Simultaneitatea și dilatarea timpului
Urmărește același experiment din trei cadre inerțiale: Ana pe peron, Bogdan în tren și Carla într-o navă spațială. Schimbă observatorul considerat în repaus, vitezele și momentul analizat. Scena nu încearcă să introducă alte noțiuni ale relativității: aici urmărim numai două efecte — care evenimente sunt simultane și cum se compară intervalele măsurate de ceasuri aflate în mișcare relativă.
Două evenimente, trei observatori
În cadrul A, două flash-uri sunt declanșate simultan la capetele unei porțiuni de cale. Când alegi B sau C, aceeași pereche de evenimente primește o altă ordine temporală.
Pozițiile sunt exagerate schematic pentru a fi ușor de urmărit.
momentul atribuit evenimentului din stânga
momentul atribuit evenimentului din dreapta
dacă este zero, evenimentele sunt simultane
pentru cadrul A
În cadrul A, cele două flash-uri au loc în același moment. Trecând în B sau C, nu modificăm evenimentele; schimbăm observatorul și modul în care este atribuit timpul acelorași două evenimente.
Nu confundăm „care lumină ajunge prima la ochi” cu simultaneitatea. În laborator comparăm momentele atribuite producerii evenimentelor.
Trei ceasuri, același experiment
Fiecare persoană își vede propriul ceas funcționând normal. Diferența apare când intervalele măsurate de ceasuri aflate în mișcare relativă sunt comparate din cadrul ales.
Două evenimente separate în spațiu pot fi simultane pentru Ana și nesimultane pentru Bogdan sau Carla.
Când acel ceas este văzut în mișcare față de alt cadru, intervalul comparat apare dilatat.
Fiecare descriere este valabilă în cadrul său. Simulatorul arată cum aceeași situație fizică primește citiri diferite fără ca vreun ceas să fie „defect”.