Relativitate / Relația masă–energie

02

Relația masă–energie

Exemplu grafic al fenomenului

Grafice și interpretarea lor.

Spațiu de lucru · lecția 09

Relația masă–energie

Relativitate · laborator vizual

Ce se întâmplă cu energia atunci când împingem o particulă tot mai aproape de viteza luminii?

Alege corpul, modifică viteza și urmărește simultan energia de repaus, energia cinetică, energia totală și impulsul relativist. Simulatorul separă clar ceea ce există deja la repaus de energia suplimentară asociată mișcării și compară predicția relativistă cu aproximația clasică.

Energia de repaus E0 = m0c2
Energia totală E = γm0c2
Energia cinetică K = (γ − 1)m0c2
Energie–impuls E2 = (pc)2
+ (m0c2)2

Acceleratorul Phyastro

Modelăm un corp idealizat, cu masa de repaus m0 > 0. Viteza, energia și impulsul sunt măsurate în același referențial inerțial. Cursorul compară stări de mișcare; nu simulează forța acceleratoare sau pierderile prin radiație. Mișcarea desenată este uniformă la viteza aleasă, iar scara de timp este arbitrară.

calcul relativist activ
Diagrama necesită un browser cu suport Canvas. Relațiile și valorile numerice sunt explicate în textul din jur.
Particula selectată
Electron
c = 299 792 458 m/s
Energia cinetică relativistă
0,3407 MeV
La această viteză, diferența față de mecanica clasică este deja vizibilă.
Particulă / corp
Modificarea masei selectează un corp generic. Limita numerică minimă este 10−40 kg. Pentru fotoni, relația relevantă este E = pc; modelul de aici cere o masă pozitivă.
0,8000
repaus 0,5c 0,9999c
1,0×
lent rapid
Factorul Lorentz 1,6667 γ = 1/√(1 − β2)
Viteza 2,398 × 10⁸ m/s 80,00% din c
Energia de repaus E₀ 0,511 MeV E0 = m0c2
Energia cinetică K 0,341 MeV K = (γ − 1)m0c2
Energia totală E 0,852 MeV E = E0 + K
Impulsul relativist p 3,64 × 10⁻²² kg·m/s p = γm0v
Energia cinetică clasică 0,164 MeV Kcl = ½m0v2
Eroarea aproximației clasice 52,0% Raportată la energia cinetică relativistă.

Cum crește energia aproape de viteza luminii?

Energiile sunt împărțite la energia de repaus E0. Forma curbelor nu depinde de masă. Scara verticală se adaptează pentru ca valorile selectate să rămână vizibile.

E/E0 = γK/E0 = γ − 1Kcl/E0 = β2/2
Diagrama necesită un browser cu suport Canvas. Relațiile și valorile numerice sunt explicate în textul din jur.

Limita superioară a ferestrei: 2 în unități de E0. Săgețile arată că cele două curbe relativiste continuă în sus; nu există un plafon al energiei. Linia punctată din dreapta marchează β = 1, valoare neatinsă pentru m0 > 0.

Triunghiul energie–impuls

Laturile reprezintă mărimile energetice E0, pc, E, la aceeași scară. Este o reprezentare geometrică a relației algebrice, nu un triunghi al direcțiilor spațiale. La repaus, latura pc este nulă, iar triunghiul degenerează într-un segment.

E2 = (pc)2 + E02
Diagrama necesită un browser cu suport Canvas. Relațiile și valorile numerice sunt explicate în textul din jur.
Control numeric al relațieir = |1 − (pc/E)2 − (E0/E)2|—. Reziduul este calculat din valorile nerotunjite; nu reprezintă o eroare experimentală a legii fizice.

Câtă energie corespunde unei variații de masă?

Calculăm variația energiei de repaus: ΔE0 = Δm · c2, unde Δm = mf − mi. Semnul este păstrat: o masă finală mai mică înseamnă o energie de repaus mai mică. Această relație nu înseamnă că orice corp își poate elibera integral energia de repaus și nu include automat energia de recul.

Valoarea inițială: Δm = +1 g = +0,001 kg. Poți introduce și valori negative sau zero.

ΔE₀ în jouli 8,99 × 10¹³ J
ΔE₀ în electron-volți 5,61 × 10³² eV
ΔE₀ în kWh 2,50 × 10⁷ kWh
1

Energia de repaus nu dispare

În referențialul în care corpul este în repaus, v = 0, energia cinetică și impulsul sunt nule. Energia totală rămâne însă nenulă: E = E0 = m0c2 > 0 Energia de repaus nu este o rezervă care poate fi extrasă integral prin orice proces.

2

Newton reapare la viteze mici

Pentru β ≪ 1, dezvoltarea factorului Lorentz dă relația γ ≈ 1 + β2/2 Prin urmare, K ≈ ½m0v2 În acest regim, aproximația clasică devine precisă; eroarea este indicată în simulator.

3

De ce nu atingem c?

Pentru masa de repaus fixă m0 > 0, când v → c dinspre valori mai mici, rezultă γ → ∞, E și K → ∞ Prin urmare, o energie finită nu poate accelera acest corp până la viteza luminii. Cursorul se oprește la 0,9999c, din motive numerice și de reprezentare.

Ce evidențiază simularea: la schimbarea vitezei păstrăm masa de repaus a aceluiași corp. Se schimbă energia totală, energia cinetică și impulsul, mărimi care depind de referențial. Folosim masa invariantă m0, nu „masa relativistă”. Într-un sistem compus, o modificare a energiei interne poate modifica masa de repaus; aceasta nu este însă efectul unei simple schimbări de referențial. Pentru un foton în vid, m0 = 0, E = pc; fotonul are energie și impuls, dar nu are referențial propriu de repaus. Alegerea „1 u” reprezintă un corp idealizat cu această masă, nu o specie de particulă.