Verifică modelul lentilei subțiri
Răspunde întâi fără să deschizi explicația, apoi compară raționamentul. Păstrează aceeași convenție de semne până la final.
1. Ce presupune aproximația de lentilă subțire?
Grosimea se neglijează în raport cu razele de curbură și distanțele relevante; folosim raze paraxiale. Modelul nu afirmă că orice lentilă reală este lipsită de aberații.
2. O lentilă mai groasă la centru este întotdeauna convergentă?
Nu în orice mediu. Pentru sticla obișnuită în aer, această formă este convergentă; comportamentul depinde și de raportul indicilor de refracție dintre lentilă și exterior. Forma singură nu este o regulă universală.
3. Prin centrul optic o rază trece exact nedeviată în orice situație?
Nu. Regula este o aproximație utilă pentru o lentilă subțire, în modelul paraxial și cu același mediu de ambele părți. La o lentilă groasă trebuie urmărite separat cele două refracții.
4. Ce se întâmplă când obiectul este exact în focarul unei lentile convergente?
În modelul ideal razele emergente sunt paralele, deci nu există o imagine la o distanță finită. Expresia \(d_i=fd_o/(d_o-f)\) are numitor nul la \(d_o=f\); nu se introduce această valoare ca un număr finit într-un calculator.
5. Cum verifici unitatea puterii optice?
Din \(P=1/f\), dacă \(f\) este în metri, rezultă \(P\) în \(\mathrm m^{-1}\), adică dioptrii. Mărirea \(m=-d_i/d_o\) este adimensională, fiind un raport de lungimi.
6. Unde se formează imaginea unui obiect foarte îndepărtat?
Când \(d_o\) este mult mai mare decât \(|f|\), termenul \(1/d_o\) devine neglijabil și \(d_i\approx f\). La lentila convergentă este o imagine reală în planul focal imagine; la cea divergentă, pentru obiect real, imaginea este virtuală pe partea obiectului.