Relativitate / Dilatarea timpului

01

Dilatarea timpului

Fenomenul fizic

Definiții, observații și condiții de aplicare.

Spațiu de lucru · lecția 05

Dilatarea timpului

Relativitate · Lecția 05 · Fenomenul fizic

Dilatarea timpului

Două ceasuri aflate în mișcare relativă pot atribui durate diferite aceleiași perechi de evenimente. Nu este o defecțiune a ceasurilor, ci o proprietate măsurabilă a spațiu–timpului.

Ce comparăm, de fapt?

Considerăm două evenimente: pornirea și oprirea unui ceas. Dacă ambele au loc în aceeași poziție în reperul ceasului, intervalul indicat de el este timpul propriu, Δτ. Într-un reper în care ceasul se deplasează uniform cu viteza v, intervalul coordonat este mai mare:

Δt = γΔτ, γ = 1/√(1 − v²/c²)

Regula sigură: identifică mai întâi perechea de evenimente. Timpul propriu este citit de un singur ceas prezent la ambele evenimente; nu este pur și simplu „timpul navei” în orice problemă.

De ce apare efectul?

În reperul ceasului de luminăImpulsul merge perpendicular între două oglinzi. Traseul unui ciclu are lungimea 2L.
În reperul laboratoruluiCeasul se deplasează lateral, iar lumina urmează două trasee oblice, mai lungi.

Viteza luminii în vid, c, este aceeași în ambele repere inerțiale. Un traseu mai lung la aceeași viteză cere un interval mai mare. Geometria conduce exact la factorul Lorentz; orice ceas fizic trebuie să respecte aceeași relație, altfel compararea a două tipuri de ceas ar dezvălui un reper inerțial privilegiat.

Muonii atmosferici

Muonul liber are o durată medie de viață proprie de aproximativ 2,197 μs. Pentru v = 0,998c, γ ≈ 15,82, astfel că durata medie atribuită în reperul Pământului este aproximativ 34,8 μs. Lungimea medie de dezintegrare este atunci de ordinul a 10,4 km.

d̄ = vγτ₀ ≈ (0,998c)(15,82)(2,197 μs) ≈ 10,4 km

Aceasta este o valoare medie: dezintegrarea este aleatoare, deci muonii individuali nu parcurg toți aceeași distanță. În reperul muonului, descrierea echivalentă folosește contracția atmosferei.

Ceasuri atomice, GPS și gemeni

GPSMișcarea orbitală întârzie ceasurile cu aproximativ 7 μs/zi prin relativitate restrânsă. Gravitația produce aproximativ +45 μs/zi; efectul net este aproximativ +38 μs/zi. Lecția de față explică numai partea cinematică.
Paradoxul gemenilorLa reîntâlnire se compară direct două ceasuri care au urmat traiectorii diferite prin spațiu–timp. Situația nu este simetrică: geamănul călător schimbă reperele inerțiale în timpul întoarcerii.

Pentru o mișcare variabilă, timpul acumulat de ceas se calculează de-a lungul întregii traiectorii:

Δτ = ∫ √(1 − v(t)²/c²) dt

Concluzii fără capcane

  • Dilatarea timpului compară aceleași două evenimente, nu două situații alese arbitrar.
  • La viteze mici efectul există, dar este de ordinul (v^2/c^2) și devine greu de observat.
  • Un observator nu simte propriul ceas „încetinit”; timpul său propriu curge normal.
  • Nu atribuim un „timp propriu al fotonului”: nu există un reper inerțial în care lumina să fie în repaus.
  • Relativitatea restrânsă nu include, singură, diferențele produse de gravitație.