Optică geometrică / Lentile subțiri

03

Lentile subțiri

Formule și raționament matematic

Relații matematice și justificări.

Spațiu de lucru · lecția 07

Lentile subțiri

Optică geometrică · Lecția 07

Formule și raționament matematic

O lentilă nu „creează” imaginea într-un punct ales întâmplător. Poziția, dimensiunea și orientarea imaginii rezultă din geometria razelor și din refracția luminii la cele două suprafețe ale lentilei. În aproximația lentilei subțiri, întregul comportament optic poate fi descris prin câteva relații matematice esențiale.

01

Modelul lentilei subțiri

O lentilă reală are o anumită grosime și două suprafețe de refracție. În modelul de lentilă subțire, grosimea este suficient de mică pentru ca refracțiile produse de cele două suprafețe să poată fi tratate, cu bună aproximație, ca având loc în același plan.

În plus, formulele uzuale ale opticii geometrice se deduc pentru raze paraxiale: raze apropiate de axa optică și care formează unghiuri mici cu aceasta.

\[ \sin\theta \approx \tan\theta \approx \theta, \qquad \cos\theta \approx 1 \]

Unghiurile trebuie exprimate în radiani. Aproximațiile de mai sus transformă geometria exactă a refracției într-un model matematic mult mai simplu.

Axa optică principală Dreapta de simetrie a sistemului optic, care trece prin centrul optic al lentilei.
Centrul optic \(O\) În modelul ideal al lentilei subțiri, o rază paraxială care traversează centrul optic își păstrează aproximativ direcția.
Focarele \(F\) și \(F'\) Sunt situate pe axa optică, la aceeași distanță focală \(|f|\) de lentila subțire aflată în același mediu pe ambele părți.
Important. „Lentilă subțire” nu înseamnă că grosimea fizică este literalmente zero. Înseamnă că ea poate fi neglijată în model în raport cu celelalte distanțe relevante ale problemei.
02

Mărimi, simboluri și convenția de semne

Pentru a folosi corect ecuația lentilei, semnele mărimilor trebuie păstrate consecvent. Vom utiliza următoarea convenție:

\(d_o\) — distanța de la obiect la lentilă. Pentru un obiect real așezat în fața lentilei: \(d_o>0\).
\(d_i\) — distanța de la imagine la lentilă. \(d_i>0\) pentru imagine reală și \(d_i<0\) pentru imagine virtuală.
\(f\) — distanța focală. \(f>0\) pentru lentilă convergentă, \(f<0\) pentru lentilă divergentă.
\(h_o,\;h_i\) — înălțimea obiectului și a imaginii. Imaginea inversată are \(h_i<0\).
\(m\) — mărirea transversală, fără unitate de măsură.
\(C\) — convergența sau puterea optică a lentilei, măsurată în dioptrii.
Atenție la semn. Nu este suficient să introducem în formule doar valorile absolute. Semnul lui \(f\), \(d_i\) și \(h_i\) transmite informații fizice: tipul lentilei, caracterul real sau virtual al imaginii și orientarea acesteia.
03

De unde apare ecuația lentilei?

Considerăm mai întâi o lentilă convergentă și un obiect situat dincolo de focar. Imaginea obținută este reală și inversată. Sunt suficiente două raze principale pentru a determina geometric poziția imaginii.

Construcția geometrică a imaginii printr-o lentilă convergentă Un obiect este plasat în stânga unei lentile convergente. O rază trece prin centrul optic fără deviație, iar o rază paralelă cu axa se refractă prin focarul din dreapta. Intersecția razelor determină imaginea reală inversată. F F′ O obiect imagine dₒ dᵢ
Construcția geometrică folosită pentru deducerea relației dintre \(d_o\), \(d_i\) și \(f\).
  1. Raza care trece prin centrul optic \(O\) oferă două triunghiuri asemenea. Rezultă:
    \[ \frac{h_i}{h_o} = -\frac{d_i}{d_o}. \]
  2. O a doua rază pleacă din vârful obiectului paralel cu axa optică și, după traversarea lentilei convergente, trece prin focarul \(F'\).
  3. Din triunghiurile formate de această rază rezultă:
    \[ \frac{h_i}{h_o} = 1-\frac{d_i}{f}. \]
  4. Cele două expresii descriu aceeași imagine, deci:
    \[ -\frac{d_i}{d_o} = 1-\frac{d_i}{f}. \]
  5. Reordonăm:
    \[ \frac{d_i}{f} = 1+\frac{d_i}{d_o}. \]
    Împărțind prin \(d_i\):
    \[ \boxed{ \frac{1}{f} = \frac{1}{d_o} + \frac{1}{d_i} } \]

Aceasta este ecuația lentilei subțiri. Deși deducerea geometrică de mai sus a fost făcută pentru o lentilă convergentă cu imagine reală, aceeași relație poate fi utilizată și pentru imaginile virtuale și pentru lentilele divergente dacă se respectă convenția de semne.

04

Forme utile ale ecuației lentilei

\[ \boxed{ \frac{1}{f} = \frac{1}{d_o} + \frac{1}{d_i} } \]

Dacă dorim să determinăm direct poziția imaginii:

\[ \frac{1}{d_i} = \frac{1}{f} - \frac{1}{d_o} = \frac{d_o-f}{fd_o} \]
\[ \boxed{ d_i= \frac{f\,d_o}{d_o-f} } \]

Similar, dacă sunt cunoscute \(f\) și \(d_i\):

\[ \boxed{ d_o= \frac{f\,d_i}{d_i-f} } \]
Dacă \(d_o=f\), numitorul relației pentru \(d_i\) devine zero: \[ d_i\rightarrow\infty. \] Fizic, razele emergente sunt paralele. Imaginea se spune că este formată „la infinit”.
05

Mărirea transversală

Raportul dintre dimensiunea transversală a imaginii și cea a obiectului definește mărirea transversală:

\[ \boxed{ m= \frac{h_i}{h_o} = -\frac{d_i}{d_o} } \]

Semnul lui \(m\)

\(m>0\) indică o imagine dreaptă.

\(m<0\) indică o imagine răsturnată.

Modulul lui \(m\)

\(|m|>1\): imagine mărită.

\(|m|=1\): imagine de aceeași mărime.

\(|m|<1\): imagine micșorată.

Introducând expresia lui \(d_i\) în formula măririi:

\[ m = -\frac{1}{d_o} \cdot \frac{f d_o}{d_o-f} \]
\[ \boxed{ m= -\frac{f}{d_o-f} } \]

Relația arată imediat că poziția obiectului față de focar controlează atât caracterul imaginii, cât și mărirea acesteia.

06

Convergența lentilei

Capacitatea unei lentile de a modifica direcția razelor este exprimată prin convergență, numită și putere optică.

\[ \boxed{ C=\frac{1}{f} } \]

În această formulă, distanța focală trebuie exprimată în metri.

\[ [C]_{\mathrm{SI}} = \mathrm{m}^{-1} = \mathrm{D} \]

Unitatea \(\mathrm{m}^{-1}\) poartă în optică numele de dioptrie, simbolizată prin \(\mathrm{D}\).

Lentilă convergentă \[ f>0 \quad\Longrightarrow\quad C>0. \]
Lentilă divergentă \[ f<0 \quad\Longrightarrow\quad C<0. \]

Exemplu rapid

Pentru o lentilă convergentă cu \(f=20\,\text{cm}=0{,}20\,\text{m}\):

\[ C= \frac{1}{0{,}20} = 5\,\mathrm{D}. \]
07

De ce o lentilă are o anumită distanță focală?

Distanța focală nu este o proprietate arbitrară. Ea depinde de refracția produsă la cele două suprafețe ale lentilei: de indicele de refracție al materialului, de mediul exterior și de curburile celor două fețe.

Geometria utilizată în formula constructorului de lentile Lentilă biconvexă cu razele de curbură R1 și R2 și centrele de curbură C1 și C2. C₂ C₁ R₁ R₂ lentilă
Pentru o lentilă cu suprafețe sferice, curburile celor două fețe sunt descrise prin \(R_1\) și \(R_2\).

Pentru o lentilă subțire cu indice de refracție \(n_\ell\), introdusă într-un mediu cu indice \(n_m\):

\[ \boxed{ \frac{1}{f} = \left( \frac{n_\ell}{n_m}-1 \right) \left( \frac{1}{R_1} - \frac{1}{R_2} \right) } \]

În aer, \(n_m\approx1\), deci:

\[ \boxed{ \frac{1}{f} = (n-1) \left( \frac{1}{R_1} - \frac{1}{R_2} \right) } \]

Aceasta este formula constructorului de lentile.

Pentru o lentilă biconvexă orientată ca în schema uzuală, lumina propagându-se de la stânga la dreapta, se poate utiliza convenția \[ R_1>0,\qquad R_2<0. \] În acest caz, pentru sticlă în aer, rezultă \(f>0\), deci lentila este convergentă.

Ce ne spune formula?

Curbură mai mare O rază de curbură mai mică în modul produce, în general, o putere optică mai mare.
Indice mai mare Creșterea contrastului dintre indicele lentilei și cel al mediului mărește efectul refractiv.
Mediul contează Aceeași lentilă poate avea altă distanță focală dacă este introdusă într-un alt mediu transparent.
08

Poziția obiectului și natura imaginii

Ecuația lentilei permite determinarea matematică a tuturor cazurilor cunoscute din construcțiile cu raze.

Poziția obiectului Poziția imaginii Natura Orientarea Mărimea
\(d_o>2f\) \(f<d_i<2f\) reală răsturnată micșorată
\(d_o=2f\) \(d_i=2f\) reală răsturnată egală cu obiectul
\(f<d_o<2f\) \(d_i>2f\) reală răsturnată mărită
\(d_o=f\) \(d_i\rightarrow\infty\) razele emergente sunt paralele
\(0<d_o<f\) \(d_i<0\) virtuală dreaptă mărită
O imagine reală poate fi proiectată pe un ecran. O imagine virtuală nu poate fi proiectată direct pe un ecran, deoarece razele luminoase nu se întâlnesc efectiv în punctele imaginii.
09

Cazul lentilei divergente

Pentru lentila divergentă:

\[ f<0. \]

Considerăm un obiect real, deci \(d_o>0\). Din ecuația lentilei:

\[ \frac{1}{d_i} = \frac{1}{f} - \frac{1}{d_o}. \]

Deoarece \(1/f<0\) și \(1/d_o>0\), membrul drept este negativ:

\[ d_i<0. \]

Prin urmare, pentru un obiect real, o lentilă divergentă produce o imagine virtuală.

Din \[ m=-\frac{d_i}{d_o} \] și \(d_i<0\), rezultă:

\[ m>0. \]

Imaginea este deci dreaptă. În plus, pentru acest caz se obține \(|m|<1\), astfel încât imaginea este micșorată.

Concluzie: pentru un obiect real, o lentilă divergentă formează o imagine virtuală, dreaptă și micșorată, situată pe aceeași parte a lentilei ca obiectul.
10

Exemplu de calcul complet

Date

O lentilă convergentă are distanța focală \[ f=20\,\text{cm}. \] Un obiect de înălțime \[ h_o=4\,\text{cm} \] este așezat la \[ d_o=60\,\text{cm}. \]

1. Poziția imaginii

\[ \frac{1}{f} = \frac{1}{d_o} + \frac{1}{d_i} \]
\[ \frac{1}{20} = \frac{1}{60} + \frac{1}{d_i}. \]
\[ \frac{1}{d_i} = \frac{1}{20} - \frac{1}{60} = \frac{3-1}{60} = \frac{1}{30}. \]
\[ \boxed{ d_i=30\,\text{cm} } \]

Deoarece \(d_i>0\), imaginea este reală.

2. Mărirea

\[ m= -\frac{d_i}{d_o} = -\frac{30}{60} = -0{,}5. \]

Semnul negativ arată că imaginea este răsturnată, iar \[ |m|=0{,}5<1 \] arată că este micșorată.

3. Înălțimea imaginii

\[ h_i=m h_o = (-0{,}5)(4\,\text{cm}) = -2\,\text{cm}. \]
Rezultat: imaginea se formează la \(30\,\text{cm}\) de lentilă, este reală, răsturnată și are înălțimea \(2\,\text{cm}\).
11

Verificarea dimensională

O relație fizică trebuie să fie coerentă și din punctul de vedere al unităților de măsură.

Ecuația lentilei

\[ \frac{1}{f} = \frac{1}{d_o} + \frac{1}{d_i} \]
\[ \left[\frac1f\right] = \left[\frac1{d_o}\right] = \left[\frac1{d_i}\right] = \mathrm{m}^{-1}. \]
✓
Toți termenii au aceeași dimensiune: inversul unei lungimi.

Mărirea

\[ m= \frac{h_i}{h_o} = -\frac{d_i}{d_o}. \]
\[ [m] = \frac{\mathrm m}{\mathrm m} = 1. \]
✓
Mărirea este o mărime adimensională.

Convergența

\[ C=\frac1f \quad\Longrightarrow\quad [C]=\mathrm{m}^{-1}=\mathrm D. \]

Structura matematică a lecției

Pentru majoritatea problemelor cu lentile subțiri, rezolvarea pornește de la identificarea corectă a semnelor și se reduce apoi la trei relații fundamentale.

Ecuația lentilei \[ \frac1f = \frac1{d_o} + \frac1{d_i} \]
Mărirea \[ m= \frac{h_i}{h_o} = -\frac{d_i}{d_o} \]
Convergența \[ C=\frac1f \]
\[ \boxed{ \frac1f = \left( \frac{n_\ell}{n_m}-1 \right) \left( \frac1{R_1} - \frac1{R_2} \right) } \]
1. Stabilește tipul lentilei și semnul lui \(f\).
2. Introdu în ecuație distanțele cu semnele corecte.
3. Semnul lui \(d_i\) stabilește dacă imaginea este reală sau virtuală.
4. Semnul și modulul lui \(m\) stabilesc orientarea și dimensiunea imaginii.