Efectul Doppler relativist: cum se deplasează o linie spectrală
Sursa emite aceeași radiație în propriul referențial, însă observatorul poate măsura altă frecvență și altă lungime de undă. Viteza luminii rămâne \(c\). Se schimbă modul în care fronturile succesive ajung la detector, iar la viteze relativiste intervine și dilatarea timpului sursei.
Laboratorul Doppler
Alege geometria, viteza și o lungime de undă de referință. Diagrama arată un instantaneu în cadrul observatorului: fiecare cerc este un front emis mai devreme, din poziția în care se afla sursa la acel moment.
De la mișcarea sursei la deplasarea spectrală
Urmărește deplasarea în spectrul vizibil
Marcajul închis arată lungimea de undă proprie aleasă, iar marcajul alb arată lungimea de undă observată. Limitele \(380\text{–}780\,\mathrm{nm}\) sunt folosite aici ca interval convențional aproximativ pentru lumina vizibilă.
Spectrul observat
Hα · 656,28 nm → 1136,7 nmLungimea de undă observată este în infraroșu; marcajul este păstrat la marginea scalei doar pentru orientare.
Compară relația relativistă cu aproximația de viteze mici
Graficul se adaptează geometriei alese. Curba continuă este formula relativistă exactă, iar linia întreruptă este primul ordin în \(\beta\): \(f/f_0\approx1+\beta\cos\theta\).
Îndepărtare radială · \(f/f_0\)
clic sau glisare pe grafic pentru a modifica \(v/c\)La \(\beta=0{,}50\), aproximația \(1-\beta\) diferă deja vizibil de rezultatul relativist exact.
Ce trebuie observat în cele trei cazuri de bază
Redshift
Pentru \(\theta=180^\circ\), \[ \frac{f}{f_0} = \sqrt{\frac{1-\beta}{1+\beta}}<1. \] Frecvența scade, iar lungimea de undă crește.
Blueshift
Pentru \(\theta=0^\circ\), \[ \frac{f}{f_0} = \sqrt{\frac{1+\beta}{1-\beta}}>1. \] Frecvența crește, iar lungimea de undă scade.
Redshift de ordin relativist
Pentru \(\theta=90^\circ\), \[ \frac{f_\perp}{f_0} = \frac{1}{\gamma} = \sqrt{1-\beta^2}. \] Nu există termen liniar în \(\beta\).
„Transversal la \(90^\circ\)” trebuie legat de un referențial. Pe această pagină, \(\theta\) este măsurat în cadrul observatorului. Direcția luminii se modifică între referențiale prin aberație relativistă, deci un unghi de \(90^\circ\) într-un cadru nu este, în general, \(90^\circ\) și în celălalt.
Verificare rapidă
O linie spectrală este emisă de o sursă care se îndepărtează radial. Ce măsoară observatorul?
Unde apare efectul în practică?
Mișcare pe direcția liniei de vedere
Poziția liniilor spectrale permite estimarea componentei radiale a vitezei unei stele sau a unui nor de gaz. La viteze mici se folosește adesea aproximația \(\Delta\lambda/\lambda_0\approx v_r/c\).
Variații periodice ale vitezei radiale
Atracția unei planete face steaua să se miște în jurul baricentrului sistemului. Micile deplasări periodice ale liniilor spectrale pot dezvălui această mișcare.
Doppler transversal
Componenta transversală este legată direct de factorul Lorentz. La viteze mici, abaterea de la \(f_0\) apare la ordinul \(\beta^2\), nu la ordinul \(\beta\).
Pentru galaxii îndepărtate, un redshift observat nu trebuie transformat automat într-o „viteză Doppler” prin formula relativității restrânse. La redshift cosmologic important, interpretarea completă aparține cosmologiei relativiste.
Mișcarea schimbă frecvența și lungimea de undă măsurate, nu viteza luminii.
În vid, fiecare observator inerțial măsoară aceeași viteză \(c\). Pentru lumină, deplasarea Doppler depinde de viteza relativă și de geometria propagării. La îndepărtare apare redshift, la apropiere blueshift, iar în cazul transversal din cadrul observatorului apare un redshift relativist \(f_\perp=f_0/\gamma\).