Relativitate / Impuls și energie relativistă

03

Impuls și energie relativistă

Formule și raționament matematic

Relații matematice și justificări.

Spațiu de lucru · lecția 08

Impuls și energie relativistă

Relativitate · Lecția 08 · Raționament matematic

De la mișcarea relativistă la relația energie–impuls

În mecanica newtoniană scriem \(p=mv\) și \(K=\frac{mv^2}{2}\). Aceste expresii sunt aproximații excelente când \(v\ll c\), dar nu pot fi păstrate neschimbate la viteze apropiate de viteza luminii. Vom construi expresiile relativiste într-un mod în care energia și impulsul se transformă corect între toate sistemele inerțiale.

∴

Ținta demonstrației este relația \(E^2-p^2c^2=m^2c^4\), una dintre cele mai importante relații ale relativității restrânse.

Pasul I

Timp propriu

Construim 4-viteza folosind timpul măsurat de ceasul particulei.

Pasul II

4-impuls

Din el apar natural impulsul relativist și energia totală.

Pasul III

Invariant

Eliminăm viteza și obținem legătura directă dintre energie și impuls.

Pasul IV

Limite și aplicații

Recuperăm mecanica clasică, cazul fotonului și formulele utile în probleme.

00 · Model și notații

Ce presupunem înainte să începem?

Considerăm o particulă liberă sau o particulă analizată instantaneu într-un sistem de referință inerțial \(S\). Masa \(m\) înseamnă aici masa invariantă.

Sistemele de referință sunt inerțiale.
Viteza particulei satisface \(v<c\) dacă \(m>0\).
Masa invariantă \(m\) nu depinde de viteza particulei.
Folosim convenția metrică \((+,-,-,-)\).
v viteza particulei
β = v/c viteza exprimată ca fracție din c
γ factorul Lorentz
p modulul impulsului relativist
E energia relativistă totală
K energia cinetică relativistă
\[\gamma=\frac{1}{\sqrt{1-v^2/c^2}}=\frac{1}{\sqrt{1-\beta^2}}\]
01 · Punctul de plecare

Timpul propriu ne permite să construim o mărime geometrică relativistă

Coordonatele spațiale și timpul depind de sistemul de referință. Timpul propriu \(\tau\), măsurat de ceasul care se deplasează împreună cu particula, oferă însă parametrul natural al traiectoriei sale prin spațiu–timp.

1
Dilatarea timpului

Legătura dintre dt și dτ

Pentru o particulă care are viteza \(v\) în sistemul \(S\):

\[dt=\gamma\,d\tau\]

Prin urmare:

\[d\tau=\frac{dt}{\gamma}\]

Aceasta va face ca mărimile construite folosind derivarea în raport cu \(\tau\) să aibă o transformare Lorentz mult mai simplă.

02 · 4-viteza

Transformăm viteza obișnuită într-un 4-vector

Definiția 4-vitezei

Vectorul poziție în spațiu–timp poate fi scris:

\[X^\mu=(ct,x,y,z)\]

Definim 4-viteza prin:

\[U^\mu=\frac{dX^\mu}{d\tau}\]

Deoarece \(\frac{dt}{d\tau}=\gamma\), rezultă:

\[U^\mu=\gamma\!\left(c,\mathbf{v}\right)\]
spațiu ct Uᵘ
Rezultat important: norma 4-vitezei este aceeași în orice sistem inerțial:
\[U^\mu U_\mu=c^2\]
03 · 4-impulsul

Înmulțim 4-viteza cu masa invariantă

Masa invariantă este un scalar Lorentz. De aceea, înmulțirea ei cu 4-viteza produce un nou 4-vector: 4-impulsul.

2
Definiție relativistă

Construirea 4-impulsului

\[P^\mu=mU^\mu\]

Introducem expresia 4-vitezei:

\[P^\mu=\gamma m\!\left(c,\mathbf{v}\right)\]

Componentele spațiale sunt:

\[\mathbf{p}=\gamma m\mathbf{v}\]

Aceasta este definiția modernă a impulsului relativist.

Observă diferența față de mecanica clasică:
\[p_{\mathrm{cl}}=mv\qquad\big|\qquad p=\gamma mv\]
04 · Componenta temporală

Unde apare energia?

3
Energia relativistă

Componenta temporală a 4-impulsului

Prima componentă a \(P^\mu\) este:

\[P^0=\gamma mc\]

Pentru ca toate componentele 4-impulsului să aibă dimensiunea unui impuls, componenta energetică se scrie:

\[P^0=\frac{E}{c}\]

Comparând cele două expresii:

\[E=\gamma mc^2\]

Aceasta este energia relativistă totală a unei particule cu masă invariantă \(m\).

Cele două definiții fundamentale

Energie și impuls

\[\mathbf{p}=\gamma m\mathbf{v}\qquad E=\gamma mc^2\]
05 · Verificare independentă

Obținem energia cinetică din lucrul mecanic

Este important să verificăm că energia definită prin 4-impuls se comportă într-adevăr ca energie mecanică. Considerăm pentru simplitate o mișcare rectilinie.

4
Teorema variației energiei cinetice

Pornim de la dK = F dx

Forța relativistă poate fi definită prin:

\[F=\frac{dp}{dt}\]

Elementul de lucru mecanic este:

\(dK=F\,dx\)
\(dK=\left(\frac{dp}{dt}\right)dx\)
\(dK=\left(\frac{dx}{dt}\right)dp\)
\(dK=v\,dp\)

Dar:

\[p=\gamma mv\]

deci:

\[\frac{dp}{dv}=m\,\frac{d(\gamma v)}{dv}\]

Derivând \(\gamma v\) se obține identitatea:

\[\frac{d(\gamma v)}{dv}=\gamma^3\]

Prin urmare:

\[dp=m\gamma^3\,dv\]

Introducem în expresia lucrului mecanic:

\[dK=m\gamma^3v\,dv\]
5
Substituția esențială

Legăm variația lui γ de variația vitezei

Din:

\[\gamma=\left(1-\frac{v^2}{c^2}\right)^{-1/2}\]

rezultă:

\[\frac{d\gamma}{dv}=\frac{\gamma^3v}{c^2}\]

adică:

\[\gamma^3v\,dv=c^2\,d\gamma\]

În relația pentru \(dK\):

\[dK=mc^2\,d\gamma\]

Integrăm de la repaus \(v=0\), unde \(\gamma=1\) și \(K=0\), până la viteza \(v\):

\[K=mc^2\int_{1}^{\gamma}d\gamma\]
↓
\[K=(\gamma-1)mc^2\]
Energia totală este:
\[E=K+mc^2\]
deci:
\[E=\gamma mc^2\]
Exact aceeași expresie obținută din 4-impuls.
06 · Particula în repaus

Energia nu devine zero atunci când viteza este zero

Pentru \(v=0\), avem \(\gamma=1\).

\[E(v=0)=mc^2\]

Definim:

\[E_0=mc^2\]

iar energia totală poate fi scrisă:

\[E=E_0+K\]
Atenție: energia de repaus nu este energie cinetică. Particula o posedă chiar în sistemul în care impulsul ei este zero.
07 · Demonstrația principală

Eliminăm viteza dintre energie și impuls

Acum folosim simultan cele două expresii fundamentale:

\[E=\gamma mc^2\qquad p=\gamma mv\]
6
Invariantul energie–impuls

Calculăm E² − p²c²

\(E^2-p^2c^2\)
\(=(\gamma mc^2)^2-(\gamma mv)^2c^2\)
\(=\gamma^2m^2c^4-\gamma^2m^2v^2c^2\)
\(=\gamma^2m^2c^4\left(1-\frac{v^2}{c^2}\right)\)

Dar:

\[\gamma^2=\frac{1}{1-v^2/c^2}\]

deci:

\(E^2-p^2c^2=m^2c^4\cdot\frac{1}{1-v^2/c^2}\cdot\left(1-\frac{v^2}{c^2}\right)\)
\(E^2-p^2c^2=m^2c^4\)
Relația fundamentală

Relația energie–impuls

\[E^2=p^2c^2+m^2c^4\]

Energia și impulsul separat depind de observator. Combinația \(E^2-p^2c^2\) are însă aceeași valoare în toate sistemele inerțiale și este determinată de masa invariantă a particulei.

08 · Interpretare geometrică

De ce este relația invariantă?

4-impulsul este:

\[P^\mu=\left(\frac{E}{c},p_x,p_y,p_z\right)\]

Cu semnătura metricii \((+,-,-,-)\), norma sa este:

\[P^\mu P_\mu=\frac{E^2}{c^2}-p^2\]

Din \(P^\mu=mU^\mu\) și \(U^\mu U_\mu=c^2\):

\[P^\mu P_\mu=m^2c^2\]
↓
\[\frac{E^2}{c^2}-p^2=m^2c^2\]
× c²
\[E^2-p^2c^2=m^2c^4\]
Această demonstrație este cea mai compactă și mai fundamentală: relația energie–impuls este pur și simplu norma Minkowski a 4-impulsului.
09 · Formule de lucru

Forme echivalente utile în probleme

Energia din impuls
\(E=\sqrt{p^2c^2+m^2c^4}\)

Se alege ramura pozitivă pentru energia unei particule fizice obișnuite.

Impulsul din energie
\(p=\frac{\sqrt{E^2-m^2c^4}}{c}\)

Foarte utilă când energia totală este cunoscută.

Viteza din E și p
\(v=\frac{pc^2}{E}\)

Rezultă imediat împărțind \(p\) la \(E\).

Viteza redusă
\(\beta=\frac{pc}{E}\)

Una dintre cele mai rapide relații în problemele de particule relativiste.

Factorul Lorentz
\(\gamma=\frac{E}{mc^2}\)

Valabil pentru o particulă cu \(m>0\).

γ din impuls
\(\gamma=\sqrt{1+\left(\frac{p}{mc}\right)^2}\)

Obținut direct din relația energie–impuls.

Energia cinetică
\(K=(\gamma-1)mc^2\)

Diferența dintre energia totală și energia de repaus.

Impulsul din K
\(pc=\sqrt{K^2+2Kmc^2}\)

Extrem de utilă când problema oferă energia cinetică.

10 · O relație foarte utilă

Impulsul direct din energia cinetică

Pornim de la:

\[E=K+mc^2\]

și o introducem în:

\[E^2=p^2c^2+m^2c^4\]
\((K+mc^2)^2=p^2c^2+m^2c^4\)
\(K^2+2Kmc^2+m^2c^4=p^2c^2+m^2c^4\)
\(p^2c^2=K^2+2Kmc^2\)
\[pc=\sqrt{K^2+2Kmc^2}\]
11 · Test obligatoriu

Trebuie să recuperăm mecanica lui Newton când v ≪ c

O teorie nouă nu aruncă teoria veche atunci când aceasta funcționează. Ea trebuie să o conțină ca limită.

Limita I

Factorul Lorentz

Pentru \(\beta\ll1\):

\(\gamma\approx1+\frac{\beta^2}{2}+\frac{3\beta^4}{8}+\cdots\)
Limita II

Energia cinetică

Introducem dezvoltarea lui γ în \(K=(\gamma-1)mc^2\):

\(K\approx\frac{mv^2}{2}+\frac{3mv^4}{8c^2}+\cdots\)
Limita III

Impulsul

Deoarece \(\gamma\approx1\):

\(p\approx mv\)

Recuperăm impulsul newtonian.

Primul termen al energiei cinetice este exact:
\[K\approx\frac{1}{2}mv^2\]
Deci mecanica newtoniană apare natural ca aproximație pentru viteze mici.
12 · Limita clasică exprimată prin impuls

Din relația relativistă reapare K = p²/(2m)

Scriem:

\[E=mc^2\sqrt{1+\frac{p^2}{m^2c^2}}\]

Pentru \(p\ll mc\), termenul \(x=\frac{p^2}{m^2c^2}\) este mic.

Folosim:

\[\sqrt{1+x}\approx1+\frac{x}{2}\]

Atunci:

\(E\approx mc^2\left(1+\frac{p^2}{2m^2c^2}\right)\)
\(E\approx mc^2+\frac{p^2}{2m}\)

Scădem energia de repaus:

\[K\approx\frac{p^2}{2m}\]
13 · Regimul ultrarelativist

Ce se întâmplă când energia este enormă?

Dacă:

\[pc\gg mc^2\]

termenul asociat masei devine mic în comparație cu impulsul:

\[E=\sqrt{p^2c^2+m^2c^4}\]
↓
\[E\approx pc\]
Extindere de olimpiadă: prima corecție ultrarelativistă

Scoatem factor comun \(pc\):

\[E=pc\sqrt{1+\frac{m^2c^2}{p^2}}\]

Pentru \(\frac{mc}{p}\ll1\):

\[E\approx pc+\frac{m^2c^3}{2p}\]
14 · Cazul m = 0

Fotonul are impuls chiar dacă masa invariantă este zero

Pentru o particulă fără masă invariantă:

\[m=0\]

relația energie–impuls devine:

\[E^2=p^2c^2\]
\[E=pc\]

Pentru foton știm din fizica cuantică:

\[E=hf\]

Deoarece \(c=f\lambda\):

\(pc=hf\)
\(pc=\frac{hc}{\lambda}\)
\(p=\frac{h}{\lambda}\)
\[p=\frac{h}{\lambda}\]
Capcană: pentru foton nu introducem pur și simplu \(m=0\) în \(p=\gamma mv\). În această formă am obține produsul nedeterminat \(0\cdot\infty\). Cazul fără masă se tratează direct prin 4-impuls și invariantul \(P^2=0\).
15 · Nivel avansat

Cum se transformă energia și impulsul între două repere?

Considerăm sistemul \(S'\) care se deplasează cu viteza \(V\) pe direcția \(Ox\) față de \(S\).

Definim:

\[\gamma_V=\frac{1}{\sqrt{1-V^2/c^2}}\]

Deoarece \(\left(\frac{E}{c},p_x,p_y,p_z\right)\) este un 4-vector, transformarea Lorentz este:

\[E'=\gamma_V\!\left(E-Vp_x\right)\]
\[p'_x=\gamma_V\!\left(p_x-\frac{VE}{c^2}\right)\]
\[p'_y=p_y\qquad p'_z=p_z\]

Deși \(E'\ne E\) și în general \(p'\ne p\), rezultă:

\[E'^2-p'^2c^2=E^2-p^2c^2=m^2c^4\]
Acesta este sensul cuvântului invariant: observatorii nu atribuie neapărat aceeași energie și același impuls particulei, dar obțin aceeași masă invariantă.
16 · Bonus de olimpiadă

Masa invariantă a unui sistem de particule

Pentru mai multe particule, adunăm 4-impulsurile:

\[P_{\mathrm{tot}}^\mu=\sum_i P_i^\mu\]

deci:

\[E_{\mathrm{tot}}=\sum_i E_i\]
\[\mathbf{P}_{\mathrm{tot}}=\sum_i\mathbf{p}_i\]

Definim masa invariantă \(M\) a întregului sistem prin:

\[M^2c^4=E_{\mathrm{tot}}^2-\left|\mathbf{P}_{\mathrm{tot}}\right|^2c^2\]

În sistemul centrului de impuls:

\[\mathbf{P}_{\mathrm{tot}}=0\]

și atunci:

\[E_{\mathrm{CM}}=Mc^2\]
Acesta este motivul pentru care în fizica acceleratoarelor contează enorm energia disponibilă în sistemul centrului de impuls, nu doar energia unei particule măsurată în laborator.
17 · Exemplu numeric verificat

Electron cu energia cinetică K = 1,00 MeV

Calcul complet

Electron relativist

Folosim mec² ≈ 0,510999 MeV.

1. Energia totală

\[E=K+m_ec^2\]
\[E=1{,}000+0{,}510999\]
\[E\approx1{,}510999\ \mathrm{MeV}\]

2. Factorul Lorentz

\[\gamma=\frac{E}{m_ec^2}\]
\[\gamma\approx2{,}95695\]

3. Viteza

\[\beta=\sqrt{1-\frac{1}{\gamma^2}}\]
\[\beta\approx0{,}94108\]

Deci:

\[v\approx0{,}94108\,c\]

4. Impulsul

\[pc=\sqrt{E^2-m_e^2c^4}\]
\[pc\approx1{,}42197\ \mathrm{MeV}\]
\[p\approx1{,}42197\ \mathrm{MeV}/c\]

Ce ar spune mecanica clasică?

Din \(K=\frac{mv^2}{2}\):

\[\frac{v}{c}=\sqrt{\frac{2K}{mc^2}}\]
\[v_{\mathrm{cl}}\approx1{,}978\,c\]

Rezultatul clasic ar depăși viteza luminii și este deci incompatibil cu relativitatea. La energia de 1 MeV, electronul este deja puternic relativist.

18 · Control dimensional

Ecuația trebuie să fie corectă și dimensional

E

Are dimensiunea unei energii.

pc

Impuls × viteză are tot dimensiunea unei energii.

mc²

Masă × viteză² are dimensiunea unei energii.

E² = p²c² + m²c⁴

Toți termenii au dimensiunea energiei la pătrat.

19 · Capcane de problemă

Ce trebuie verificat înainte să aplici formulele

Nu confunda E cu K.

Energia totală este \(E=K+mc^2\), nu doar energia cinetică.

Nu folosi p = mv la viteze relativiste.

Relația corectă este \(p=\gamma mv\).

Masa m este invariantă.

Nu este necesară introducerea unei „mase relativiste” dependente de viteză.

Impulsul este vector.

În ciocniri trebuie conservate separat componentele impulsului.

Pentru foton folosește E = pc.

Nu folosi direct \(p=\gamma mv\) cu \(m=0\).

Verifică limita clasică.

Pentru \(v\ll c\) trebuie să obții \(p\approx mv\) și \(K\approx\frac{mv^2}{2}\).

20 · Algoritm de rezolvare

Cum abordezi rapid o problemă energie–impuls?

1. Identifică dacă este dată energia totală E sau energia cinetică K.
2. Dacă ai K, scrie imediat E = K + mc².
3. Pentru legătura cu impulsul folosește E² = p²c² + m²c⁴.
4. Pentru viteză folosește eficient β = pc/E sau γ = E/(mc²).
5. În ciocniri conservă atât energia totală, cât și impulsul vectorial.
6. Verifică rezultatul: E ≥ mc² și, pentru m > 0, v < c.
Harta matematică a lecției

Toată dinamica relativistă a unei particule libere poate fi reconstruită din câteva relații coerente

Impulsul și energia nu sunt corecții independente adăugate mecanicii clasice. Ele sunt componente ale aceluiași 4-vector. De aceea legile lor de transformare, conservarea lor și relația energie–impuls apar din aceeași geometrie a spațiu–timpului.

\(\gamma=\frac{1}{\sqrt{1-v^2/c^2}}\) \(p=\gamma mv\) \(E=\gamma mc^2\) \(K=(\gamma-1)mc^2\) \(E^2=p^2c^2+m^2c^4\) \(\beta=\frac{pc}{E}\) \(m=0\Rightarrow E=pc\)