\circ\). La ambele culori există ieșire: \(n\sin r_2<1\).
- Razele emergente se raportează la aceeași normală de ieșire. Separarea lor este \(\Delta=i_{2V}-i_{2R}\approx1{,}853^\circ\). Componenta violetă are deviația totală mai mare în exemplul dat.
Răspuns: \(i_{2R}\approx31{,}74^\circ\), \(i_{2V}\approx33{,}59^\circ\), separare \(\Delta\approx1{,}85^\circ\).
Indicii sunt date ale exercițiului, nu măsurători atribuite unui anumit tip de sticlă. Nu comparăm două poziții diferite de deviație minimă ca și cum ar descrie automat o singură orientare a prismei.
* Extensie: indicele din deviația minimă
O prismă în aer are \(A=60{,}0^\circ\), iar deviația minimă măsurată pentru o lumină monocromatică este \(\delta_m=40{,}0^\circ\). În configurația simetrică a minimului, \(r_1=r_2=A/2=30^\circ\) și \(i_1=i_2=(A+\delta_m)/2=50^\circ\).
Legea refracției conduce la:
\[n=\frac{\sin[(A+\delta_m)/2]}{\sin(A/2)}=\frac{\sin50^\circ}{\sin30^\circ}\approx1{,}532.\]Formula utilizează o deviație minimă determinată prin rotirea prismei. Introducerea oricărei deviații măsurate într-o orientare arbitrară nu ar furniza, în general, indicele corect.