Transformările Lorentz: cum se leagă spațiul și timpul
Un eveniment fizic este același pentru toți observatorii inerțiali, dar coordonatele lui spațiale și temporale nu sunt universale. Transformările Lorentz dau legătura exactă dintre aceste coordonate și înlocuiesc transformările lui Galilei atunci când vitezele nu mai pot fi considerate mici față de viteza luminii.
Considerăm două sisteme inerțiale \(S\) și \(S'\), cu axe paralele. Sistemul \(S'\) se deplasează cu viteza constantă \(v\) pe direcția \(+Ox\) față de \(S\). La \(t=t'=0\), originile \(O\) și \(O'\) coincid.
Transformăm coordonatele aceluiași eveniment. Dacă evenimentul are coordonatele \((x,y,z,t)\) în \(S\), el are în general alte coordonate \((x',y',z',t')\) în \(S'\). Evenimentul nu se schimbă; descrierea lui se schimbă.
Semnele de mai sus corespund convenției în care \(S'\) se deplasează spre \(+x\) față de \(S\). Dacă alegi altă convenție, trebuie schimbat coerent semnul vitezei.
De ce transformarea trebuie să combine \(x\) și \(t\)?
În mecanica clasică am folosi \(x'=x-vt\) și \(t'=t\). Această alegere nu poate păstra aceeași valoare a vitezei luminii în toate sistemele inerțiale. În relativitatea restrânsă, coordonata temporală trebuie să se transforme împreună cu cea spațială.
Originea lui \(S'\) fixează forma lui \(x'\)
Originea \(O'\) are în \(S\) traiectoria \(x=vt\), iar în propriul sistem are mereu \(x'=0\). O transformare liniară compatibilă cu această condiție poate fi scrisă
Invarianța lui \(c\) fixează forma lui \(t'\)
Pentru un impuls luminos emis din originea comună, \(x=\pm ct\) în \(S\) și trebuie să avem și \(x'=\pm ct'\) în \(S'\). Această cerință conduce la
Reciprocitatea determină factorul \(A(v)\)
Transformarea inversă trebuie să aibă aceeași formă, cu \(v\rightarrow -v\). Aplicând transformarea directă și apoi pe cea inversă, trebuie să recuperăm exact \(x\) și \(t\). Rezultă
Alegem rădăcina pozitivă deoarece transformarea trebuie să tindă continuu la identitate când \(v\to0\).
Liniaritatea nu este o presupunere arbitrară: ea exprimă omogenitatea spațiului și timpului și faptul că mișcarea rectilinie uniformă într-un sistem inerțial trebuie să rămână rectilinie uniformă după schimbarea sistemului de referință.
Forma cu \(ct\): simetria devine mai vizibilă
Introducem coordonata temporală \(ct\), care are aceeași unitate ca \(x\). Cu \(\beta=v/c\), transformarea pe direcția mișcării devine:
Această scriere arată clar că \(x\) și \(ct\) se combină reciproc. Transformarea Lorentz joacă în spațiu–timp un rol analog unei rotații, dar geometria Minkowski nu este euclidiană.
O transformare Lorentz nu este o rotație obișnuită într-un plan euclidian. Ea păstrează intervalul Minkowski, nu suma \(x^2+(ct)^2\).
Transformarea inversă
Din \(S'\), sistemul \(S\) se deplasează cu viteza \(-v\). Înlocuirea \(v\rightarrow -v\) dă:
Factorul \(\gamma\) nu își schimbă valoarea deoarece depinde de \(v^2\), astfel încât \(\gamma(-v)=\gamma(v)\).
Relativitatea simultaneității apare direct din \(t'\)
Luăm două evenimente separate spațial, simultane în \(S\): \(\Delta t=0\), dar \(\Delta x\neq0\). Din transformarea temporală:
În general, \(\Delta t'\neq0\). Așadar, simultaneitatea la distanță nu este absolută: două evenimente simultane într-un sistem inerțial pot să nu fie simultane într-un alt sistem aflat în mișcare relativă.
Pentru \(v>0\) și \(\Delta x>0\), evenimentul aflat la coordonata \(x\) mai mare primește un timp \(t'\) mai mic. Acesta nu este un efect de propagare a semnalului; este o proprietate a modului în care sistemele inerțiale definesc simultaneitatea.
Intervalul spațiu–timp este invariant
Adoptăm convenția de semn \((+,-,-,-)\). Pentru două evenimente, definim:
Transformările Lorentz modifică separat \(\Delta x\) și \(\Delta t\), dar păstrează combinația de mai sus:
În cazul unei mișcări numai pe \(x\), verificarea este imediată:
Unele manuale definesc intervalul cu semnul opus, \(\Delta x^2+\Delta y^2+\Delta z^2-c^2\Delta t^2\). Ambele convenții sunt corecte dacă sunt folosite consecvent.
Viteza luminii rămâne \(c\)
Pentru o rază luminoasă care se propagă spre \(+x\), \(x=ct\). Aplicăm transformările:
Deoarece \(c-v=c(1-v/c)\), raportul este:
Acesta este un control esențial: transformările Lorentz sunt construite tocmai astfel încât toate sistemele inerțiale să măsoare aceeași valoare \(c\) pentru lumina în vid.
Consecințe care se citesc direct din transformări
\(\Delta t=\gamma\Delta\tau\)
Pentru un ceas în repaus în \(S'\), două ticuri au \(\Delta x'=0\). Timpul propriu este \(\Delta\tau=\Delta t'\), iar observatorul din \(S\) găsește un interval mai mare cu factorul \(\gamma\).
\(L=L_0/\gamma\)
Lungimea unui obiect în mișcare se măsoară prin pozițiile extremităților la același timp în cadrul observatorului. Pe direcția mișcării rezultă \(L<L_0\).
\(\Delta t=0\nRightarrow\Delta t'=0\)
Dacă evenimentele sunt separate spațial, termenul \(-v\Delta x/c^2\) face ca ordinea temporală atribuită de alt observator să depindă de separarea lor spațio-temporală.
Transformă un eveniment și urmărește-l pe diagrama Minkowski
Pentru claritate, laboratorul folosește \(X=x/c\), exprimat în secunde. Astfel, \(X\) și \(t\) au aceeași unitate, iar transformarea devine \(X'=\gamma(X-\beta t)\), \(t'=\gamma(t-\beta X)\).
Liniile diagonale aurii sunt traiectoriile luminii \(X=\pm t\). Linia vișinie este axa temporală \(x'=0\), adică \(X=\beta t\). Linia albastră este axa \(t'=0\), adică \(t=\beta X\). Desenul este o diagramă de coordonate, nu o fotografie a spațiului.
Limita clasică: când reapare Galilei?
Pentru \(|\beta|\ll1\),
Prin urmare, la primul ordin în \(v/c\),
Pentru coordonata temporală,
Afirmația clasică \(t'\approx t\) este justificată atunci când, pe lângă \(|v|\ll c\), termenul \(|vx|/c^2\) este neglijabil pe scările spațiale și temporale ale problemei. Pentru distanțe astronomice foarte mari, termenul de simultaneitate poate necesita atenție chiar dacă viteza este relativ mică.
Verificări obligatorii înainte de a folosi formulele
Greșeli care apar frecvent în probleme
Nu memora semnele izolat de configurație. Desenează mai întâi sensul mișcării lui \(S'\) față de \(S\). Formulele de pe această pagină presupun că \(v>0\) înseamnă mișcare spre \(+x\).
Transformarea Lorentz acționează asupra coordonatelor evenimentelor. Un obiect extins este descris printr-o familie de evenimente; de aceea, pentru lungimi trebuie precizat și ce evenimente de pe extremități sunt măsurate simultan.
Relația de dilatare a timpului se obține numai într-o configurație specifică de două evenimente. Transformarea temporală generală este \(t'=\gamma(t-vx/c^2)\).
Ce trebuie să rămână clar
- Transformările Lorentz leagă coordonatele aceluiași eveniment în două sisteme inerțiale aflate în mișcare relativă.
- În configurația standard: \(x'=\gamma(x-vt)\) și \(t'=\gamma(t-vx/c^2)\).
- Spațiul și timpul nu sunt transformate independent.
- Simultaneitatea la distanță depinde de sistemul de referință.
- Intervalul Minkowski este invariant.
- Transformările păstrează viteza luminii în vid.
- Transformarea inversă se obține prin \(v\rightarrow -v\).
- În limita nerelativistă, transformarea spațială tinde spre forma lui Galilei.