Contracția lungimilor
Lungimea nu este o mărime absolută. Un corp aflat în mișcare față de un observator are, pe direcția mișcării, o lungime măsurată mai mică decât lungimea sa proprie. Diferența nu provine dintr-o deformare mecanică, ci din modul în care spațiul și simultaneitatea se transformă între sisteme de referință inerțiale.
Lungimea proprie \(L_0\)
Este lungimea măsurată într-un sistem de referință în care obiectul este în repaus. Pentru o tijă, extremitățile sale au coordonate spațiale constante în acest sistem.
Lungimea contractată \(L\)
Pentru a măsura lungimea unei tije mobile trebuie determinate pozițiile ambelor extremități în același moment în sistemul observatorului. Această condiție este esențială.
Ce înseamnă să măsori o lungime?
La prima vedere, lungimea pare cea mai simplă mărime posibilă: măsurăm poziția unui capăt, măsurăm poziția celuilalt și calculăm diferența. Pentru un corp aflat în mișcare apare însă o condiție suplimentară.
Dacă extremitățile unei tije au coordonatele \(x_A\) și \(x_B\), lungimea măsurată într-un sistem este:
Dar pentru o tijă în mișcare, atât \(x_A\), cât și \(x_B\) se modifică în timp. De aceea trebuie să impunem:
adică pozițiile celor două capete trebuie înregistrate simultan în sistemul în care efectuăm măsurarea.
Simboluri, unități și condiții
Deducerea riguroasă din transformările Lorentz
Aceasta este cea mai curată deducere matematică și arată exact unde intră în joc simultaneitatea.
Alegem sistemele
Tija este în repaus în sistemul \(S'\), iar \(S'\) se deplasează cu viteza \(v\) față de sistemul \(S\) pe direcția \(+Ox\).
Notăm coordonatele extremităților tijei cu \(A\) și \(B\). În sistemul propriu:
Scriem transformarea Lorentz pentru fiecare capăt
Scădem ecuațiile
Introducem notațiile:
Transformarea diferențelor devine:
Impunem măsurarea simultană în \(S\)
Pentru ca \(\Delta x\) să reprezinte lungimea tijei măsurată în \(S\), trebuie ca cele două poziții să fie înregistrate simultan.
Prin urmare:
Dar:
Așadar:
Izolăm \(L\):
Ce se întâmplă cu simultaneitatea extremităților?
Transformarea temporală pentru diferențele dintre două evenimente este:
Pentru măsurarea lungimii în \(S\):
Rezultă:
Folosind \(L_0=\gamma L\):
O a doua deducere: prin dilatarea timpului
Această metodă este foarte utilă la problemele în care un observator vede trecând pe lângă el cele două capete ale unei nave, tije sau distanțe.
Considerăm un observator fix în \(S\). Mai întâi trece prin dreptul său partea frontală a tijei, apoi partea din spate. Cele două evenimente au loc în același punct al sistemului \(S\).
Dacă timpul dintre ele este \(\Delta\tau\), atunci în \(S\):
Deoarece cele două evenimente au loc în același punct din \(S\), \(\Delta\tau\) este un timp propriu pentru această pereche de evenimente.
În sistemul tijei, observatorul traversează întreaga lungime proprie \(L_0\). Intervalul corespunzător este:
Dilatarea timpului dă:
Înlocuim:
Simplificăm \(v\):
Verificarea dimensională
În relația:
raportul vitezelor este adimensional:
Prin urmare:
Iar:
Formula este dimensional coerentă.
Ce ne spun limitele matematice?
\(v\rightarrow0\)
Pentru viteze obișnuite, diferența dintre \(L\) și \(L_0\) este extrem de mică.
\(v\rightarrow c^{-}\)
Este o limită matematică. Un corp cu masă invariantă nenulă nu poate fi accelerat până la \(c\).
Pentru \(0<v<c\):
Deci:
Relații utile de calcul
În probleme nu ți se cere întotdeauna direct \(L\). De multe ori trebuie determinată viteza, contracția procentuală sau factorul Lorentz.
Din cele două lungimi
Din raportul lungimilor
Formă explicită
\(\Delta L\)
Raport adimensional
În procente
Aproximația pentru viteze mici
Pentru:
putem dezvolta radicalul în serie:
La primul ordin nenul:
În consecință:
Cât de mare este contracția?
| \(v\) | \(\gamma\) | \(L/L_0\) | Contracție |
|---|---|---|---|
| 0,1c | 1,005 | 0,99499 | ≈ 0,50% |
| 0,5c | 1,155 | 0,86603 | ≈ 13,40% |
| 0,8c | 1,667 | 0,60000 | 40,00% |
| 0,9c | 2,294 | 0,43589 | ≈ 56,41% |
| 0,99c | 7,089 | 0,14107 | ≈ 85,89% |
| 0,999c | 22,366 | 0,04471 | ≈ 95,53% |
Relații care apar rar în manual, dar sunt foarte utile
Relația de bază \(L=L_0/\gamma\) este numai începutul. Din ea și din transformările Lorentz se pot obține mai multe formule foarte eficiente.
Corp orientat oblic față de direcția mișcării
Considerăm în sistemul propriu o tijă de lungime \(L_0\) care formează unghiul \(\theta_0\) cu direcția vitezei.
Componentele proprii sunt:
Numai componenta longitudinală se contractă:
Lungimea totală măsurată devine:
Deoarece:
obținem forma mai elegantă:
Unghiul măsurat în sistemul laboratorului satisface:
Lungimea proprie și timpul de trecere prin dreptul unui punct
Dacă o navă de lungime proprie \(L_0\) trece cu viteza \(v\) prin dreptul unui observator și acesta măsoară timpul \(\Delta t\) dintre trecerea celor două capete:
Dar:
Rezultă:
Ridicăm la pătrat:
Grupăm termenii care conțin \(v^2\):
Prin urmare:
sau, într-o formă fără fracție în radical:
Forma cu rapiditatea
În relativitate avansată se introduce rapiditatea \(\eta\), definită prin:
Atunci:
Contracția longitudinală poate fi scrisă:
Rapiditatea însăși este:
Relația cu energia relativistă
Pentru un corp cu masă invariantă \(M\):
Deci:
Dacă este cunoscut impulsul relativist:
Factorul Lorentz poate fi scris:
Prin urmare:
Volumul unui corp aflat în mișcare uniformă
Dacă mișcarea este pe axa \(x\), numai dimensiunea longitudinală se contractă. Aria transversală rămâne:
Pentru un obiect cu volum propriu \(V_0\):
Dacă numărul de particule \(N\) este conservat și definim densitatea numerică prin \(n=N/V\):
Două aplicații importante
Nava de \(230\,\mathrm m\)
O navă are lungimea proprie:
Un observator exterior măsoară între trecerea celor două capete prin dreptul său:
Folosim relația obținută anterior:
Înlocuind valorile:
Rezultatul este:
Observația importantă este că nu putem amesteca lungimea proprie măsurată în sistemul navei cu intervalul temporal măsurat în sistemul exterior fără să aplicăm transformările relativiste.
Kaon relativist: aceeași fizică văzută din două sisteme
Considerăm un kaon pozitiv cu timp mediu propriu:
și viteza:
Factorul Lorentz este:
În sistemul laboratorului, viața medie este dilatată:
În acest timp particula poate parcurge aproximativ:
Din sistemul propriu al kaonului nu spunem că viața lui s-a dilatat. El are în continuare timpul propriu \(\tau_0\). În schimb, distanța laboratorului este contractată:
Și:
Contractă o lungime
Alege lungimea proprie și viteza. Calculatorul îți arată factorul Lorentz, lungimea măsurată, procentul de contracție și diferența de simultaneitate asociată extremităților.
Contracția măsurată nu este același lucru cu o fotografie
Formula Lorentz descrie o măsurare a coordonatelor extremităților simultan într-un anumit sistem de referință.
O fotografie funcționează diferit. Fotoni proveniți din diferite părți ale unui obiect pot ajunge simultan la cameră chiar dacă au fost emiși la momente diferite.
La viteze relativiste, acest timp finit de propagare a luminii poate produce distorsiuni vizuale care nu sunt identice cu simpla comprimare geometrică \(L_0/\gamma\).
Ce nu trebuie interpretat greșit?
Nu există contracție
Numai componenta paralelă cu viteza relativă este modificată de contracția Lorentz.
Corpul nu se vede comprimat pe sine
În sistemul propriu, corpul are întotdeauna lungimea \(L_0\). Mișcarea rectilinie uniformă nu produce automat tensiuni mecanice în corp.
Greșeli frecvente
Nu inversa lungimile. Lungimea proprie este cea mai mare: \(L_0=\gamma L\), nu \(L=\gamma L_0\).
Nu confunda sistemul propriu. \(L_0\) este măsurată acolo unde obiectul sau cele două puncte care definesc distanța sunt în repaus.
Nu uita simultaneitatea. Pentru lungimea unui corp mobil trebuie măsurată poziția celor două extremități la același timp în sistemul în care se calculează \(L\).
Contracția nu are loc în toate direcțiile. Numai componenta paralelă cu mișcarea este împărțită la \(\gamma\).
Nu trata \(L=L_0/\gamma\) ca pe o deformare mecanică. În sistemul propriu obiectul rămâne cu lungimea \(L_0\).
Nu folosi o fotografie obișnuită drept definiție a lungimii relativiste. Timpul de propagare al luminii poate modifica aspectul vizual.
Nu combina mărimi din sisteme diferite într-o singură relație clasică. De exemplu, în \(v=L/\Delta t\), lungimea și timpul trebuie să aparțină aceluiași sistem de referință.
Contracția lungimilor într-o singură privire
- Lungimea proprie \(L_0\) este măsurată în sistemul în care obiectul este în repaus.
- Lungimea unui corp mobil trebuie determinată din pozițiile simultane ale extremităților sale.
- Relația fundamentală este \(L=L_0/\gamma\).
- Echivalent, \(L=L_0\sqrt{1-v^2/c^2}\).
- Pentru \(0<v<c\), rezultă întotdeauna \(L<L_0\).
- Contracția apare numai pe direcția paralelă cu viteza relativă.
- Componenta transversală rămâne neschimbată.
- Pentru viteze mici, \((L_0-L)/L_0\approx v^2/(2c^2)\).
- Dacă știm lungimile, \(v=c\sqrt{1-(L/L_0)^2}\).
- Pentru o tijă oblică, \(L=L_0\sqrt{1-\beta^2\cos^2\theta_0}\).
- Relativitatea simultaneității și contracția lungimilor provin din aceleași transformări Lorentz.
- Contracția măsurată nu trebuie confundată cu aspectul optic al unei fotografii relativiste.