Relativitate · Lecția 05 · Raționament matematic
Formulele dilatării timpului
Formula este simplă numai după ce identificăm corect timpul propriu și perechea de evenimente. Această pagină arată deducerea, domeniul de valabilitate și verificările necesare într-o rezolvare riguroasă.
1. Notații și condiții
2. Deducerea cu ceasul de lumină
Două oglinzi sunt separate prin distanța L, perpendicular pe direcția mișcării. În reperul ceasului:
În laborator, în timpul unei jumătăți de ciclu, ceasul avansează cu vΔt/2, iar lumina parcurge cΔt/2. Teorema lui Pitagora dă:
Înlocuim L = cΔτ/2, grupăm termenii cu Δt și luăm rădăcina pozitivă:
3. Exemplu numeric complet
Un proces durează Δτ = 8,0 μs în reperul său propriu, iar sistemul se deplasează cu v = 0,60c.
- Rezultatul este mai mare decât timpul propriu, deoarece γ ≥ 1.
- Unitatea rămâne microsecunda; factorul Lorentz nu are unitate.
- Dacă v → 0, atunci γ → 1 și Δt → Δτ.
4. Relații inverse și aproximația clasică
Dacă sunt cunoscute cele două intervale, viteza se poate determina din:
Pentru |β| ≪ 1, dezvoltarea binomială oferă:
Efectul nu dispare la viteze mici; termenul principal devine foarte mic, de ordinul β².
5. Mișcare neuniformă și limite
Pentru un ceas a cărui viteză se schimbă față de un reper inerțial, timpul propriu acumulat este:
Limită fizică: γ crește fără limită când |v| → c, dar formula nu definește un reper la v = c. Un corp cu masă de repaus nenulă nu poate fi accelerat până la viteza luminii cu energie finită.
Formulele au rămas în afișarea lizibilă de rezervă deoarece MathJax nu a putut fi încărcat.