Optică geometrică / Formarea imaginilor

03

Formarea imaginilor

Formule și raționament matematic

Relații matematice și justificări.

Spațiu de lucru · lecția 08

Formarea imaginilor

Optică geometrică · Lecția 08 · Raționament matematic

Formarea imaginilor

Poziția, orientarea și mărimea unei imagini nu se memorează mecanic. Ele rezultă din două idei: traseul razelor principale și geometria triunghiurilor asemenea.

01

Modelul fizic și ipotezele

Aproximație

Lentilă subțire

Grosimea lentilei este neglijabilă față de distanțele obiect–lentilă și imagine–lentilă. Refracțiile pe cele două fețe sunt reprezentate ca având loc în planul optic al lentilei.

Regim

Raze paraxiale

Razele fac unghiuri mici cu axa optică. În acest regim, sin θ ≈ tan θ ≈ θ, iar aberațiile sunt neglijate.

Mediu

Aceeași substanță în exterior

Lentila este înconjurată de același mediu pe ambele părți. Focarele principale au aceeași distanță focală în modul față de centrul optic.

Mărimile folosite

SimbolSemnificațieUnitate SI
dodistanța dintre obiect și centrul optic Ometru (m)
didistanța algebrică a imaginii față de lentilămetru (m)
fdistanța focală algebricămetru (m)
ho, hiînălțimea obiectului, respectiv a imaginiimetru (m)
mmărirea transversalăfără unitate
Cconvergența lentilei, C = 1/fm−1 = dioptrie (D)
02

Convenția semnelor

Important: folosim convenția gaussiană „real pozitiv”, foarte practică pentru problemele cu lentile subțiri. Nu amesteca această convenție cu o convenție carteziană orientată fără să schimbi simultan toate semnele.
MărimeSemn pozitivSemn negativConsecință fizică
doobiect real, înaintea lentileiobiect virtualîn această lecție lucrăm aproape întotdeauna cu do > 0
diimagine reală, dincolo de lentilăimagine virtuală, de aceeași parte cu obiectulsemnul stabilește natura imaginii
flentilă convergentălentilă divergentăsemnul identifică tipul lentilei
m, hiimagine dreaptăimagine răsturnată|m| arată de câte ori se schimbă dimensiunea
03

Deducerea relațiilor fundamentale

Formarea unei imagini reale printr-o lentilă convergentă Un obiect este așezat la stânga lentilei. O rază paralelă cu axa trece după refracție prin focarul imagine, iar raza prin centrul optic nu își schimbă direcția. Razele se intersectează într-o imagine răsturnată. O F F′ BA B′A′ dₒ dᵢ

Schemă idealizată, fără scară. Sunt suficiente două raze independente pentru a localiza imaginea.

Raze principale
  1. Raza paralelă cu axa optică iese prin focarul imagine F′.
  2. Raza care trece prin centrul optic O nu își schimbă direcția în aproximația lentilei subțiri.
  3. Opțional, raza care trece prin focarul obiect F iese paralelă cu axa.

Control: toate razele corect construite trebuie să conducă la același punct-imagine.

Pasul I

Mărirea transversală

Raza BO trece nedeviată prin centrul optic. Triunghiurile dreptunghice ABO și A′B′O sunt asemenea. Orientările sunt opuse pentru o imagine reală, de unde:

m = hiho = − dido

Dacă m < 0, imaginea este răsturnată; dacă m > 0, este dreaptă. Pentru dimensiune se folosește modulul |m|.

Pasul II

Ecuația lentilei subțiri

Pentru raza incidentă paralelă, panta după lentilă poate fi scrisă folosind focarul F′ și apoi punctul-imagine B′:

hi − hodi = − hof

Înlocuind hi/ho = −di/do și simplificând, obținem relația lui Gauss:

1f = 1do + 1di

Forme utile pentru calcul

di = f · dodo − f   și   m = −fdo − f

Aceste forme arată direct ce se întâmplă când obiectul se apropie de focar: numitorul do − f tinde la zero, iar |di| crește foarte mult.

Verificarea dimensională

[1/f] = [1/do] = [1/di] = m−1

Toți termenii ecuației lui Gauss au dimensiunea inversului unei lungimi. Mărirea este adimensională deoarece reprezintă raportul a două lungimi.

04

Cazurile de formare a imaginilor

Lentilă convergentă: f > 0

Poziția obiectuluiPoziția imaginiiNatura și orientareaMărimea
do > 2ff < di < 2freală, răsturnatămicșorată, |m| < 1
do = 2fdi = 2freală, răsturnatăegală, |m| = 1
f < do < 2fdi > 2freală, răsturnatămărită, |m| > 1
do = fdi → ∞razele ies paralele; nu există imagine la distanță finită—
0 < do < fdi < 0virtuală, dreaptămărită, m > 1

Lentilă divergentă: f < 0

Pentru orice obiect real, do > 0. Atunci 1/di = 1/f − 1/do este negativ, deci di < 0. Imaginea se formează între lentilă și focarul de pe partea obiectului.

Imagine virtuală · dreaptă · micșorată   (0 < m < 1)
Limită

Obiect foarte îndepărtat

Când do → ∞, termenul 1/do → 0, deci di → f. Un fascicul aproape paralel este focalizat în planul focal.

Prag

Obiect în focar

Pentru do = f, ecuația impune 1/di = 0. Imaginea este „la infinit”, nu pe o poziție finită a ecranului.

Reciprocitate

Obiect și imagine

Ecuația este simetrică în do și di: dacă se inversează sensul luminii, pozițiile unui obiect real și ale imaginii sale reale se pot interschimba.

05

Aplicarea riguroasă a modelului

Exemplul 1

Lentilă convergentă

Un obiect cu înălțimea ho = 2,0 cm este așezat la do = 15 cm de o lentilă convergentă cu f = 10 cm.

1di = 110 − 115 = 130

di = 30 cm, deci imaginea este reală. Apoi m = −30/15 = −2 și hi = −4,0 cm.

Verdict: imagine reală, răsturnată și mărită de două ori.

Exemplul 2

Lentilă divergentă

Un obiect este așezat la do = 24 cm de o lentilă divergentă cu f = −12 cm.

1di = −112 − 124 = −18

di = −8 cm, iar m = −(−8)/24 = 1/3.

Verdict: imagine virtuală, dreaptă și de trei ori mai mică.

Algoritm de rezolvare

  1. Desenează axa, lentila, focarele și poziția aproximativă a obiectului.
  2. Transformă toate lungimile în aceeași unitate; pentru convergență folosește obligatoriu metri.
  3. Scrie semnele: f > 0 sau f < 0; pentru obiect real, do > 0.
  4. Aplică ecuația lui Gauss și păstrează semnul rezultatului di.
  5. Calculează m = −di/do și, dacă este cerută, hi = m·ho.
  6. Formulează verdictul complet: poziție, reală/virtuală, dreaptă/răsturnată, mărită/micșorată.
  7. Compară rezultatul cu desenul razelor și cu tabelul cazurilor-limită.
06

Întrebări de control conceptual

De ce o lentilă convergentă nu formează întotdeauna o imagine reală?

Dacă obiectul se află între lentilă și focar, razele emergente sunt divergente. Numai prelungirile lor se întâlnesc, deci imaginea este virtuală. Algebric, do < f conduce la di < 0.

Cum recunoști orientarea imaginii doar din calcul?

Din semnul măririi transversale: m < 0 înseamnă imagine răsturnată, iar m > 0 înseamnă imagine dreaptă.

Ce se întâmplă cu imaginea reală când obiectul se apropie de focar din exterior?

Pentru do → f+, numitorul do − f → 0+, deci di → +∞ și |m| → ∞. Imaginea se depărtează și se mărește.

De ce sunt suficiente două raze principale?

În modelul stigmatic paraxial, toate razele provenite din același punct-obiect converg într-un singur punct-imagine sau par să provină din el. Două drepte neparalele determină unic intersecția; a treia rază este o verificare.

Sinteza lecției

Întregul model matematic se reduce la două relații, dar interpretarea semnelor este la fel de importantă ca calculul:

1f = 1do + 1di    ·    m = hiho = −dido

Calculul localizează imaginea; semnele îi stabilesc natura și orientarea; construcția razelor confirmă dacă răspunsul este fizic coerent.