Două ceasuri pornesc împreună.
La reîntâlnire, nu mai indică același timp.
Dilatarea timpului nu este o iluzie și nu este produsă de distanța parcursă. Ea apare atunci când comparăm intervale de timp măsurate în referențiale aflate în mișcare relativă. Modifică viteza navei și urmărește simultan timpul coordonat măsurat pe Pământ și timpul propriu acumulat de ceasul aflat pe navă.
Misiunea celor două ceasuri
Distanțele sunt aproximative. Ele schimbă durata absolută a misiunii, nu raportul \( \Delta\tau/\Delta t \) la o viteză dată.
Poți modifica viteza și direct din grafic, prin clic sau glisare.
În cadrul Pământului, destinația este la distanța \(D\), iar pentru întregul drum idealizat \( \Delta t = 2D/(\beta c) \).
Ceasul navei măsoară timpul propriu. Pe fiecare segment inerțial, \( \Delta\tau = \Delta t/\gamma \).
Viteza controlează diferența dintre cele două ceasuri
Graficul arată direct fenomenul, fără să depindă de destinația aleasă. Atinge sau glisează pe curbă pentru a schimba viteza navei.
Axă orizontală: \( \beta=v/c \). În modul \( \Delta\tau/\Delta t \), curba este \( \sqrt{1-\beta^2} \). În modul \( \gamma \), curba este \( 1/\sqrt{1-\beta^2} \).
Trei idei care fac fenomenul ușor de înțeles
La viteze mici, ceasurile aproape coincid
Dacă \(v\ll c\), atunci \(\gamma\approx1\), deci \(\Delta\tau\approx\Delta t\). De aceea efectul relativist este neglijabil în experiențele cotidiene.
Aproape de \(c\), diferența crește rapid
Când \(\beta\to1\), factorul Lorentz crește puternic, iar raportul \(\Delta\tau/\Delta t=1/\gamma\) scade către zero. O particulă cu masă nu poate însă atinge viteza \(c\).
„Paradoxul gemenilor” nu este simetric
Geamănul călător schimbă referențialul inerțial pentru a reveni. Cele două traiectorii prin spațiu-timp nu sunt echivalente, iar la reîntâlnire timpii proprii acumulați pot fi comparați direct.
De ce rezultatele simulatorului sunt exact acestea?
1. Timpul măsurat pe Pământ
Dacă destinația este la distanța \(D\) în cadrul Pământului, iar nava se deplasează cu \(v=\beta c\), un segment durează \(D/v\). Pentru dus și întors:
Când \(D\) este exprimată în ani-lumină și timpul în ani, putem folosi numeric \(c=1\ \text{an-lumină/an}\).
2. Timpul propriu acumulat pe navă
Pentru fiecare segment de mișcare inerțială, relația de dilatare a timpului este:
Pentru modelul cu întoarcere idealizată, adunăm timpii proprii ai segmentului de dus și ai segmentului de întors.
Dilatarea timpului compară ce măsoară ceasuri aflate pe traiectorii diferite prin spațiu-timp.
Formularea „timpul navei curge mai încet” este utilă în cadrul Pământului, dar ideea fundamentală este mai precisă: intervalul propriu măsurat de ceasul care călătorește între evenimentele sale este diferit de timpul coordonat atribuit acelorași etape de un alt observator inerțial. La reîntâlnirea după o călătorie dus-întors, ceasurile pot fi puse unul lângă altul și comparate direct.