Ce se întâmplă cu energia atunci când împingem o particulă tot mai aproape de viteza luminii?
Alege corpul, modifică viteza și urmărește simultan energia de repaus, energia cinetică, energia totală și impulsul relativist. Simulatorul separă clar ceea ce există deja la repaus de energia suplimentară asociată mișcării și compară predicția relativistă cu aproximația clasică.
+ (m0c2)2
Acceleratorul Phyastro
Modelăm un corp idealizat, cu masa de repaus m0 > 0. Viteza, energia și impulsul sunt măsurate în același referențial inerțial. Cursorul compară stări de mișcare; nu simulează forța acceleratoare sau pierderile prin radiație. Mișcarea desenată este uniformă la viteza aleasă, iar scara de timp este arbitrară.
Cum crește energia aproape de viteza luminii?
Energiile sunt împărțite la energia de repaus E0. Forma curbelor nu depinde de masă. Scara verticală se adaptează pentru ca valorile selectate să rămână vizibile.
Limita superioară a ferestrei: 2 în unități de E0. Săgețile arată că cele două curbe relativiste continuă în sus; nu există un plafon al energiei. Linia punctată din dreapta marchează β = 1, valoare neatinsă pentru m0 > 0.
Triunghiul energie–impuls
Laturile reprezintă mărimile energetice E0, pc, E, la aceeași scară. Este o reprezentare geometrică a relației algebrice, nu un triunghi al direcțiilor spațiale. La repaus, latura pc este nulă, iar triunghiul degenerează într-un segment.
Câtă energie corespunde unei variații de masă?
Calculăm variația energiei de repaus: ΔE0 = Δm · c2, unde Δm = mf − mi. Semnul este păstrat: o masă finală mai mică înseamnă o energie de repaus mai mică. Această relație nu înseamnă că orice corp își poate elibera integral energia de repaus și nu include automat energia de recul.
Energia de repaus nu dispare
În referențialul în care corpul este în repaus, v = 0, energia cinetică și impulsul sunt nule. Energia totală rămâne însă nenulă: E = E0 = m0c2 > 0 Energia de repaus nu este o rezervă care poate fi extrasă integral prin orice proces.
Newton reapare la viteze mici
Pentru β ≪ 1, dezvoltarea factorului Lorentz dă relația γ ≈ 1 + β2/2 Prin urmare, K ≈ ½m0v2 În acest regim, aproximația clasică devine precisă; eroarea este indicată în simulator.
De ce nu atingem c?
Pentru masa de repaus fixă m0 > 0, când v → c dinspre valori mai mici, rezultă γ → ∞, E și K → ∞ Prin urmare, o energie finită nu poate accelera acest corp până la viteza luminii. Cursorul se oprește la 0,9999c, din motive numerice și de reprezentare.