Formule și raționament matematic · Lecția 09
Instrumente optice: de la o singură lentilă la un sistem
Ochiul, aparatul fotografic, lupa, microscopul și telescopul folosesc aceeași idee: fiecare element optic transformă un obiect într-o imagine, iar acea imagine poate deveni obiect pentru elementul următor.
Modelul de bază este mereu același: \(\displaystyle \frac{1}{f}=\frac{1}{d_o}+\frac{1}{d_i}\), iar \(\displaystyle m=\frac{h_i}{h_o}=-\frac{d_i}{d_o}\). Diferența dintre instrumente este modul în care combină etapele.
01 · Limbajul comun
Convenția de semne trebuie aleasă înainte de calcul
În această pagină folosim convenția „distanțelor reale pozitive”, foarte practică pentru lentile subțiri. Ea trebuie păstrată până la finalul unei rezolvări; amestecarea convențiilor produce formule aparent contradictorii.
În relația pentru putere, \(f\) se introduce în metri; unitatea este \(\mathrm{m}^{-1}\), numită dioptrie (D).
02 · Sisteme cu imagine reală pe un receptor
Ochiul și aparatul fotografic
Ochiul — puterea se adaptează, retina rămâne fixă
Corneea și cristalinul pot fi modelate, în primă aproximație, ca un singur sistem convergent. Imaginea formată pe retină este reală, răsturnată și micșorată. Pentru vedere clară, \(d_i\) trebuie să coincidă cu distanța efectivă până la retină.
De ce crește puterea la privirea de aproape? Când \(d_o\) scade, termenul \(1/d_o\) crește. Cum \(d_i\) rămâne practic fix, trebuie să crească și \(1/f\), adică puterea optică.
Aparatul fotografic — senzorul înlocuiește retina
Obiectivul formează pe film sau senzor o imagine reală, răsturnată și, de obicei, micșorată. Focalizarea se obține schimbând distanța efectivă obiectiv–senzor sau puterea ansamblului de lentile.
Pentru \(d_o\gg f\), rezultă \(d_i\approx f\). De aceea senzorul unui aparat focalizat la infinit se află aproape de planul focal al obiectivului. În condiții ideale comparabile, iluminarea imaginii variază aproximativ ca \(1/N^2\).
03 · Instrumente pentru observare vizuală
Lupa și microscopul optic
Lupa — o lentilă convergentă folosită în interiorul focarului
Obiectul este așezat la \(d_o<f\), deci imaginea este virtuală, dreaptă și mărită. Lupa nu este caracterizată corect doar prin mărirea liniară; ceea ce contează pentru ochi este grosismentul sau mărirea unghiulară.
\(d_n=25\,\mathrm{cm}\) este o valoare convențională pentru ochiul normal, nu o constantă universală. O focală mai mică înseamnă putere \(P=1/f\) mai mare și, în modelul paraxial, grosisment mai mare.
Microscopul compus — două măriri succesive
Obiectivul, cu focală mică, formează o imagine intermediară reală, răsturnată și mărită. Ocularul folosește această imagine ca obiect și funcționează ca o lupă. Mărirea totală este produsul etapelor.
În ultima relație, \(L\) este lungimea optică a tubului din aproximația folosită, nu automat distanța mecanică dintre lentile. Semnul minus arată că imaginea finală este răsturnată față de obiect.
04 · Observarea obiectelor îndepărtate
Luneta astronomică și telescopul reflector
Pentru un obiect foarte îndepărtat, razele care ajung la obiectiv sunt aproape paralele. Obiectivul formează imaginea intermediară în planul său focal, iar ocularul mărește unghiul sub care aceasta este observată.
Luneta Kepler — două lentile convergente
În reglaj normal, focarul imagine al obiectivului coincide cu focarul obiect al ocularului. Razele ies paralele, iar ochiul observă relaxat imaginea la infinit.
Pentru „de câte ori mărește” se folosește \(|G|=f_{ob}/f_{oc}\). Semnul minus nu se elimină din raționament: el codifică răsturnarea imaginii. O focală mare a obiectivului și una mică a ocularului cresc grosismentul.
| Sistem | Obiectiv | Ocular | Grosisment | Imagine |
|---|---|---|---|---|
| Lunetă Kepler | lentilă convergentă | lentilă convergentă | \(G=-f_{ob}/f_{oc}\) | răsturnată |
| Lunetă Galilei | lentilă convergentă | lentilă divergentă, \(f_{oc}<0\) | \(G=-f_{ob}/f_{oc}>0\) | dreaptă |
| Telescop reflector | oglindă concavă / sistem de oglinzi | ocular convergent | \(G\simeq-f_{ob,ef}/f_{oc}\) | depinde de configurație |
Rezoluția nu este același lucru cu grosismentul
\(D_A\) este diametrul aperturii, iar \(\theta_{min}\) se obține în radiani. Dublarea diametrului înjumătățește limita unghiulară de difracție și mărește aria colectoare de patru ori.
Calculator de instrumente optice
calcul activ05 · Control matematic
Verificarea dimensională
Lentilă și putere
\([1/f]=[1/d_o]=[1/d_i]=\mathrm{m}^{-1}\). Prin urmare, \(P=1/f\) are unitatea dioptrie.
Măriri
\(m=h_i/h_o\) și \(G=\theta'/\theta\) sunt rapoarte de mărimi de același tip; ambele sunt adimensionale.
Difracție
În \(\theta_{min}=1{,}22\lambda/D_A\), raportul lungimilor este adimensional; unghiul se exprimă în radiani.
Nu confunda \(m\) cu \(G\)
\(m\) compară înălțimi; \(G\) compară unghiuri aparente. La lupă și telescop, grosismentul unghiular este mărimea relevantă.
Puterile se adună numai în condiții precise
Pentru lentile subțiri în contact, \(P_{eq}=P_1+P_2+\cdots\). Dacă sunt separate, distanța dintre ele intră în calcul.
Semnul nu este decorativ
Un \(m<0\) sau \(G<0\) indică răsturnarea imaginii. Modulul arată doar factorul de mărire.
Mărirea nu creează automat detalii
După atingerea limitei impuse de apertură, aberații și detector, un grosisment mai mare produce doar o imagine mai mare, nu mai informativă.
Ideea care le unește
Un instrument optic se rezolvă etapă cu etapă: găsești imaginea produsă de primul element, o transformi în obiect pentru următorul și abia apoi compui măririle. Pentru aparate și ochi urmărești poziția imaginii reale; pentru lupă, microscop și telescop urmărești în final unghiul sub care ochiul vede imaginea.