Relativitate / Relația masă–energie

01

Relația masă–energie

Fenomenul fizic

Definiții, observații și condiții de aplicare.

Spațiu de lucru · lecția 09

Relația masă–energie

Relativitate · Fenomenul fizic

Echivalența dintre masă și energie

Un corp aflat în repaus posedă energie chiar dacă nu se deplasează. Dacă se modifică energia sa de repaus, se modifică și masa sa invariantă. Simpla accelerare a corpului, fără schimbarea stării sale interne, îi mărește energia de mișcare, nu masa invariantă.

Materia de bază este explicată în text. Casetele „Aprofundare” sunt opționale, pentru cei interesați de olimpiadă.

Întrebarea fizică

Dacă încălzim un corp sau stocăm energie într-un sistem, fără schimb de materie, poate crește masa lui măsurată în repaus?

Un corp aflat în repaus are deja energie

La repaus, energia cinetică este zero. Chiar și în fizica clasică, aceasta nu exclude energia internă sau energia potențială a unui sistem. Relativitatea adaugă legătura dintre masa unui sistem și energia sa de repaus.

Un corp cu masa invariantă m are, în referențialul său de repaus, energia:

E0=mc2

În această lecție, m înseamnă întotdeauna masa invariantă, numită și masă de repaus. Nu o confundăm cu „masa de mișcare” din unele convenții de notație.

E0Energia de repaus, în jouli (J). Pentru un sistem compus, este energia din referențialul în care impulsul total este zero, dacă acest referențial există.
mMasa invariantă, în kilograme (kg). Pentru aceeași stare a sistemului, are aceeași valoare în toate referențialele inerțiale.
cViteza luminii în vid: exact 299 792 458 m/s. În calculele școlare: aproximativ 3,00 × 108 m/s.

Energia de repaus și energia totală sunt definite distinct. [1]

De ce apare un număr atât de mare?

În relația masă–energie apare pătratul vitezei luminii:

c2≈8,99×1016m2s2

De aceea, chiar unei mase mici îi corespunde o energie de repaus foarte mare. Unitățile sunt corecte: kg · m2/s2 = J.

Scara fenomenului · un kilogram
E0≈8,99×1016J

Valoarea este rotunjită și rezultă din E0 = mc2, pentru m = 1 kg. Constanta c are valoare exactă în SI. [2]

Atenție: energia de repaus nu este energia pe care o putem extrage integral dintr-un corp prin orice proces. Energia eliberată se determină din bilanțul procesului fizic concret.

Când corpul se mișcă, energia sa crește

Pentru o particulă liberă, cu masa invariantă m > 0 și viteza v < c, energia totală relativistă și factorul Lorentz sunt:

E=γmc2
γ=11−v2c2

Diferența dintre energia totală și energia de repaus este energia cinetică relativistă, notată Ec în multe manuale și K în această pagină:

K=E−E0
K=(γ−1)mc2

Pentru v ≪ c, obținem aproximația cunoscută din mecanica clasică:

K≈12mv2

Mecanica newtoniană rămâne o aproximație foarte bună pentru aceste viteze. Nu folosim însă formula clasică pentru o particulă care se deplasează cu o fracțiune mare din viteza luminii. [1]

Legătura dintre energie și impuls

Pentru o particulă liberă, energia totală E, modulul impulsului p și masa invariantă m satisfac:

E2=p2c2+m2c4

E și p depind de referențial; combinația E2 − p2c2 este invariantă. [4]

Particulă cu masă

Dacă m > 0, există un referențial de repaus. Acolo p = 0 și E = E0. Într-un referențial în care particula se mișcă, p = γmv.

Foton

Pentru foton, m = 0 și E = pc. El are energie și impuls, dar nu există un referențial inerțial în care să fie în repaus. Nu îi aplicăm formula E = γmc2.

Unde vedem echivalența masă–energie în natură?

Relația apare în procese atomice, nucleare și în fizica particulelor. Trebuie să precizăm întotdeauna ce corpuri și ce radiație includem în sistem.

Nuclee

Energia de legătură

Masa unui nucleu legat este mai mică decât suma maselor nucleonilor liberi. Energia minimă necesară separării complete, cu nucleonii în repaus relativ la final, este energia de legătură, o mărime pozitivă.

Reacții

Fisiune și fuziune

O reacție poate elibera energie dacă suma maselor de repaus ale produșilor este mai mică decât cea a reactanților. Diferența se regăsește în energia cinetică și în radiație. Nu orice fisiune sau fuziune eliberează energie.

Particule

Anihilare

Un electron și un pozitron se pot anihila, de exemplu în doi fotoni. Energia totală și impulsul total se conservă. Fotonii pot transporta atât energia inițială de repaus, cât și energia cinetică inițială.

Procesul invers: energia poate produce particule

Energia radiației poate contribui la producerea unor particule cu masă de repaus. Nu este suficient un bilanț energetic: trebuie respectate și conservarea impulsului, a sarcinii electrice și celelalte legi de conservare.

Aprofundare · perechea electron–pozitron

Un exemplu este producerea perechii în interacțiunea unui foton cu un nucleu N. Nucleul apare pe ambele părți ale reacției, deoarece participă la bilanțul impulsului:

γ+N→e−+e++N

Aici γ denumește fotonul, nu factorul Lorentz. Nucleul final poate avea alt impuls, chiar dacă rămâne în aceeași stare internă.

Energia de repaus a electronului este aproximativ 0,511 MeV; pozitronul are aceeași masă. Suma energiilor lor de repaus este:

2mec2≈1,022MeV

Un megaelectronvolt (MeV) este un milion de electronvolți; 1 eV = 1,602 176 634 × 10−19 J. Valorile folosite aici sunt cele ale constantelor CODATA 2022. [2]

Un singur foton nu poate produce singur perechea în vid. Masa invariantă a fotonului este zero, iar cea a sistemului electron–pozitron este cel puțin 2me. Conservarea simultană a energiei și impulsului exclude procesul.

Pentru un nucleu liber, inițial în repaus, cu masa MN, care nu își schimbă starea internă, conservarea energiei și impulsului dă pragul:

Eγ, prag=2mec2(1+meMN)

Pragul depășește puțin suma energiilor de repaus; pentru un nucleu greu, îl aproximăm prin 1,022 MeV. Formula se obține aplicând relațiile de cinematică relativistă. [4]

Și doi fotoni pot produce o pereche, dacă energia lor în referențialul centrului de masă este suficientă. Energia totală și direcțiile lor de propagare contează împreună.

De ce un corp cu masă nu poate atinge viteza luminii?

Pentru o particulă a cărei masă de repaus rămâne fixă și nenulă, factorul Lorentz crește fără limită când viteza se apropie de c prin valori mai mici. În consecință, și energia totală crește fără limită:

v→c−⇒γ→∞
E=γmc2→∞

O energie finită nu poate accelera o particulă cu masă nenulă până la c. Ea se poate apropia de această viteză, fără să o atingă. Fotonul nu este un corp masiv accelerat până la c: el are masă invariantă nulă și se propagă în vid cu viteza c.

Ce înseamnă „masa se transformă în energie”?

Expresia descrie pe scurt trecerea energiei de repaus în alte forme de energie. Pentru variația masei unui corp sau sistem, comparăm energiile sale de repaus:

Δm=ΔE0c2

Nu înlocuim automat ΔE0 cu energia cinetică primită prin accelerarea întregului corp. Aceasta schimbă energia în referențialul laboratorului, fără să schimbe neapărat energia de repaus.

Un corp încălzit poate avea o masă puțin mai mare.Fără schimb de materie, creșterea netă a energiei interne contribuie la energia de repaus. Căldura primită nu este automat egală cu această creștere: trebuie luate în calcul și lucrul mecanic și energia cedată.
O baterie încărcată poate fi puțin mai masivă decât aceeași baterie descărcată.Comparația presupune absența schimbului de materie și aceleași condiții termice. Energia suplimentară stocată contribuie la masa bateriei; nu toată energia consumată de încărcător rămâne în baterie.
Un nucleu legat are masa mai mică decât nucleonii săi liberi luați separat.Energia sa de repaus este mai mică decât energia nucleonilor separați și în repaus relativ. Energia de legătură este diferența pozitivă dintre aceste energii, nu o „energie de legătură negativă”.
Aprofundare · masa unui sistem izolat

Masa invariantă M a unui sistem nu este, în general, suma maselor de repaus ale particulelor sale. Ea se obține din energia totală Esist și din modulul impulsului total Psist, măsurate în același referențial:

M2c4=Esist2−Psist2c2

Impulsul total este suma vectorială a impulsurilor, nu suma modulelor lor. Energia sistemului include și energia câmpurilor și a interacțiunilor, când acestea sunt relevante. [4]

Pentru un sistem izolat complet, energia și impulsul total se conservă, deci și masa invariantă totală. Într-o reacție se poate micșora suma maselor de repaus ale particulelor, fără să scadă masa invariantă a sistemului complet, dacă includem produșii și radiația.

De exemplu, doi fotoni cu energii egale ε, care se propagă în sensuri opuse, au impuls total zero. Sistemul lor are masa M = 2ε/c2, deși fiecare foton are masa invariantă zero.

Idei esențiale

  • Energia de repaus: E0 = mc2.
  • Pentru o particulă liberă cu masă nenulă: E = γmc2.
  • Energia cinetică: K = E − E0, deci K = (γ − 1)mc2.
  • Dacă v ≪ c, K ≈ ½mv2.
  • Relația energie–impuls: E2 = p2c2 + m2c4.
  • Pentru fotoni: m = 0 și E = pc; nu există un referențial de repaus al fotonului.
  • Variația masei este legată de variația energiei de repaus: ΔE0 = Δm · c2.
  • Un corp cu masă nenulă nu poate fi accelerat până la c cu o energie finită.