Relativitate / Compunerea vitezelor relativiste

02

Compunerea vitezelor relativiste

Exemplu grafic al fenomenului

Grafice și interpretarea lor.

Spațiu de lucru · lecția 07

Compunerea vitezelor relativiste

Relativitate · experiment vizual

Dacă o navă se mișcă deja foarte repede, mai putem aduna vitezele?

Controlează viteza navei și viteza sondei lansate din ea. Simulatorul urmărește același eveniment din două sisteme inerțiale și compară direct regula clasică a lui Galilei cu transformarea relativistă a vitezelor. Valorile numerice sunt calculate exact pentru mișcare coliniară; desenul este scalat numai pentru vizualizare.

u = u′ + V 1 + Vu′/c²
Pentru |V| < c și |u′| ≤ c, transformarea Lorentz păstrează limita relativistă a vitezei. La viteze mici, termenul Vu′/c² devine neglijabil și reapare aproximativ formula clasică u ≈ u′ + V.

Laborator relativist

S este sistemul observatorului exterior. S′ este sistemul solidar cu nava. Nava are viteza V față de S, iar sonda are viteza u′ față de navă.

simulare activă
Sistem urmărit
S · observator exterior
c = 299 792 458 m/s
Viteza sondei în sistemul urmărit
u = +0,976 c
Rezultatul relativist rămâne sub viteza luminii.
+0,80 c
−0,95c 0 +0,95c
+0,80 c
−0,95c 0 +0,95c
1,0×
lent rapid
Experimente rapide
V · nava față de S +0,800 c 239 834 km/s
u′ · sonda față de navă +0,800 c 239 834 km/s
Einstein · sonda față de S +0,976 c 292 481 km/s
Galilei · u′ + V +1,600 c Ar depăși limita relativistă c.
Factor Lorentz γ(V) 1,667 γ = 1 / √(1 − V²/c²)
Corecția relativistă 1,640 Numitorul 1 + Vu′/c².
Distanța până la c 0,024 c c − |u| pentru rezultatul relativist.
Diferență Galilei − Einstein 0,624 c Devine importantă la viteze relativiste.

Galilei versus Einstein

Păstrăm V fixă și modificăm u′ de la −c la +c. Linia verde reprezintă transformarea Lorentz.

Ce calculează simulatorul

Toate vitezele sunt tratate cu semn: + pentru +Ox și − pentru −Ox.

Galilei
uG = 0,80c + 0,80c = 1,60c
Lorentz
u = (u′ + V) / (1 + Vu′/c²)
Numeric
(0,80 + 0,80) / (1 + 0,64) = 0,976c
β
β = 0,976
γ(V)
γV = 1,667
De ce rezultatul rămâne sub c?

Pentru mișcare coliniară:

1 − u²/c² = [(1 − V²/c²)(1 − u′²/c²)] / (1 + Vu′/c²)².

Dacă |V| < c și |u′| < c, numărătorul și numitorul sunt pozitive, deci 1 − u²/c² > 0 și rezultă |u| < c.
Verificare numerică: 1 − β² = 0,0470.

Testul decisiv: lansăm un impuls luminos

Setăm u′ = c numai pentru acest experiment. Formula relativistă produce exact u = c, indiferent de viteza subluminică V a navei. Comparația clasică ar da în schimb c + V.

Transformarea Lorentz
u = 1,000 c
Dacă am folosi Galilei
uG = 1,800 c
1

Același corp, viteze diferite

u′ este viteza sondei măsurată din nava S′. u este viteza aceleiași sonde măsurată din S. Nu sunt două mișcări diferite, ci două descrieri ale aceleiași mișcări în sisteme inerțiale diferite.

2

La viteze mici reapare Galilei

Dacă |Vu′|/c² ≪ 1, numitorul este foarte apropiat de 1 și obținem u ≈ u′ + V. Acesta este motivul pentru care adunarea clasică funcționează foarte bine în experiența cotidiană.

3

c este un punct fix

Dacă u′ = c, atunci u = (c + V)/(1 + V/c) = c. Dacă u′ = −c, rezultă u = −c. Transformările Lorentz sunt compatibile cu invarianța vitezei luminii în vid.

Cum trebuie citită scena: pozițiile desenate sunt scalate pentru a încăpea pe ecran, însă raporturile de viteză afișate, formula, rezultatele numerice și graficul sunt calculate din transformarea relativistă reală. Linia sau „sonda-fantomă” Galilei este doar o comparație matematică: atunci când ea trece dincolo de frontul luminii nu reprezintă o predicție admisă de relativitatea restrânsă.