Relativitate / Dilatarea timpului

03

Dilatarea timpului

Formule și raționament matematic

Relații matematice și justificări.

Spațiu de lucru · lecția 05

Dilatarea timpului

Relativitate · Lecția 05 · Raționament matematic

Formulele dilatării timpului

Formula este simplă numai după ce identificăm corect timpul propriu și perechea de evenimente. Această pagină arată deducerea, domeniul de valabilitate și verificările necesare într-o rezolvare riguroasă.

1. Notații și condiții

ΔτTimp propriu: cele două evenimente au loc în același punct al reperului ceasului.
ΔtInterval coordonat în reperul în care ceasul se deplasează cu viteza constantă v.
cViteza luminii în vid: exact 299 792 458 m/s.
γFactorul Lorentz, adimensional, definit pentru |v| < c.
β = v/c, γ = 1/√(1 − β²), Δt = γΔτ

2. Deducerea cu ceasul de lumină

Două oglinzi sunt separate prin distanța L, perpendicular pe direcția mișcării. În reperul ceasului:

Δτ = 2L/c

În laborator, în timpul unei jumătăți de ciclu, ceasul avansează cu vΔt/2, iar lumina parcurge cΔt/2. Teorema lui Pitagora dă:

(cΔt/2)² = L² + (vΔt/2)²

Înlocuim L = cΔτ/2, grupăm termenii cu Δt și luăm rădăcina pozitivă:

Δt²(1 − v²/c²) = Δτ² ⇒ Δt = Δτ/√(1 − v²/c²)

3. Exemplu numeric complet

Un proces durează Δτ = 8,0 μs în reperul său propriu, iar sistemul se deplasează cu v = 0,60c.

γ = 1/√(1 − 0,60²) = 1,25, Δt = 1,25 · 8,0 μs = 10,0 μs
  • Rezultatul este mai mare decât timpul propriu, deoarece γ ≥ 1.
  • Unitatea rămâne microsecunda; factorul Lorentz nu are unitate.
  • Dacă v → 0, atunci γ → 1 și Δt → Δτ.

4. Relații inverse și aproximația clasică

Dacă sunt cunoscute cele două intervale, viteza se poate determina din:

|v| = c√[1 − (Δτ/Δt)²]

Pentru |β| ≪ 1, dezvoltarea binomială oferă:

γ ≈ 1 + β²/2, Δt − Δτ ≈ (v²/2c²)Δτ

Efectul nu dispare la viteze mici; termenul principal devine foarte mic, de ordinul β².

5. Mișcare neuniformă și limite

Pentru un ceas a cărui viteză se schimbă față de un reper inerțial, timpul propriu acumulat este:

Δτ = ∫ √(1 − v(t)²/c²) dt

Limită fizică: γ crește fără limită când |v| → c, dar formula nu definește un reper la v = c. Un corp cu masă de repaus nenulă nu poate fi accelerat până la viteza luminii cu energie finită.