La viteze obișnuite putem aduna vitezele aproape ca pe
niște numere. La viteze comparabile cu viteza luminii,
această regulă nu mai este corectă. Transformările Lorentz
modifică atât spațiul, cât și timpul, iar din această
modificare apare legea relativistă de compunere a vitezelor.
\(u'\) = viteza corpului în \(S'\) ·
\(V\) = viteza lui \(S'\) față de \(S\) ·
\(u\) = viteza corpului în \(S\)
Fizica clasică
\(u=u'+V\)
Transformările lui Galilei presupun un timp universal.
Pentru viteze foarte mici comparativ cu \(c\), această
formulă este o aproximație excelentă.
Fizica relativistă
Apare un numitor
Termenul
\(1+Vu'/c^2\)
corectează suma clasică și împiedică obținerea unei
viteze superluminice din compunerea unor viteze fizice
subluminice.
1
Ce viteze comparăm?
Este esențial să identificăm exact cine măsoară fiecare
viteză. În problemele relativiste, aceeași particulă are
viteze diferite în sisteme de referință diferite.
Configurația standard
\(S\)
\(S'\)
\(V\)
\(u'\)
Sistemul \(S'\) se deplasează cu viteza \(V\) față de
\(S\). Particula are viteza \(\vec u'\) în \(S'\), iar
observatorul din \(S\) măsoară viteza \(\vec u\).
\(V\)
Viteza relativă dintre sisteme
În configurația standard, \(S'\) se deplasează față
de \(S\) în lungul axei \(+Ox\).
\(\vec u'\)
Viteza particulei măsurată în \(S'\)
Componentele sunt
\(u'_x,u'_y,u'_z\).
\(\vec u\)
Viteza aceleiași particule măsurată în \(S\)
Componentele sunt
\(u_x,u_y,u_z\).
\(\gamma_V\)
Factorul Lorentz al vitezei dintre sisteme
\[
\gamma_V
=
\frac{
1
}{
\sqrt{
1-\dfrac{V^2}{c^2}
}
}.
\]
Convenția semnelor
O viteză pozitivă este orientată spre \(+Ox\).
O particulă care se deplasează în sens opus are
componenta \(u'_x<0\). Nu trebuie inventată o formulă
separată: semnul vitezei intră direct în aceeași relație.
2
Deducerea din transformările Lorentz
Formulele de compunere nu reprezintă reguli suplimentare
introduse artificial. Ele rezultă direct prin derivarea
transformărilor Lorentz ale spațiului și timpului.
1
Pornim de la transformările inverse Lorentz
Trecem de la coordonatele din \(S'\) la coordonatele
din \(S\).
\[
x
=
\gamma_V
\left(
x'+Vt'
\right)
\]
\[
y=y',
\qquad
z=z'
\]
\[
t
=
\gamma_V
\left(
t'
+
\frac{Vx'}{c^2}
\right)
\]
De ce se modifică și viteza transversală?
Coordonata transversală nu se schimbă:
\(dy=dy'\).
Totuși viteza este raportul dintre distanță și timp.
Deoarece \(dt\neq dt'\), rezultă în general:
\[
u_y\neq u'_y.
\]
Așadar, invarianta coordonatelor transversale nu implică
invarianta componentelor transversale ale vitezei.
4
Transformările inverse ale vitezelor
Din perspectiva lui \(S'\), sistemul \(S\) se deplasează
cu viteza \(-V\). De aceea, formulele inverse se obțin
schimbând:
Notație utilă
Uneori se scrie:
\[
u=u'\oplus V.
\]
Simbolul \(\oplus\) indică
adunarea Einstein a vitezelor,
nu adunarea aritmetică obișnuită.
6
Cum reapare fizica lui Galilei?
Dacă vitezele implicate sunt mici față de \(c\), atunci:
\[
\frac{|Vu'_x|}{c^2}\ll1
\]
și:
\[
\gamma_V\approx1.
\]
În aceste condiții:
\[
u_x
\approx
u'_x+V,
\]
\[
u_y
\approx
u'_y,
\qquad
u_z
\approx
u'_z.
\]
Principiul corespondenței
Relativitatea restrânsă nu „anulează” mecanica clasică.
Ea o conține ca aproximație pentru
\(v/c\ll1\).
7
Ce se întâmplă dacă obiectul este lumina?
Considerăm o rază luminoasă care se propagă în \(S'\)
pe direcția pozitivă a axei \(x\):
\[
u'=c.
\]
Legea de compunere dă:
\[
u
=
\frac{
c+V
}{
1+\dfrac{Vc}{c^2}
}.
\]
Numitorul este:
\[
1+\frac{V}{c}
=
\frac{c+V}{c}.
\]
Prin urmare:
Invarianța vitezei luminii
\[
\boxed{
u=c
}
\]
Analog, pentru o rază orientată spre \(-x\):
\[
u'=-c
\quad\Longrightarrow\quad
u=-c.
\]
Precizare de rigoare
Acest calcul arată că transformările Lorentz și legea
relativistă de compunere sunt
compatibile cu invarianța lui \(c\).
Nu este o demonstrație independentă a postulatului lui
Einstein, deoarece transformările Lorentz au fost construite
tocmai pentru a respecta structura relativității restrânse.
8
Demonstrație: de ce nu obținem \(u>c\)?
Putem demonstra matematic, fără exemple numerice, că
adunarea Einstein a două viteze subluminice produce tot
o viteză subluminică.
cei doi factori din numărător sunt pozitivi, iar numitorul
este un pătrat pozitiv. Deci:
\[
1-\frac{u^2}{c^2}>0.
\]
Rezultă:
\[
\boxed{
|u|<c
}
\]
9
Exemplu: \(0{,}9c+0{,}9c\)
1
Navă și vehicul lansat înainte
O navă se îndepărtează de Pământ cu:
\[
V=0{,}9c.
\]
Nava lansează înainte un vehicul care, față de navă,
are:
\[
u'=0{,}9c.
\]
În fizica clasică am obține:
\[
u_{\mathrm{clasic}}
=
1{,}8c,
\]
rezultat incompatibil cu relativitatea restrânsă.
Folosim formula corectă:
\[
u
=
\frac{
0{,}9c+0{,}9c
}{
1+(0{,}9)(0{,}9)
}.
\]
\[
u
=
\frac{
1{,}8
}{
1{,}81
}c.
\]
Rezultat
\[
\boxed{
u
\approx
0{,}99448c
}
\]
Aproximativ:
\[
u
\approx
2{,}981\times10^8
\ \mathrm{m/s}.
\]
10
Dacă particula se deplasează în sens opus?
Presupunem:
\[
V=0{,}5c,
\qquad
u'=-0{,}75c.
\]
Semnul minus arată că obiectul se deplasează în sens opus
mișcării sistemului \(S'\).
\[
u
=
\frac{
-0{,}75c+0{,}5c
}{
1+(0{,}5)(-0{,}75)
}.
\]
\[
u
=
\frac{
-0{,}25
}{
0{,}625
}c.
\]
\[
\boxed{
u=-0{,}4c
}
\]
Semnul rezultatului contează
Valoarea negativă nu înseamnă o „viteză negativă” ca modul.
Ea arată numai că, în sistemul \(S\), mișcarea rămâne orientată
spre sensul \(-Ox\).
11
Viteza unui corp văzută din celălalt corp
Dacă două corpuri au, în același sistem \(S\), vitezele
coliniare \(u_1\) și \(u_2\), viteza corpului 1 măsurată
în sistemul propriu al corpului 2 este:
Relație de olimpiadă
Pentru două particule cu viteze coliniare
\(u_1\) și \(u_2\), factorul Lorentz corespunzător vitezei
relative dintre ele este:
\[
\boxed{
\gamma_{\mathrm{rel}}
=
\gamma_1
\gamma_2
\left(
1-\frac{u_1u_2}{c^2}
\right)
}
\]
Semnele lui \(u_1\) și \(u_2\) sunt algebrice.
Nivel avansat · Olimpiadă
Rapiditatea: transformă adunarea relativistă într-o adunare obișnuită
Dar formula de adunare pentru tangenta hiperbolică spune:
\[
\tanh(a+b)
=
\frac{
\tanh a+\tanh b
}{
1+\tanh a\tanh b
}.
\]
Prin urmare:
Compunerea rapidităților
\[
\boxed{
\eta
=
\eta'
+
\xi
}
\]
De ce este foarte utilă?
Vitezele relativiste se compun printr-o fracție, dar
rapiditățile se adună exact ca numerele obișnuite.
Pentru multe transformări Lorentz succesive, aceasta
simplifică radical calculul.
A
Aceeași viteză compusă de \(n\) ori
Dacă fiecare transformare are aceeași viteză redusă
\(\beta_0\), cu rapiditatea:
Consecință importantă
Limita \(c\) nu este o particularitate a mișcării pe o
singură axă. Ea este respectată de transformarea completă
tridimensională a vitezelor.
17
Proprietățile adunării Einstein în 1D
Element neutru
Viteza zero
\[
u\oplus0=u.
\]
Element opus
Viteza \(-u\)
\[
u\oplus(-u)=0.
\]
Comutativitate 1D
Ordinea nu contează
\[
u\oplus V
=
V\oplus u.
\]
Asociativitate 1D
Trei viteze coliniare
\[
(u\oplus v)\oplus w
=
u\oplus(v\oplus w).
\]
Atenție în trei dimensiuni
Aceste proprietăți simple sunt specifice boosturilor
coliniare. Compunerea unor transformări
Lorentz pe direcții diferite poate introduce și o rotație
spațială, cunoscută drept
rotație Wigner–Thomas.
Laborator relativist
Compune două mișcări
Alege viteza sistemului \(S'\), modulul vitezei particulei
în \(S'\) și direcția acesteia. Laboratorul calculează
componentele observate în \(S\) și compară rezultatul
relativist cu predicția clasică.
Sistemul \(S'\)
0,600 c
−0,99c0+0,99c
Modulul \(u'\)
0,800 c
00,5cc
Direcția \(\theta'\)
0°
0°90°180°
\(\vec u'\)
\(\vec u\)
\(u_x/c\)
0,946
\(u_y/c\)
0,000
\(|u|/c\)
0,946
Unghi \(\theta\)
0,0°
\(\gamma_u\)
3,09
Clasic \(|u|/c\)
1,400
În regim relativist, rezultatul nu este suma aritmetică
a vitezelor.
Nu folosi \(u=u'+V\) la viteze relativiste.
Aceasta este numai limita galileană.
02
Nu uita termenul \(c^2\) din numitor.
Corect este
\(1+Vu'/c^2\).
03
Nu ignora sensul vitezei.
Dacă particula se deplasează spre \(-x\),
viteza sa longitudinală este negativă.
04
Nu aplica formula coliniară unei mișcări oblice.
Pentru o particulă cu componente transversale trebuie folosite
transformările complete pentru \(u_x,u_y,u_z\).
05
Nu considera că \(u_y=u'_y\).
Coordonata transversală este aceeași, însă timpul nu este,
deci componenta transversală a vitezei se transformă.
06
Nu confunda viteza relativă dintre două corpuri cu
diferența aritmetică a vitezelor lor.
La viteze mari trebuie folosită formula relativistă.
07
Nu interpreta exemplul cu lumina drept o demonstrație
independentă a celui de-al doilea postulat.
Este o verificare a consistenței interne a transformărilor
Lorentz.
Recapitulare
Compunerea vitezelor într-o singură privire
Pentru mișcare coliniară:
\(u=(u'+V)/(1+Vu'/c^2)\).
Formula inversă este
\(u'=(u-V)/(1-Vu/c^2)\).
Componenta longitudinală și componentele transversale
se transformă diferit.
Pentru viteze mici comparativ cu \(c\), recuperăm
compunerea galileană.
Dacă \(u'=c\), rezultă \(u=c\).
Două viteze subluminice nu pot produce prin compunere
relativistă o viteză superluminică.
Viteza relativă dintre două corpuri coliniare este
\(
w=(u_1-u_2)/(1-u_1u_2/c^2)
\).
În termeni de rapiditate, compunerea vitezelor devine
o simplă adunare.
Direcția unei viteze se modifică și ea la schimbarea
sistemului de referință.
Pentru lumină, transformarea direcției conduce la
aberația relativistă.
Relativitate restrânsă · Lecția 07
Compunerea vitezelor relativiste
La viteze obișnuite putem aduna vitezele aproape ca pe
niște numere. La viteze comparabile cu viteza luminii,
această regulă nu mai este corectă. Transformările Lorentz
modifică atât spațiul, cât și timpul, iar din această
modificare apare legea relativistă de compunere a vitezelor.
\(u'\) = viteza corpului în \(S'\) ·
\(V\) = viteza lui \(S'\) față de \(S\) ·
\(u\) = viteza corpului în \(S\)
Fizica clasică
\(u=u'+V\)
Transformările lui Galilei presupun un timp universal.
Pentru viteze foarte mici comparativ cu \(c\), această
formulă este o aproximație excelentă.
Fizica relativistă
Apare un numitor
Termenul
\(1+Vu'/c^2\)
corectează suma clasică și împiedică obținerea unei
viteze superluminice din compunerea unor viteze fizice
subluminice.
1
Ce viteze comparăm?
Este esențial să identificăm exact cine măsoară fiecare
viteză. În problemele relativiste, aceeași particulă are
viteze diferite în sisteme de referință diferite.
Configurația standard
\(S\)
\(S'\)
\(V\)
\(u'\)
Sistemul \(S'\) se deplasează cu viteza \(V\) față de
\(S\). Particula are viteza \(\vec u'\) în \(S'\), iar
observatorul din \(S\) măsoară viteza \(\vec u\).
\(V\)
Viteza relativă dintre sisteme
În configurația standard, \(S'\) se deplasează față
de \(S\) în lungul axei \(+Ox\).
\(\vec u'\)
Viteza particulei măsurată în \(S'\)
Componentele sunt
\(u'_x,u'_y,u'_z\).
\(\vec u\)
Viteza aceleiași particule măsurată în \(S\)
Componentele sunt
\(u_x,u_y,u_z\).
\(\gamma_V\)
Factorul Lorentz al vitezei dintre sisteme
\[
\gamma_V
=
\frac{
1
}{
\sqrt{
1-\dfrac{V^2}{c^2}
}
}.
\]
Convenția semnelor
O viteză pozitivă este orientată spre \(+Ox\).
O particulă care se deplasează în sens opus are
componenta \(u'_x<0\). Nu trebuie inventată o formulă
separată: semnul vitezei intră direct în aceeași relație.
2
Deducerea din transformările Lorentz
Formulele de compunere nu reprezintă reguli suplimentare
introduse artificial. Ele rezultă direct prin derivarea
transformărilor Lorentz ale spațiului și timpului.
1
Pornim de la transformările inverse Lorentz
Trecem de la coordonatele din \(S'\) la coordonatele
din \(S\).
\[
x
=
\gamma_V
\left(
x'+Vt'
\right)
\]
\[
y=y',
\qquad
z=z'
\]
\[
t
=
\gamma_V
\left(
t'
+
\frac{Vx'}{c^2}
\right)
\]
De ce se modifică și viteza transversală?
Coordonata transversală nu se schimbă:
\(dy=dy'\).
Totuși viteza este raportul dintre distanță și timp.
Deoarece \(dt\neq dt'\), rezultă în general:
\[
u_y\neq u'_y.
\]
Așadar, invarianta coordonatelor transversale nu implică
invarianta componentelor transversale ale vitezei.
4
Transformările inverse ale vitezelor
Din perspectiva lui \(S'\), sistemul \(S\) se deplasează
cu viteza \(-V\). De aceea, formulele inverse se obțin
schimbând:
Notație utilă
Uneori se scrie:
\[
u=u'\oplus V.
\]
Simbolul \(\oplus\) indică
adunarea Einstein a vitezelor,
nu adunarea aritmetică obișnuită.
6
Cum reapare fizica lui Galilei?
Dacă vitezele implicate sunt mici față de \(c\), atunci:
\[
\frac{|Vu'_x|}{c^2}\ll1
\]
și:
\[
\gamma_V\approx1.
\]
În aceste condiții:
\[
u_x
\approx
u'_x+V,
\]
\[
u_y
\approx
u'_y,
\qquad
u_z
\approx
u'_z.
\]
Principiul corespondenței
Relativitatea restrânsă nu „anulează” mecanica clasică.
Ea o conține ca aproximație pentru
\(v/c\ll1\).
7
Ce se întâmplă dacă obiectul este lumina?
Considerăm o rază luminoasă care se propagă în \(S'\)
pe direcția pozitivă a axei \(x\):
\[
u'=c.
\]
Legea de compunere dă:
\[
u
=
\frac{
c+V
}{
1+\dfrac{Vc}{c^2}
}.
\]
Numitorul este:
\[
1+\frac{V}{c}
=
\frac{c+V}{c}.
\]
Prin urmare:
Invarianța vitezei luminii
\[
\boxed{
u=c
}
\]
Analog, pentru o rază orientată spre \(-x\):
\[
u'=-c
\quad\Longrightarrow\quad
u=-c.
\]
Precizare de rigoare
Acest calcul arată că transformările Lorentz și legea
relativistă de compunere sunt
compatibile cu invarianța lui \(c\).
Nu este o demonstrație independentă a postulatului lui
Einstein, deoarece transformările Lorentz au fost construite
tocmai pentru a respecta structura relativității restrânse.
8
Demonstrație: de ce nu obținem \(u>c\)?
Putem demonstra matematic, fără exemple numerice, că
adunarea Einstein a două viteze subluminice produce tot
o viteză subluminică.
cei doi factori din numărător sunt pozitivi, iar numitorul
este un pătrat pozitiv. Deci:
\[
1-\frac{u^2}{c^2}>0.
\]
Rezultă:
\[
\boxed{
|u|<c
}
\]
9
Exemplu: \(0{,}9c+0{,}9c\)
1
Navă și vehicul lansat înainte
O navă se îndepărtează de Pământ cu:
\[
V=0{,}9c.
\]
Nava lansează înainte un vehicul care, față de navă,
are:
\[
u'=0{,}9c.
\]
În fizica clasică am obține:
\[
u_{\mathrm{clasic}}
=
1{,}8c,
\]
rezultat incompatibil cu relativitatea restrânsă.
Folosim formula corectă:
\[
u
=
\frac{
0{,}9c+0{,}9c
}{
1+(0{,}9)(0{,}9)
}.
\]
\[
u
=
\frac{
1{,}8
}{
1{,}81
}c.
\]
Rezultat
\[
\boxed{
u
\approx
0{,}99448c
}
\]
Aproximativ:
\[
u
\approx
2{,}981\times10^8
\ \mathrm{m/s}.
\]
10
Dacă particula se deplasează în sens opus?
Presupunem:
\[
V=0{,}5c,
\qquad
u'=-0{,}75c.
\]
Semnul minus arată că obiectul se deplasează în sens opus
mișcării sistemului \(S'\).
\[
u
=
\frac{
-0{,}75c+0{,}5c
}{
1+(0{,}5)(-0{,}75)
}.
\]
\[
u
=
\frac{
-0{,}25
}{
0{,}625
}c.
\]
\[
\boxed{
u=-0{,}4c
}
\]
Semnul rezultatului contează
Valoarea negativă nu înseamnă o „viteză negativă” ca modul.
Ea arată numai că, în sistemul \(S\), mișcarea rămâne orientată
spre sensul \(-Ox\).
11
Viteza unui corp văzută din celălalt corp
Dacă două corpuri au, în același sistem \(S\), vitezele
coliniare \(u_1\) și \(u_2\), viteza corpului 1 măsurată
în sistemul propriu al corpului 2 este:
Relație de olimpiadă
Pentru două particule cu viteze coliniare
\(u_1\) și \(u_2\), factorul Lorentz corespunzător vitezei
relative dintre ele este:
\[
\boxed{
\gamma_{\mathrm{rel}}
=
\gamma_1
\gamma_2
\left(
1-\frac{u_1u_2}{c^2}
\right)
}
\]
Semnele lui \(u_1\) și \(u_2\) sunt algebrice.
Nivel avansat · Olimpiadă
Rapiditatea: transformă adunarea relativistă într-o adunare obișnuită
Dar formula de adunare pentru tangenta hiperbolică spune:
\[
\tanh(a+b)
=
\frac{
\tanh a+\tanh b
}{
1+\tanh a\tanh b
}.
\]
Prin urmare:
Compunerea rapidităților
\[
\boxed{
\eta
=
\eta'
+
\xi
}
\]
De ce este foarte utilă?
Vitezele relativiste se compun printr-o fracție, dar
rapiditățile se adună exact ca numerele obișnuite.
Pentru multe transformări Lorentz succesive, aceasta
simplifică radical calculul.
A
Aceeași viteză compusă de \(n\) ori
Dacă fiecare transformare are aceeași viteză redusă
\(\beta_0\), cu rapiditatea:
Consecință importantă
Limita \(c\) nu este o particularitate a mișcării pe o
singură axă. Ea este respectată de transformarea completă
tridimensională a vitezelor.
17
Proprietățile adunării Einstein în 1D
Element neutru
Viteza zero
\[
u\oplus0=u.
\]
Element opus
Viteza \(-u\)
\[
u\oplus(-u)=0.
\]
Comutativitate 1D
Ordinea nu contează
\[
u\oplus V
=
V\oplus u.
\]
Asociativitate 1D
Trei viteze coliniare
\[
(u\oplus v)\oplus w
=
u\oplus(v\oplus w).
\]
Atenție în trei dimensiuni
Aceste proprietăți simple sunt specifice boosturilor
coliniare. Compunerea unor transformări
Lorentz pe direcții diferite poate introduce și o rotație
spațială, cunoscută drept
rotație Wigner–Thomas.
Laborator relativist
Compune două mișcări
Alege viteza sistemului \(S'\), modulul vitezei particulei
în \(S'\) și direcția acesteia. Laboratorul calculează
componentele observate în \(S\) și compară rezultatul
relativist cu predicția clasică.
Sistemul \(S'\)
0,600 c
−0,99c0+0,99c
Modulul \(u'\)
0,800 c
00,5cc
Direcția \(\theta'\)
0°
0°90°180°
\(\vec u'\)
\(\vec u\)
\(u_x/c\)
0,946
\(u_y/c\)
0,000
\(|u|/c\)
0,946
Unghi \(\theta\)
0,0°
\(\gamma_u\)
3,09
Clasic \(|u|/c\)
1,400
În regim relativist, rezultatul nu este suma aritmetică
a vitezelor.
Nu folosi \(u=u'+V\) la viteze relativiste.
Aceasta este numai limita galileană.
02
Nu uita termenul \(c^2\) din numitor.
Corect este
\(1+Vu'/c^2\).
03
Nu ignora sensul vitezei.
Dacă particula se deplasează spre \(-x\),
viteza sa longitudinală este negativă.
04
Nu aplica formula coliniară unei mișcări oblice.
Pentru o particulă cu componente transversale trebuie folosite
transformările complete pentru \(u_x,u_y,u_z\).
05
Nu considera că \(u_y=u'_y\).
Coordonata transversală este aceeași, însă timpul nu este,
deci componenta transversală a vitezei se transformă.
06
Nu confunda viteza relativă dintre două corpuri cu
diferența aritmetică a vitezelor lor.
La viteze mari trebuie folosită formula relativistă.
07
Nu interpreta exemplul cu lumina drept o demonstrație
independentă a celui de-al doilea postulat.
Este o verificare a consistenței interne a transformărilor
Lorentz.
Recapitulare
Compunerea vitezelor într-o singură privire
Pentru mișcare coliniară:
\(u=(u'+V)/(1+Vu'/c^2)\).
Formula inversă este
\(u'=(u-V)/(1-Vu/c^2)\).
Componenta longitudinală și componentele transversale
se transformă diferit.
Pentru viteze mici comparativ cu \(c\), recuperăm
compunerea galileană.
Dacă \(u'=c\), rezultă \(u=c\).
Două viteze subluminice nu pot produce prin compunere
relativistă o viteză superluminică.
Viteza relativă dintre două corpuri coliniare este
\(
w=(u_1-u_2)/(1-u_1u_2/c^2)
\).