Factorul Lorentz
Factorul Lorentz, notat γ, apare în relațiile pentru dilatarea timpului, contracția lungimii, energie și impuls. Îl vom obține cu ajutorul unui ceas de lumină și vom calcula câteva valori.
Unele formule sunt afișate în forma de rezervă, deoarece MathJax nu a putut finaliza încărcarea sau randarea. Conținutul și calculatorul rămân disponibile.
γ este apropiat de 1
Pentru o mașină sau un avion, corecțiile relativiste sunt foarte mici. Dacă pot fi neglijate depinde de precizia cerută de măsurare.
γ crește fără limită
Nu există un prag universal de la care „începe” relativitatea. De exemplu, la 0,5c, γ ≈ 1,155, deci intervalul de timp din laborator este deja cu aproximativ 15,5% mai mare decât intervalul propriu.
Definiție și notații
Factorul Lorentz este adimensional: nu se exprimă în metri, secunde sau jouli. În această pagină, v reprezintă modulul vitezei relative dintre două referențiale inerțiale, astfel încât 0 ≤ v < c.
Dacă viteza este dată în km/s, o transformăm în m/s înainte de a o împărți la valoarea lui c exprimată în m/s. Dacă este dată direct ca v = 0,8c, folosim β = 0,8.
Deducerea cu ajutorul ceasului de lumină
Considerăm două oglinzi paralele între care se reflectă un impuls luminos. Ceasul este în repaus în S′ și se deplasează uniform spre dreapta, cu viteza v, față de laboratorul S.
Distanța D dintre oglinzi este perpendiculară pe direcția mișcării, deci are aceeași valoare în cele două referențiale. Notăm cu A emisia impulsului de pe oglinda inferioară, cu B reflexia pe oglinda superioară și cu C revenirea pe oglinda inferioară.
Durata ciclului în referențialul ceasului
Lumina parcurge distanța 2D cu viteza c. Intervalul A–C este timpul propriu Δτ, notat și Δt0 în unele manuale, deoarece cele două evenimente au loc în același punct din S′.
Durata ciclului în laborator
Notăm cu Δt intervalul A–C măsurat în S. Cele două jumătăți ale traseului au durate egale. În prima jumătate, ceasul avansează orizontal cu vΔt/2, iar lumina parcurge distanța cΔt/2.
Aplicăm teorema lui Pitagora
În triunghiul dreptunghic cu ipotenuza A–B din desen, distanța parcursă de lumină este cΔt/2. Aplicăm teorema lui Pitagora:
Înlocuim distanța dintre oglinzi
Folosim D = cΔτ/2, obținut în primul pas:
Grupăm termenii care conțin Δt
Înmulțim cu 4, trecem termenul cu v2 în stânga și împărțim la c2:
Extragem rădăcina pozitivă
Duratele sunt pozitive, iar 1 − v2/c2 > 0. Rezultă:
Verificarea dimensională
v și c au aceeași unitate de măsură. Prin urmare, raportul pătratelor lor este adimensional:
Putem scădea acest raport din numărul 1. Radicalul și inversul lui sunt tot adimensionale, deci:
Calculează factorul Lorentz
Alege viteza ceasului față de laborator. Comparăm un interval propriu de 1 s cu intervalul din laborator. Separat, calculăm lungimea unei rigle cu lungimea proprie de 100 m, orientată pe direcția mișcării.
Poți folosi săgețile tastaturii sau valorile de mai jos. Limita calculatorului este 0,999c; valoarea v = c nu aparține domeniului formulei.
La 0,800c, intervalul propriu de 1 s corespunde la aproximativ 1,667 s în laborator. Lungimea riglei, măsurată simultan la cele două extremități în laborator, este 60,00 m.
Câteva valori și mărimea corecției
Pentru aceleași evenimente, creșterea intervalului Δt față de intervalul propriu Δτ, raportată la Δτ, este γ − 1. Ultima coloană exprimă această creștere în procente.
| Viteza v | β = v/c | γ | Creșterea intervalului: 100(γ − 1)% |
|---|---|---|---|
| 0,1c | 0,100 | ≈ 1,005 | ≈ 0,504% |
| 0,5c | 0,500 | ≈ 1,155 | ≈ 15,470% |
| 0,8c | 0,800 | ≈ 1,667 | ≈ 66,667% |
| 0,9c | 0,900 | ≈ 2,294 | ≈ 129,416% |
| 0,99c | 0,990 | ≈ 7,089 | ≈ 608,881% |
| 0,999c | 0,999 | ≈ 22,366 | ≈ 2 136,627% |
La 0,1c, diferența este de aproximativ 0,5%. Poate fi neglijabilă într-o estimare grosieră, dar nu într-un calcul care cere o precizie de 0,1%.
Relații în care apare factorul Lorentz
Dilatarea timpului
Δτ este intervalul înregistrat de un ceas la cele două evenimente care au loc în același punct al referențialului său de repaus. Δt se referă la aceleași evenimente, în laborator.
Contracția lungimii
L0 este lungimea măsurată în repaus. Pentru lungimea L pe direcția mișcării, pozițiile extremităților trebuie măsurate simultan în laborator.
Energia totală
Pentru o particulă liberă cu masa invariantă m > 0, energia totală depinde de viteza ei față de laborator. Energia de repaus este E0 = mc2; energia cinetică este E − E0.
Impulsul relativist
p este modulul impulsului. Pentru v ≪ c, γ ≈ 1 și obținem aproximația clasică p ≈ mv.
În formulele pentru energie și impuls, m este masa invariantă, notată m0 în unele manuale. Ea nu crește prin simpla accelerare a unei particule cu aceeași stare internă.
Limitele formulei
v tinde la zero
Corecțiile cinematice devin mici. Înlocuirea lui γ cu 1 este o aproximație; cât de bună este depinde de valoarea lui v/c și de precizia urmărită.
v se apropie de c
Limita se ia prin valori v < c. Pentru o particulă cu masă de repaus fixă și nenulă, energia crește fără limită; o energie finită nu o poate accelera până la c.
Nu toate mărimile „devin infinite”: γ diverge, dar L0/γ tinde la zero pentru o lungime proprie fixă. Fiecare relație trebuie analizată separat.
Condiții de aplicare
Deducerea de mai sus folosește două referențiale inerțiale, o viteză relativă constantă și propagarea luminii în vid. Efectele gravitaționale sunt neglijate.
Accelerația nu impune, prin ea însăși, folosirea relativității generale. Dacă viteza ceasului se schimbă, factorul γ depinde de timp: nu mai calculăm întregul interval cu un singur γ constant. Mișcarea accelerată poate fi studiată în relativitatea restrânsă cât timp efectele gravitaționale sunt neglijabile.
La v = c, formula lui γ nu este definită. Nu construim un „referențial al fotonului”: lumina nu are un referențial inerțial de repaus.
Greșeli de evitat
Raportul este v/c. Folosește aceeași unitate pentru ambele viteze; nu inversa raportul și nu combina km/s cu m/s.
Sub radical apare 1 − β2. Nu schimba semnul și nu omite pătratul. Pentru 0 ≤ β < 1, rezultatul trebuie să fie γ ≥ 1.
Identifică evenimentele înainte de a alege timpul propriu. În deducerea noastră, ele sunt emisia A și revenirea C, care au loc la aceeași oglindă și în același punct din S′.
Pentru lungime, verifică simultaneitatea. Contracția pe direcția mișcării se referă la poziții măsurate simultan în referențialul în care corpul se deplasează. Dimensiunile perpendiculare nu sunt contractate de această transformare.
Nu interpreta rotunjirea drept absență a efectului. La o viteză mică, un afișaj cu puține zecimale poate arăta γ = 1,000, deși valoarea exactă este puțin mai mare decât 1.
Relațiile și condițiile esențiale
- β = v/c, cu 0 ≤ β < 1. Factorul Lorentz este adimensional și γ ≥ 1.
- La repaus relativ, γ = 1. Pentru viteze mici față de c, γ ≈ 1.
- Dilatarea timpului: Δt = γΔτ, pentru aceleași evenimente și mișcare uniformă.
- Contracția lungimii: L = L0/γ, pe direcția mișcării, cu măsurarea simultană a extremităților în laborator.
- Pentru o particulă liberă cu masă invariantă nenulă: E = γmc2 și p = γmv.
- Când v tinde la c prin valori mai mici, γ crește fără limită. Formula nu se evaluează la v = c.