Relativitate / Contracția lungimilor

03

Contracția lungimilor

Formule și raționament matematic

Relații matematice și justificări.

Spațiu de lucru · lecția 06

Contracția lungimilor

Relativitate restrânsă · Lecția 06

Contracția lungimilor

Lungimea nu este o mărime absolută. Un corp aflat în mișcare față de un observator are, pe direcția mișcării, o lungime măsurată mai mică decât lungimea sa proprie. Diferența nu provine dintr-o deformare mecanică, ci din modul în care spațiul și simultaneitatea se transformă între sisteme de referință inerțiale.

Relația fundamentală
\[ \boxed{ L = \frac{L_0}{\gamma} = L_0 \sqrt{ 1-\frac{v^2}{c^2} } } \]
\(L_0\) = lungimea proprie · \(L\) = lungimea măsurată în sistemul în care corpul se mișcă
Corpul în repaus

Lungimea proprie \(L_0\)

Este lungimea măsurată într-un sistem de referință în care obiectul este în repaus. Pentru o tijă, extremitățile sale au coordonate spațiale constante în acest sistem.

Corpul în mișcare

Lungimea contractată \(L\)

Pentru a măsura lungimea unei tije mobile trebuie determinate pozițiile ambelor extremități în același moment în sistemul observatorului. Această condiție este esențială.

1

Ce înseamnă să măsori o lungime?

La prima vedere, lungimea pare cea mai simplă mărime posibilă: măsurăm poziția unui capăt, măsurăm poziția celuilalt și calculăm diferența. Pentru un corp aflat în mișcare apare însă o condiție suplimentară.

Dacă extremitățile unei tije au coordonatele \(x_A\) și \(x_B\), lungimea măsurată într-un sistem este:

\[ L=x_B-x_A. \]

Dar pentru o tijă în mișcare, atât \(x_A\), cât și \(x_B\) se modifică în timp. De aceea trebuie să impunem:

\[ \boxed{ t_A=t_B } \]

adică pozițiile celor două capete trebuie înregistrate simultan în sistemul în care efectuăm măsurarea.

De ce este simultaneitatea atât de importantă? Dacă măsori poziția capătului din față acum și poziția capătului din spate puțin mai târziu, între cele două măsurători tija s-a deplasat. Diferența coordonatelor nu mai reprezintă lungimea ei la un moment dat.
Lungimea depinde de sistemul de referință
Sistem propriu
\(L_0\)
Sistem laborator
\(L=L_0/\gamma\)
\(v\)
Contracția se produce numai pe componenta paralelă cu viteza relativă.
Nu trebuie să existe neapărat o tijă Conceptul de lungime proprie se poate aplica și distanței dintre două puncte aflate în repaus în același sistem. De exemplu, distanța dintre două stele aflate aproximativ în repaus una față de cealaltă poate juca rolul unei lungimi proprii.
2

Simboluri, unități și condiții

\(L_0\)
Lungimea proprie Lungimea măsurată în sistemul în care extremitățile obiectului sunt în repaus. În SI se exprimă în metri.
\(L\)
Lungimea contractată Lungimea corpului măsurată într-un sistem în care acesta se deplasează cu viteza \(v\), pe componenta paralelă cu mișcarea.
\(v\)
Viteza relativă Viteza corpului față de sistemul în care se măsoară lungimea \(L\).
\(c\)
Viteza luminii în vid \[ c = 299\,792\,458 \ \mathrm{m/s}. \]
\(\beta\)
Viteza redusă \[ \beta = \frac{v}{c}. \] Este adimensională și satisface \(0\leq\beta<1\) pentru un corp masiv.
\(\gamma\)
Factorul Lorentz \[ \gamma = \frac{1} {\sqrt{1-\beta^2}} = \frac{1} {\sqrt{1-v^2/c^2}}. \]
3

Deducerea riguroasă din transformările Lorentz

Aceasta este cea mai curată deducere matematică și arată exact unde intră în joc simultaneitatea.

1

Alegem sistemele

Tija este în repaus în sistemul \(S'\), iar \(S'\) se deplasează cu viteza \(v\) față de sistemul \(S\) pe direcția \(+Ox\).

Notăm coordonatele extremităților tijei cu \(A\) și \(B\). În sistemul propriu:

\[ L_0 = x'_B-x'_A. \]
2

Scriem transformarea Lorentz pentru fiecare capăt

\[ x'_A = \gamma \left( x_A-vt_A \right), \]
\[ x'_B = \gamma \left( x_B-vt_B \right). \]
3

Scădem ecuațiile

\[ x'_B-x'_A = \gamma \left[ (x_B-x_A) - v(t_B-t_A) \right]. \]

Introducem notațiile:

\[ \Delta x' = x'_B-x'_A, \qquad \Delta x = x_B-x_A, \qquad \Delta t = t_B-t_A. \]

Transformarea diferențelor devine:

\[ \Delta x' = \gamma \left( \Delta x - v\Delta t \right). \]
4

Impunem măsurarea simultană în \(S\)

Pentru ca \(\Delta x\) să reprezinte lungimea tijei măsurată în \(S\), trebuie ca cele două poziții să fie înregistrate simultan.

\[ \boxed{ \Delta t=0 } \]

Prin urmare:

\[ \Delta x' = \gamma\Delta x. \]

Dar:

\[ \Delta x'=L_0, \qquad \Delta x=L. \]

Așadar:

\[ L_0 = \gamma L. \]

Izolăm \(L\):

Contracția Lorentz
\[ \boxed{ L = \frac{L_0}{\gamma} = L_0 \sqrt{ 1-\frac{v^2}{c^2} } } \]
Observația care face toată demonstrația În sistemul \(S\) am folosit două evenimente simultane: \[ \Delta t=0. \] Aceleași două evenimente nu sunt în general simultane în sistemul propriu \(S'\). Această diferență este originea profundă a contracției lungimilor.
4

Ce se întâmplă cu simultaneitatea extremităților?

Transformarea temporală pentru diferențele dintre două evenimente este:

\[ \Delta t' = \gamma \left( \Delta t - \frac{ v\Delta x }{ c^2 } \right). \]

Pentru măsurarea lungimii în \(S\):

\[ \Delta t=0, \qquad \Delta x=L. \]

Rezultă:

\[ \Delta t' = - \gamma \frac{vL}{c^2}. \]

Folosind \(L_0=\gamma L\):

\[ \boxed{ \Delta t' = - \frac{ vL_0 }{ c^2 } } \]
Relație foarte utilă la probleme mai dificile Cele două evenimente folosite pentru a măsura simultan extremitățile unei tije în sistemul laboratorului sunt separate temporal în sistemul propriu al tijei cu: \[ \left| \Delta t' \right| = \frac{ vL_0 }{ c^2 }. \] Contracția lungimilor și relativitatea simultaneității sunt, așadar, două consecințe ale aceleiași transformări.
5

O a doua deducere: prin dilatarea timpului

Această metodă este foarte utilă la problemele în care un observator vede trecând pe lângă el cele două capete ale unei nave, tije sau distanțe.

Considerăm un observator fix în \(S\). Mai întâi trece prin dreptul său partea frontală a tijei, apoi partea din spate. Cele două evenimente au loc în același punct al sistemului \(S\).

Dacă timpul dintre ele este \(\Delta\tau\), atunci în \(S\):

\[ L = v\Delta\tau. \]

Deoarece cele două evenimente au loc în același punct din \(S\), \(\Delta\tau\) este un timp propriu pentru această pereche de evenimente.

În sistemul tijei, observatorul traversează întreaga lungime proprie \(L_0\). Intervalul corespunzător este:

\[ \Delta t' = \frac{L_0}{v}. \]

Dilatarea timpului dă:

\[ \Delta t' = \gamma\Delta\tau. \]

Înlocuim:

\[ \frac{L_0}{v} = \gamma \frac{L}{v}. \]

Simplificăm \(v\):

\[ \boxed{ L = \frac{L_0}{\gamma} } \]
Legătura conceptuală Dilatarea timpului și contracția lungimilor nu sunt fenomene independente. Ambele provin din aceeași structură Lorentz a spațiu-timpului.
6

Verificarea dimensională

În relația:

\[ L = L_0 \sqrt{ 1-\frac{v^2}{c^2} }, \]

raportul vitezelor este adimensional:

\[ \left[ \frac{v^2}{c^2} \right] = \frac{ \mathrm{m^2/s^2} }{ \mathrm{m^2/s^2} } = 1. \]

Prin urmare:

\[ \left[ \sqrt{ 1-\frac{v^2}{c^2} } \right] = 1. \]

Iar:

\[ [L] = [L_0] = \mathrm m. \]

Formula este dimensional coerentă.

7

Ce ne spun limitele matematice?

Regim clasic

\(v\rightarrow0\)

\[ \gamma \rightarrow1, \qquad L\rightarrow L_0. \]

Pentru viteze obișnuite, diferența dintre \(L\) și \(L_0\) este extrem de mică.

Limită relativistă

\(v\rightarrow c^{-}\)

\[ \gamma \rightarrow\infty, \qquad L \rightarrow0. \]

Este o limită matematică. Un corp cu masă invariantă nenulă nu poate fi accelerat până la \(c\).

Pentru \(0<v<c\):

\[ 0 < \sqrt{ 1-\frac{v^2}{c^2} } < 1. \]

Deci:

\[ \boxed{ 0<L<L_0 } \]
8

Relații utile de calcul

În probleme nu ți se cere întotdeauna direct \(L\). De multe ori trebuie determinată viteza, contracția procentuală sau factorul Lorentz.

Factor Lorentz

Din cele două lungimi

\[ \boxed{ \gamma = \frac{L_0}{L} } \]
Viteza

Din raportul lungimilor

\[ \boxed{ \frac{v}{c} = \sqrt{ 1- \left( \frac{L}{L_0} \right)^2 } } \]
Viteză absolută

Formă explicită

\[ \boxed{ v = c \sqrt{ 1- \frac{L^2}{L_0^2} } } \]
Lungimea pierdută

\(\Delta L\)

\[ \boxed{ \Delta L = L_0-L = L_0 \left( 1-\frac1\gamma \right) } \]
Contracție relativă

Raport adimensional

\[ \boxed{ \frac{\Delta L}{L_0} = 1- \sqrt{ 1-\beta^2 } } \]
Contracție procentuală

În procente

\[ \boxed{ C_{\%} = 100 \left[ 1- \sqrt{ 1-\beta^2 } \right] } \]
9

Aproximația pentru viteze mici

Pentru:

\[ \beta = \frac vc \ll1, \]

putem dezvolta radicalul în serie:

\[ \sqrt{1-\beta^2} = 1 - \frac{\beta^2}{2} - \frac{\beta^4}{8} - \frac{\beta^6}{16} - \cdots \]

La primul ordin nenul:

\[ \boxed{ L \approx L_0 \left( 1- \frac{v^2}{2c^2} \right) } \]

În consecință:

\[ \boxed{ \frac{ L_0-L }{ L_0 } \approx \frac{v^2}{2c^2} } \]
Observație Prima corecție este proporțională cu \(v^2/c^2\), nu cu \(v/c\). Acesta este unul dintre motivele pentru care contracția Lorentz este practic imposibil de observat la vitezele cotidiene.
10

Cât de mare este contracția?

\(v\) \(\gamma\) \(L/L_0\) Contracție
0,1c 1,005 0,99499 ≈ 0,50%
0,5c 1,155 0,86603 ≈ 13,40%
0,8c 1,667 0,60000 40,00%
0,9c 2,294 0,43589 ≈ 56,41%
0,99c 7,089 0,14107 ≈ 85,89%
0,999c 22,366 0,04471 ≈ 95,53%
Nivel avansat · Olimpiadă

Relații care apar rar în manual, dar sunt foarte utile

Relația de bază \(L=L_0/\gamma\) este numai începutul. Din ea și din transformările Lorentz se pot obține mai multe formule foarte eficiente.

A

Corp orientat oblic față de direcția mișcării

Considerăm în sistemul propriu o tijă de lungime \(L_0\) care formează unghiul \(\theta_0\) cu direcția vitezei.

Componentele proprii sunt:

\[ L_{0\parallel} = L_0\cos\theta_0, \qquad L_{0\perp} = L_0\sin\theta_0. \]

Numai componenta longitudinală se contractă:

\[ L_{\parallel} = \frac{ L_0\cos\theta_0 }{ \gamma }, \qquad L_{\perp} = L_0\sin\theta_0. \]

Lungimea totală măsurată devine:

\[ \boxed{ L = L_0 \sqrt{ \sin^2\theta_0 + \frac{ \cos^2\theta_0 }{ \gamma^2 } } } \]

Deoarece:

\[ \frac1{\gamma^2} = 1-\beta^2, \]

obținem forma mai elegantă:

\[ \boxed{ L = L_0 \sqrt{ 1- \beta^2 \cos^2\theta_0 } } \]

Unghiul măsurat în sistemul laboratorului satisface:

\[ \boxed{ \tan\theta = \gamma\tan\theta_0 } \]
Cazuri-limită Pentru \(\theta_0=0\), tija este paralelă cu mișcarea: \[ L=\frac{L_0}{\gamma}. \] Pentru \(\theta_0=90^\circ\): \[ L=L_0. \] Nu există contracție transversală.
B

Lungimea proprie și timpul de trecere prin dreptul unui punct

Dacă o navă de lungime proprie \(L_0\) trece cu viteza \(v\) prin dreptul unui observator și acesta măsoară timpul \(\Delta t\) dintre trecerea celor două capete:

\[ v = \frac{L}{\Delta t}. \]

Dar:

\[ L = L_0 \sqrt{ 1-\frac{v^2}{c^2} }. \]

Rezultă:

\[ v\Delta t = L_0 \sqrt{ 1-\frac{v^2}{c^2} }. \]

Ridicăm la pătrat:

\[ v^2(\Delta t)^2 = L_0^2 - \frac{ L_0^2v^2 }{ c^2 }. \]

Grupăm termenii care conțin \(v^2\):

\[ v^2 \left[ (\Delta t)^2 + \frac{L_0^2}{c^2} \right] = L_0^2. \]

Prin urmare:

\[ \boxed{ v = \frac{ L_0 }{ \sqrt{ (\Delta t)^2 + \dfrac{L_0^2}{c^2} } } } \]

sau, într-o formă fără fracție în radical:

\[ \boxed{ v = \frac{ L_0c }{ \sqrt{ c^2(\Delta t)^2 + L_0^2 } } } \]
C

Forma cu rapiditatea

În relativitate avansată se introduce rapiditatea \(\eta\), definită prin:

\[ \boxed{ \beta = \tanh\eta } \]

Atunci:

\[ \gamma = \cosh\eta, \qquad \gamma\beta = \sinh\eta. \]

Contracția longitudinală poate fi scrisă:

\[ \boxed{ \frac{L}{L_0} = \operatorname{sech}\eta } \]

Rapiditatea însăși este:

\[ \boxed{ \eta = \operatorname{artanh}\beta = \frac12 \ln \left( \frac{ 1+\beta }{ 1-\beta } \right) } \]
D

Relația cu energia relativistă

Pentru un corp cu masă invariantă \(M\):

\[ E = \gamma Mc^2. \]

Deci:

\[ \boxed{ \frac{L}{L_0} = \frac1\gamma = \frac{ Mc^2 }{ E } } \]

Dacă este cunoscut impulsul relativist:

\[ E^2 = p^2c^2 + M^2c^4. \]

Factorul Lorentz poate fi scris:

\[ \gamma = \sqrt{ 1+ \frac{ p^2 }{ M^2c^2 } }. \]

Prin urmare:

\[ \boxed{ \frac{L}{L_0} = \frac{ 1 }{ \sqrt{ 1+ \left( \dfrac{p}{Mc} \right)^2 } } } \]
E

Volumul unui corp aflat în mișcare uniformă

Dacă mișcarea este pe axa \(x\), numai dimensiunea longitudinală se contractă. Aria transversală rămâne:

\[ A_\perp = A_{0\perp}. \]

Pentru un obiect cu volum propriu \(V_0\):

\[ \boxed{ V = \frac{ V_0 }{ \gamma } } \]

Dacă numărul de particule \(N\) este conservat și definim densitatea numerică prin \(n=N/V\):

\[ \boxed{ n = \gamma n_0 } \]
11

Două aplicații importante

1

Nava de \(230\,\mathrm m\)

O navă are lungimea proprie:

\[ L_0 = 230\ \mathrm m. \]

Un observator exterior măsoară între trecerea celor două capete prin dreptul său:

\[ \Delta t = 3{,}57\ \mu\mathrm s. \]

Folosim relația obținută anterior:

\[ v = \frac{ L_0c }{ \sqrt{ c^2(\Delta t)^2 + L_0^2 } }. \]

Înlocuind valorile:

\[ \frac vc = \frac{ 230 }{ \sqrt{ \left[ (299\,792\,458) (3{,}57\times10^{-6}) \right]^2 + 230^2 } }. \]

Rezultatul este:

Viteza relativă
\[ \boxed{ v \approx 0{,}210c } \]

Observația importantă este că nu putem amesteca lungimea proprie măsurată în sistemul navei cu intervalul temporal măsurat în sistemul exterior fără să aplicăm transformările relativiste.

2

Kaon relativist: aceeași fizică văzută din două sisteme

Considerăm un kaon pozitiv cu timp mediu propriu:

\[ \tau_0 = 0{,}1237\ \mu\mathrm s \]

și viteza:

\[ v = 0{,}990c. \]

Factorul Lorentz este:

\[ \gamma = \frac{ 1 }{ \sqrt{ 1-0{,}990^2 } } \approx 7{,}089. \]

În sistemul laboratorului, viața medie este dilatată:

\[ \Delta t = \gamma\tau_0 \approx 0{,}877\ \mu\mathrm s. \]

În acest timp particula poate parcurge aproximativ:

\[ d_{\mathrm{lab}} = v\Delta t \approx 260\ \mathrm m. \]

Din sistemul propriu al kaonului nu spunem că viața lui s-a dilatat. El are în continuare timpul propriu \(\tau_0\). În schimb, distanța laboratorului este contractată:

\[ d' = \frac{ d_{\mathrm{lab}} }{ \gamma } \approx \frac{ 260 }{ 7{,}089 } \approx 36{,}7\ \mathrm m. \]

Și:

\[ v\tau_0 \approx 36{,}7\ \mathrm m. \]
Unul dintre cele mai frumoase rezultate ale relativității În laborator explicăm distanța mare parcursă prin dilatarea timpului particulei. În sistemul particulei explicăm același rezultat prin contracția distanței laboratorului. Cele două descrieri sunt perfect compatibile.
Laborator relativist

Contractă o lungime

Alege lungimea proprie și viteza. Calculatorul îți arată factorul Lorentz, lungimea măsurată, procentul de contracție și diferența de simultaneitate asociată extremităților.

Viteza corpului 0,800 c
0 0,25c 0,50c 0,75c 0,999c
Lungime proprie
În mișcare
Factor Lorentz 1,667
Lungimea L 60,00 m
Scurtare 40,00 m
Contracție 40,00%
|Δt′| extremități 267 ns
Bonus: tija nu este paralelă cu mișcarea
Unghi propriu \(\theta_0\) 30°
L / L₀ 0,721
Unghi observat θ 43,9°
La 0,8c, o lungime proprie de 100 m este măsurată ca 60 m pe direcția mișcării.
12

Contracția măsurată nu este același lucru cu o fotografie

Formula Lorentz descrie o măsurare a coordonatelor extremităților simultan într-un anumit sistem de referință.

O fotografie funcționează diferit. Fotoni proveniți din diferite părți ale unui obiect pot ajunge simultan la cameră chiar dacă au fost emiși la momente diferite.

La viteze relativiste, acest timp finit de propagare a luminii poate produce distorsiuni vizuale care nu sunt identice cu simpla comprimare geometrică \(L_0/\gamma\).

Nivel avansat Acest efect optic este asociat cu efectul Penrose–Terrell. Pentru rezolvarea problemelor obișnuite de contracție Lorentz nu lucrăm cu „cum arată într-o fotografie”, ci cu lungimi definite prin coordonate simultane într-un sistem de referință.
13

Ce nu trebuie interpretat greșit?

Direcție transversală

Nu există contracție

\[ L_\perp = L_{0\perp}. \]

Numai componenta paralelă cu viteza relativă este modificată de contracția Lorentz.

Sistem propriu

Corpul nu se vede comprimat pe sine

În sistemul propriu, corpul are întotdeauna lungimea \(L_0\). Mișcarea rectilinie uniformă nu produce automat tensiuni mecanice în corp.

Atenție la accelerație Situațiile în care întregul corp este accelerat sunt mai subtile. Noțiunea de corp perfect rigid din mecanica clasică nu poate fi transportată direct în relativitate deoarece informația și interacțiunile nu se pot propaga instantaneu.
14

Greșeli frecvente

01

Nu inversa lungimile. Lungimea proprie este cea mai mare: \(L_0=\gamma L\), nu \(L=\gamma L_0\).

02

Nu confunda sistemul propriu. \(L_0\) este măsurată acolo unde obiectul sau cele două puncte care definesc distanța sunt în repaus.

03

Nu uita simultaneitatea. Pentru lungimea unui corp mobil trebuie măsurată poziția celor două extremități la același timp în sistemul în care se calculează \(L\).

04

Contracția nu are loc în toate direcțiile. Numai componenta paralelă cu mișcarea este împărțită la \(\gamma\).

05

Nu trata \(L=L_0/\gamma\) ca pe o deformare mecanică. În sistemul propriu obiectul rămâne cu lungimea \(L_0\).

06

Nu folosi o fotografie obișnuită drept definiție a lungimii relativiste. Timpul de propagare al luminii poate modifica aspectul vizual.

07

Nu combina mărimi din sisteme diferite într-o singură relație clasică. De exemplu, în \(v=L/\Delta t\), lungimea și timpul trebuie să aparțină aceluiași sistem de referință.

Recapitulare

Contracția lungimilor într-o singură privire

  • Lungimea proprie \(L_0\) este măsurată în sistemul în care obiectul este în repaus.
  • Lungimea unui corp mobil trebuie determinată din pozițiile simultane ale extremităților sale.
  • Relația fundamentală este \(L=L_0/\gamma\).
  • Echivalent, \(L=L_0\sqrt{1-v^2/c^2}\).
  • Pentru \(0<v<c\), rezultă întotdeauna \(L<L_0\).
  • Contracția apare numai pe direcția paralelă cu viteza relativă.
  • Componenta transversală rămâne neschimbată.
  • Pentru viteze mici, \((L_0-L)/L_0\approx v^2/(2c^2)\).
  • Dacă știm lungimile, \(v=c\sqrt{1-(L/L_0)^2}\).
  • Pentru o tijă oblică, \(L=L_0\sqrt{1-\beta^2\cos^2\theta_0}\).
  • Relativitatea simultaneității și contracția lungimilor provin din aceleași transformări Lorentz.
  • Contracția măsurată nu trebuie confundată cu aspectul optic al unei fotografii relativiste.